O frântură de natură: RIME

Dacă o nalbă s-ar întreba:
"E destul de colorată petala mea?"
Dacă un păianjen, mititel,
Și-ar spune:
"Nu cred că-s în stare să țes defel!"
Dacă o frunză s-ar crispa
și-ar zice:
"Vai, ce de soare... Nu o să-l pot pe tot capta!"
Sau dacă roșia, în creșterea ei
S-ar îndoi și-ar zice:
"Oare era mai bine să mă fi făcut ardei?"
Dacă un guguștiuc ar fi rușinat
Ca gânguritul lui e prea limitat,
Și brusc... s-ar opri din cântat?
Sau dacă râma s-ar uita la omidă cu ciudă
Și ar zice:
"De ce e viața atât de crudă?
Ea mâncă tot ce prinde și apoi ajunge să zboare,
Iar eu rămân la săpat prin pământ, în sudoare!"
Sau dacă un pește s-ar întrista și n-ar mai vrea să înoate
Pentru că dorește ceva ce nu poate:
Să se cațere-n pomi și să mănânce smochine coapte.
Ce bine că, de fapt, nu-i așa!
Și totu-i mulțumit de existența sa.
Fiecare cu rostul lui, poate neînțeles, dar frumos.
Fiecare cu puterea lui mică, dar importantă în marele cosmos.
Când ești recunoscător și bucuros pentru ceea ce poți, pentru ceea ce ești,
Abia atunci ajungi să trăiești.
Și chiar să strălucești.