Cafeneaua filosofică 102: Ce se învață, ce nu se învață și ce ar trebui să se învețe la școală?

Școala românească pare uneori calibrată pentru secolul al XIX-lea. Cum o aducem în secolul XXI? Ce învață, de fapt, elevii la școală? Dana Jalobeanu și Grigore Vida în dialog cu Mihai Maci, Doru Căstăian, Cristina Cioabă și Mihail Valentin Cernea despre elevi și profesori, modele și eșecuri în școala românească de azi.

[@danielbejan4012]

Bună seara!

[@ionradu5095]

La minutul 20:00 doamna Jalobeanu ne spune că problemele din educație nu se nasc în universități ci au cauze altundeva, poate în școala generală. Eu sunt de părere că multe probleme se pot repara în universități, pentru că formatorii profesorilor din școlile generale și din licee se află în universități. Nivelul profesorilor universitari nu este slab din punct de vedere al pregătirii dsciplinei, ci al pegătirii pedagogice. Pregătirea pedagogică a profesorului de 5-8 trebuie să fie la fel de bună ca pregătirea unui profesor universitar, poate chiar mai bună, pentru că adolescentul de 10-14 ani este mult mai greu de educat decât tânărul de 19-23 de ani. Iar efortul educativ al unui învățător este demn de al unui super erou Marvel. Și dacă ar fi să vorbim despre preșcolari, greșelile care se pot face la grădiniță de o educatoare slabă poate afecta viitorul pe termen foarte lung al unui copil. Pregătirea profesională, salariul și importanța educatorului de grădiniță trebuie să fie pusă pe picior de egalitate cu ale unui profesor universitar. Ideea este că profesorul universitar formează educatorul de la toate nivelurile, iar exigența în pregătire a formatorilor pe toată perioada școlarizării trebuie să fie de domeniul de la sever în sus, pentru ca cel care va deveni formator să aibă un nivel excelent. Ăsta este dezideratul: universitarii trebuie să scoată educatori excelenți. Nu vă mai plângeți fără să vă autocriticați! Nu mai dați buleală! Nu mai lăsați să iasă din universități profesori slabi! Începeți reformarea învățământului cu reformarea formatorilor. Apoi apar celelalte probleme: Parentingul trebuie să fie o necesitate. Bunicii trebuie reșcolarizați pentru a putea fi partenerii părinților și ai școlii în procesul de educație a nepoților. Dar nu există școli pentru pensionari. Andropedagogia este altă disciplină diferită de pedagogie. Cercetători în educație avem? Invitați-i pe ei la emisiuni cu acest subiect, nu pe profesori, care, chiar dacă nu sunt ei cauza problemelor, se pare că nu caută metode de a repara problemele induse de interferența politicului, de evoluția societății, de tehnologia IT&C etc. Inspectoratele județene și ministerul educației ar trebui să fie înțesate de cercetători în educație.

[@monicaghetz5431]

Parafrazez pe urmele lui Moliere: ar fi nevoie de o Școală a părinților. Mulți (prea mulți) nu sunt responsabili, ca atare nu știu să-și responsabilizeze/ motiveze copiii. Pe deasupra, sunt absenți în majoritatea timpului. Tot părinții vor să-și satisfacă ambițiile, sociale, intelectuale prin intermediul copiilor. Afecțiunea, tandrețea, iubirea - dacă există! sunt rău/ greșit plasate. Etc., etc. Pe scurt, o familie atentă, echilibrată, exigentă cu afectivitate - indiferent de nivelul ocupat în ierarhia socială, mediu urban sau rural constituie temelia unei personalități în devenire, utilă celor din jur.

[@epistemepraxis2256]

As face teoria cunoasterii in fiecare an incepand cu clasa a 5-a. Pana si la sala baietii cu muschi lucreaza cu teorii :)))

[@user-eh8gx8bz7l]

O discuție foarte interesantă și justă.Felicitari .

[@cosminalb]

Dlui Grigore, dati va rog microfonul mai tare ca mi am tinut respiratia sa va aud :))

[@dinuemil1]

așa vorbește dânsul.

[@ionradu5095]

Off-topic: Dați mai tare, vă rog, microfonul domnului Vida!

[@dorutascau451]

Atotcuprinzătoare dezbatere. S-a vorbit chiar și despre rolul părinților (mai mult indirect), pe care l-aș defini ca un factor determinant. Plecând de la ipoteza ca școala ar merge struna (școala ca un mediu ideal să zicem), rolul părinților poate deveni un catalizator sau un factor perturbator între școală și elev (student).

[@dorutascau451]

Cred ca, prioritar, cum a spus Doru Căstăian, ar trebui să se pună accent pe în perioada preșcolară când copilul trebuie să dobândească aptitudini și să își însușească atitudini. Un punct de plecare, de pregătire a viitorilor părinți.

[@amdyabsout2729]

Școala nu poate fi mai bună decât societatea

[@GabrielDMST]

Ioan 3;16 "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică".
th-cam.com/video/ZdoaO-6Z2pg/w-d-xo.html