วีดีโอ

Da, e foarte frumos și în Vietnam, chiar dacă nu spectaculos ca în Thailanda.

Mihaela, mulțumesc, m-am rotunjit bine 😅, dar e pentru ca mi-a priit. De una singură nu îmi place, dar recunosc că m-am obișnuit. Știu cât de important e partenerul de călătorie, indiferent de natura relației, dar sa fii pe aceeași lungime de undă îți poate bucura călătoria sau strica. Am avut experiente, noroc că au fost scurte. Așa că prefer singură plus Asia e specială pentru mine, eu îmi iau hrană pentru minte și suflet, nu as putea risca sa vin cu oricine. 🤗

I am noy sure what you mean but if you think this is a promotion video, totally wrong. If you search in my videos you will see many form another places. My job is not clogging, blogging or making money from tourism, I just show to the people who follow me what I see and leave, to open a little bit the world for those who ain't travel and to change, if possible, prejudices.

😔 Trist, foarte trist și urmări grele!

DIn păcate nu înțeleg ce vreți să spuneți, dar, oricum, lucrurile nu sunt deloc simple dacă e vorba de un părinte narcisist. Și când spun asta mă refer la felul în care ne influențează dezvoltarea.

Ani furați .... așa s-ar putea rezuma viața alături de o mamă narcisică. Foarte trist! Mulțumesc pentru împărtășire! Multă putere și răbdare pe drumul recuperării! 🍀

Mulțumesc pentru feedback!

Bună, Sorin, gândurile rele (care nu știu ce înseamnă exact, dar dacă ai detalia ar putea da niște indicii mai mari) ne transmit ceva despre noi. Sunt emoții, trăiri, evenimente, nemulțumiri pe care le-am adunat în noi, mai mult sau mai puțin conștient, și vor să se arate. E posibil ca dacă lupta interioară e prea puternică să se exrime și în corp, sub forma unor afecțiuni. Aș sta de vorbă cu mine, în locul tău, aș vedea ce sunt gândurile rele, de unde vin, ce stă sub ele, aș căuta niște materiale de TH-cam legate de ce descoperi că te frământă, m-aș duce la ateliere de dezvoltare personală.

Mulțumesc pentru că ai împărtășit experiența ta aici, în public! E foarte important! Sunt multe persoane în situații similare, dar nu au curajul să se arate, însă, cu toate astea, le prinde bine să știe că nu sunt singurele care trăiesc această experiență. Îți doresc să ai răbdare pentru a te înțelege și recupera, dar și putere de acceptare a mamei tale și a relației așa cum este! Ești binevenită în comunitatea Codependenta emotionala de pe Facebook: facebook.com/codependentaemotionala/

M-am regăsit în povestea ta de viață, acum și matură mă controlează, unde să plec, când trebuie să mă întorc, cu cine trebuie să vorbesc smd

@@parascoviacazaciuc8984, îmi pare rău, este greu. Mâine organizez un atelier online pe tema ”Fiicele mamelor narcisice” , poate îți va fi de folos. Evenimentul este aici: fb.me/e/3s4dccpPA

@@mariamazilu8488ce rău îmi pare ca am ratat evenimentul. Doamne, câte aveam și eu de povestit și cat mă ajută să aud și alte povești de viață…

Eu am 31 de ani. Crescută doar de ea, alături de bunici, cu un bunic la fel de posesiv cu ea și pus mereu pe scandal..La 30 de ani mi-am dat seama in ce minciuni trăiam și cat de manipulată eram. Își vedea doar interesul din punct de vedere material și pe lângă asta, se băga în toate relațiile mele, căci să fiu cu cineva ar fi însemnat pt ea pierderi financiare și excursii exotice anulate. Până acum 1 an n am reușit să am o relație sănătoasă, armonioasă, dar s a întâmplat minunea. Când a văzut ea ca eu chiar lupt pt această relație, s a transformat intr un diavol. Mă înjura și înainte și mă jignea, dar acum o făcea mai cu patos. A venit 200 de km cu trenul special ca să mi dea mașina cu ulei și să lipească pe ea ceara amestecată cu planta(după ce a negat și s a făcut ca nu știe, a recunoscut și a spus ca preotul i le a dat), scandaluri, țipete, blesteme, bârfe (nici nu pot să te reproduc ce spune despre mine), ba a încercat chiar să mi tragă și un șut 😅 acum am luat distanță, block peste tot, ma ataca pe fb cu tot felul pe postări cu subînțeles. Luându-mi viața înapoi, am văzut cine era “mama”. Nu a ținut cont ca m a băgat acum 6 ani în depresie, după ce s a ținut scai 5 ani sa mă despartă de băiatul cu care voiam sa fiu, a folosit asta ca să mă facă mai dependentă de ea și sa mi bage în cap ca eu dacă mă îndrăgostesc și dacă sunt cu cineva voi ajunge să înnebunesc. Nu mai zic de control, ca înnebunea dacă nu știa de mine 1 oră, seară trebuia să ne auzim la tel, să fiu în pat și să ne spunem noapte bună, nu mai zic ca trebuia să mă îmbrac cu voia ea, să mănânc ce voia ea, să nu cheltui în plus, deși munceam pe rupte pt banii mei. Mai vreți să povestesc? Voia să fac un copil cu un bărbat cu bani, să ne dea ăla bani să creștem copilul, voia să mi placă anume bărbați care îi plăceau ei, dacă îi spuneam ca mie îmi plac bărbații mai blonzi făcea scandal, ca tre să mi placă bruneții. Am și lucruri mai bolnave de atât de povestit. O iubesc, dar o urăsc în egală măsură.

Da, au o mâncare .... mie, una, îmi place enorm!!

Codependența nu e ceva ce se activează în anumite situații, e un mod în care noi ne raportăm la relații și oameni. Vindecarea are loc treptat, e mult de muncă, dar și satisfacțiile pe măsură. Sunt straturi ale codependenței care vei simți că se desprind de tine. Renunțarea la o dependență chimică sau de alcool va veni de la sine. Desigur, poți să lucrezi în ambele sensuri, și să îți propui să renunți la ea concomitent cu a lucra la codependență. Ai grijă de tine! Mult succes !

Prietenoși. Traseul clasic, recomandat de orice ghid de călătorie sau blogger, depinde ce va place sa faceți: să vizitați temple, va place natura .... Cel mai bine citiți mai multe impresii și așa puteți decide cel mai bine.😊

@@mariamazilu8488 după am văzut celelalte video pe care le a-ți postat. Mulțumesc

@@oeu10 , cu plăcere.

Îmi pare rău că sutneți bulversată, dar dacă realitatea la care fac referire în acest episod a fost similară cu a dvs, e firesc să fiți așa.Oricât de dureros este, acesta este primul pas spre vindecare (un drum lung), să recunoașteți că ați avut un părinte narcisist. Așa veți putea înțelege emoții, atitudini, gânduri, vă veți putea înțelege pe dvs. mai bine, judeca mai puțin și înțelege că vinovăția pe care o resimțiți, posibil să fie inconștientă, v-a fost ”plantată”, nu are fundament real. Un părinte narcisist, în special mama, lasă în copil urme adânci, care îi marchează dezvoltarea emoțională. Consecințele sunt pentru toată viața, dar nu de nereparat. Abuzul emoțional la care ați fost supusă și imposibilitatea de a vă forma o identitate de sine sunt efectele care încă vă urmăresc. Căutați și acceptați ajutor, e important! Putere și încredere!

Da, mulțumesc pentru feedback.

Ce poveste! Nu ați descris doar principalele trăsături ale personalității unui părinte narcisist, dar și destinul copilului! Trist! Cumplit de trist! Din păcate, deși ajunțși adulți, nu toți copiii au puterea, ”știința” să se salveze. Nu mi se pare nimic mai rău decât o mamă narcisistă, pentru că, așa cum ați remarcat, îți induce vinovăție, responsabilitate, etc. subtil, iar eu adaug că felul de a fi manipulator al acestei tipologii îți bagă în sânge toate aceste emoții, trăiri. Dacă nu ai șansa să te trezești, crezi că sunt normalitate!

Chiar au fost buni.

Mulțumesc frumos!

Are furie, duș rece

Asta nu rezolvă lucrurile. Narcisismul în forma sa patologică afectează tot mai mulți oameni și foarte mulți suferă în urma relației cu o astfel de persoană. Conceptul este unul foarte complex, are multe fațete, a fi narcisist nu înseamnă să te privești ”prea mult” în oglindă. Doar citind, discutând, informându-ne reușim să ne ferim de narcisiști, să nu îi mai susținem - o putem face fără să ne dăm seama, spre exemplu susținând emoțional o persoană care se victimiează foarte mult și ne impresionează. Narcisistul vulnerabil este complet diferit de cel grandios și îi putem servi intereselor fără să știm. Informându-ne, putem evita asta, identificăm o astfel de persoană și ne putem feri de a intra în relație cu ea, știm cum să gestionăm relația....

Îmi pare bine că este de folos! Vor mai veni și alte materiale și, oricum, puteți propune și dvs!

Da, pe scurt așa este, dar această expresie semnificativă, cuprinde multe aspecte care, nespuse și detaliate, nu permit cunoașterea conceptului de ”narcisist”. Sunt persoane care se află într-o relație cu o astfel de persoană, dar nu știu că persoana este narcisistă. În același timp, ne folosește tuturor să știm concret ce înseamnă ”narcisist” și cum se manifestă, pentru a ne putea feri și, eventual, acționa în relația cu o astfel de persoană.

În ceea ce privește schimbarea, primii pași în direcția ei nu sunt condiționați niciodată de bani! Importante sunt dorința arzătoare de schimbare, care, odată ce există aduce după ea și trecerea la acțiune și perseverența. Lipsa banilor poate afecta la atingerea unui nivel de plafonare, când cunoașterea de sine avansează și nu ne mai descurcăm cu cercetarea în noi înșine, ceea ce este firesc.

😅​@@mariamazilu8488

Am scris acest articol, În ceea ce privește întrebarea dvs., nu știu ce să răspund, eventual dacă mai nuanțați întrebarea, în sensul să menționați o vârstă. Veți înțelege de ce spun asta după ce citiția rticolul: codependentaemotionala.ro/poate-un-copil-sa-fie-narcisist. 🙂

Hello, I am sorry but I really don't know the name of the place, I heard it once but I didn't preocupied to memorize, didn't seemed important to me!

La orice chioșc, magazin care vinde cartele telefonice reîncărcabile și la 7Eleven (rețea de magazine gen Mega). Sune peste tot astfel.de magazine, doar să vă uitați după ele. Sigur le gasiți in centre comerciale.

I've never heard someone coming to "Andalus Kitchen" for coffee, the place is famous for food! Probably you comment in order to make me or others to subscribe to your Chanel, but is useless... 😊

Welcome, love Malaysia!

:-) Mulțumesc.

Ambele vin din relațiile cu adulții care au reprezentat autoritate pentru copil, de obicei, părinții. Peste ani, modul, felul în care relaționăm cu diferiți reprezentanți ai autorităților, mă refer la situațiile problematice și, mai ales, cele care ajung să se repete, ne spune ceva despre relația noastră cu părintele pe care îl întruchipează reprezentatul autorității. Este mult de discutat, dar nu șefii și colegii ne pot face să simțim rușine, ei pot doar trezi niște vulnerabilități din noi. Mă refer la sentiment continuu, nu la întâmplări izolate, că ne fac de rușine cu nu știu ce ocazie.

Mă bucur că este de folos, încerc să cresc o comunitate a celor care au și încă suferă în urma relației cu o persoană narcisistă, indiferent că este părinte, partener, prieten. copil-adult, șef, coleg serviciu.

Faptul că mănânci compulsiv, ca, de altfel, orice alt comportament compulsiv este doar exprimarea unor frământări serioase interioare și, posibil, inconștiente. Dacă a citi, asculta materiale nu te ajută să faci lumină în interiorul tău, îți recomand terapie. Te va ajuta!

Multă luptă, regrete și durere în tot ce ați povestit, îmi pare sincer rău! Oare rănile lăsate de cele prin care ați trecut au fost vreodată îngrijite?

@@mariamazilu8488 am făcut terapie de cuplu multe luni , am impus limite sănătoase, am plecat din tara și am luat-o de la zero iar singuri , ne-am căsătorit și am dat de o familie de vârsta lor care erau exact cum ar fi trebuit ei sa fie, parca Dumnezeu a lucrat și ne-a trimis și oferit acești oameni ca răspuns la rugăciunile noastre . Desigur am făcut o schema cu toate întâmplările și trăsăturile tipului de narcisism pe care le-am identificat fiecăruia , am citit o mulțime de cărți și informat pentru ca inițial credeam ca sunt doar toxici dar dsefapt erau narcisiști . Mă întreb uneori pana unde vor merge când vor afla de căsătorie daca acum au scormonit tot iadul sa ne jignească, umilească , bârfească și multe altele pentru ca îi cred in stare de orice . Nu a fost deloc ușor , nici acum nu este chiar daca a trecut mai mult de un an de la ruperea tuturor legăturilor pentru ca vrem mereu sa ne facem dreptate deși tăcerea îi intriga stim , dar nu ne mai asculta nimeni pentru ca interesul este atât de mare încât controlând felul in care ne văd alții au câștigat o lupta și nu războiul . Nu cred ca se vor trezi vreodată la normal , îl primul rând pentru copilul lor, nu pentru mine care reprezint o cantitate neglijabila in ochi lor având in vedere ca i-am demascat , trezit fiul la realitate și neintegrat in planurile și nevoile lor . Sufletele sau liniștit odată cu toate experiențele noi și cu îndepărtarea fata de ei. Am scris o scrisoare lunga fiecărui membru care ne-a îngropat in care am povestit toți anii de abuz, intr-un mod frumos desigur , dar încă nu am trimis-o și mă întreb daca ar trebui sau nu sa facem acest lucru , oare un narcisist are puterea sa citească o scrisoare cu reflectarea propriei imagini , sau o rupe instant , sau o prezintă lumii …hmmm deși ar fi cam demascați daca ar face asta. Cert este ca încă nu am găsit un răspuns ! Dumneavoastră ce credeți ? Pe aceasta cale vreau sa va mulțumesc si felicit pentru tot ce faceți, urmăresc materiale dumneavoastră pe Facebook legate de acest subiect . 👏🏻

@@andreealorenna5201 , felicitări pentru cum v-ați gestionat viața în aceste condiții! Sunteți puternică, determinată și curajoasă! În ce privește scrisoare, cred că e important să aveți în vedere așteptările dvs. de la acest gest: dacă o faceți ca pe o ultimă eliberare, de a spune ce mai era de spus fără a spera o schimbare, reacție, răspuns sau dacă sperați, fie și inconștient, la o cât de mică schimbare, reacție ... Esența "problemei" aici stă și tind să cred că o mică asteptare există în acest gest pentru că altfel ați fi dat drumul la scrisoare fără să vă gândiți la consecințe. Doar când avem așteptări de la ceva important pentru noi ne gândim înainte de a acționa. În același timp, să aveți așteptări nu e nimic rău, e pur uman, chiar in pofida tuturor răului facut. Noi, oamenii, suntem legați invizibil unii de alții, cu atât mai mult când e vorba de familie (biologică sau prin "adopție", cea a soțului) și a ne desprinde de cei care ne fac rău este greu și dureros. Când scoatem un om din viața noastră se întâmplă ca și cu florile când le smulgem din pământ: de rădăcina lor rămâne prins pământ, care reprezintă bucățele din noi. Priviți în dvs. cu sinceritate și vedeți ce simțiți, ce așteptați de la acest gest al scrisorii. Când plecăm definitiv dintr-o casă și inchidem ușa în urmă, suntem curioși de ce se întâmplă în spatele ușilor, cum simt si reacționează ceilalți, dar ușa o închidem și n-o lăsăm întredeschisă pentru că știm că nu mai e loc de întoarcere.

@@mariamazilu8488 mulțumesc frumos pentru tot . Scrisoarea reprezintă o ultima eliberare , nu exista gând de schimbare sau așteptări mai ales când sunt atat de convinsa de felul de a fi al narcisistilor . Eu am fost blocată de toată lumea, apoi mi-am schimbat numărul de telefon și nu am mai dorit sa am nici o legătura , nu și soțul meu care in perioada detașării era “obligat “ sa răspundă odată pe an la telefon , mesaje chiar dacă erau urate pentru ca altfel spuneau ca eu nu îl las, având in vedere ca eu am rupt toate legăturile . Iar acum au aplicat tratamentul tăcerii complet asupra fiului lor, dar da ne asteptam sa sune sa facă scandal “ca nu a dat tot el un telefon “ pentru ca s-a mai întâmplat . Soțul meu nu mai dorește sa vorbim despre acest subiect , îmi spune ca arde in interior și ca îi pare rau ca nu a vorbit la timp și ca am ajuns in situatia asta sa fuga lumea de noi și sa fie atat de umilit dupa ce și-a dedicat viata satisfăcând-le nevoile emoționale și materiale in speranta ca va fi văzut și auzit iar acum este in zadar și mai ales ca nu a spus “lumii ce se întâmpla de mult nu acum ” . Ma rugat sa nu trimit momentan scrisoarea pentru ca automat îi vor sări lui in cap (el și a blocat fratii nu și parintii care sunt mai rai ca și ei dupa cum am precizat mama vulnerabila și tatăl grandios ) .Daca afla de căsătorie o sa înceapă iar scandalul (cu toate ca nu e primul din familie fratele lui a făcut la fel iar mama lui a ascuns doi copii din alta căsnicie ca sa se poată căsători ) . Cu toate ca a trecut mult timp și nu au aflat încă ne temem plus ca scrisoarea ar emana alt conflict . Eu as trimite scrisoarea mâine , dar mai am o frica aceea ca vor merge sa tulbure liniștea părinților mei care sunt pâinea lui Dumnezeu și care ne-au ajutat enorm din toate punctele de vedere …dacă noua ne-au urmărit masina și veneau sa vadă “când e becul aprins” nu mă mira nimic din partea acestor oameni . Cred uneori ca tăcerea este cel mai bun raspuns chiar dacă ei in tot timpul asta vor câștiga teritoriu prin barfa si minciuni noi vom evolua din toate punctele de vedere . Noi avem o viata noua, ne iubim , respectam și înțelegem și chiar dacă este greu trebuie sa rămânem printre străini departe de meleagurile natale , pentru ca îl citez pe tatăl meu “mai bine va plang de dor decât de mila, un colț de paine tare sa aveți , dar sa îl mâncați liniștiti “ . Iar asta mă întărește și îmi da putere , plus Dumnezeu care a lucrat și oferit înzecit .

Morocănos 🤭

Da, narcisistului vulnerabil nu îi place să fie în centrul atenției din punct de vedere social, spre exemplu la petreceri. Într-un astfel de context, narcisistul grandios se poate distinge de la distanță, e vocal, adună oameni în jur, oferă un mic spectacol, pe când vulnerabilul nu va aduna oameni în jur, preferă să stea deoparte, retras. Pare diferit de ce reprezintă narcisismul, vulnerabilul are aparență înșelătoare, de aceea mai este numit și narcisism ascuns.