Episodul 43. Revoluția Franceză (3). Rupturi fizice & rupturi simbolice | Intro |

Am ieșit din tămbălăul generalizat care este fiecare început de an academic pentru a continua seria noastră despre revoluția franceză. În acest episod urmărim două modele de ruptură socială: prin acte fizice violente (căderea Bastiliei) și prin acte simbolice non-violente (declarația de pe terenul de tenis-care-nu-era-de-fapt-tenis-OPS!). Vom vedea că a doua este mult mai subversivă și că în prima mi-a căzut podul în cap. Invitați speciali: Nichita Stănescu, N&D, Gianina Corondan, Michael Walzer și De Launay.
Episodul întreg pe Spotify:
Episodul 42. Revoluția Franceză (2) • Episodul 42. Revoluția...
Episodul 41. Revoluția Franceză (1) • Episodul 41. Revoluția...
Cărți utile despre Revoluția Franceză:
Hibbert, The French Revolution (cea mai faină!)
Doyle, The Oxford History of the French Revolution
Popkin, A New World Begins
Scurr, Fatal Purity
de Tocqueville, The Ancien Regime and The Revolution
Israel, Revolutionary Ideas
Link-uri utile:
☞ Dacă vreți să susțineți acest podcast, puteți dona pe episod aici: / octavpopa
☞ Facebook: / podcastuldef. .
☞ Instagram: / podcastulde. .
☞ Aveți link-urile de Spotify, Apple Podcasts etc. aici: podcastfilosofie.buzzsprout.com

[@eternainvidie]

crochiuri stângace pe maculatorul lumii ăsteia. pe curat e ...dincolo. necesară e sublinierea omenire/umanitate. azi, încă, suntem doar omenire. o turmă de oameni de varii culori și combinații luate câte k. (risc și zic că vom deveni umanitate când se va închide ultimul abator). fiind încă primitivi, deci trăitori în trecut (un sfânt trăiește în prezent, noi doar ne zbatem și ne târâm în mocirla trecutului), nu putem ieși din paradigma forței, întâi criminale, mai apoi exploatatoare. că de-aia fermierul singuratic nu poate fi independent, că vine regele și-l obligă: bir sau mori. și murind nu-i ridică ceilalți confrați statuie ci se supun regelui. și așa coace buba și cade capul regelui. dar e tot aia. e aceeași Mărie cu-aceeași pălărie. schimbi conducerea și cazi în zicala „schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor”. că e același sistem. cu aceleași metehne. cu aceiași specialiști (remember cei 15.000 de specialiști? nu există, nu ai de unde să-i iei și dacă există, îi respingi, tu, putere, pentru că nu mai poți fura și rostul tău, putere, e să furi cât mai mult). ai , dară, paradigma forței, cu banul sânge care irigă corpul social (io-l văd socioid). opozit, ai paradigma esteticului, cu binele sânge. dispare amenințarea cu forța, a vieții și viețuirii, dispare ”concurența”, dispare banul. dispar meseriile. dispare depresia. dispare minciuna întemeietoare de sclavie trâmbițată de pseudocanalele de cică știri. dispare o întreagă faună de antimeserii. cum? educația. aia autentică. aia nepredată prin salarii. imposibil! nu. nu, pentru că mecanismul mecanic al forței, frust și arhaic, este înlocuit de mecanismul magnetic al karmei, subtil, cu latențe inutil de probat. valorile momentului sunt corupte, ca tinerii să nu aibă modele autentice. dar vor veni adevăratele modele, care vor călca indiferente pe avuțiile sistemului actual și vor naște o nouă generație, care va clădi lumea estetică, aruncând la gunoi instituțiile de forță ale actualilor primitivi. ban? ce e aia? disprețul pentru muncă de la hoți vine. disprețul pentru morală de la curve vine. iată, hoții și curvele dau trendul actual, luați cu încredere! în lumea în care hoții fac legile, a vorbi despre estetic e-o blasfemie. e fix apanajul celor tari.

[@floren2013]

Doar atat?:(

[@podcastuldefilosofie]

clipu' integral e pe Spotify etc. Va aparea si acilea mai tarziu! 👍🏼