Cea mai bună cafea (în opinia mea), Saigon, Vietnam

Dacă mi-ar fi spus cineva că voi bea cafea in stradă și din pahar de hârtie, aș fi zis că nu știe ce vorbește si aș fi fost ușor revoltată! Cafeaua o beau doar in cană sau pahar, trebuie să nu fie agitație in jur, să stau într-un loc, să nu fie muzică sau alt sunet ori zgomot tare ....
Toate au fost valabile până când am ajuns in Saigon și am dat de Coffee Man.
După un drum de 13h, am ajuns în oraș la 6 dimineața. La 06.30 eram deja la pensiunea unde făcusem rezervarea.
Chiaună, am căutat o cafea bună în zonă. Bine cotată, cinci puncte din cinci pe Google Maps, am zis că ăla e locul! Ce n-am știut era că aveam să dau de o tarabă.
Evident că am fost dezamăgită, dar nu mai aveam energie să caut.
Am zis că n-o să pățesc nimic dacă, o dată, o să beau altfel decât sunt obișnuită.
După prima înghițitură, lumea s-a oprit în loc, traficul n-a mai existat. De fapt n-a mai existat nimic, am fost doar eu și acel gust. Și nu pentru că era o cafea de dimineață, sunt sensibilă la gusturile cafelei, ci pentru că era cum nu mai băusem.
Am revenit în fiecare dimineață, imediat după trezire.
In prima zi am găsit doi băieți care meștereau ca niște furnici cafelele, în următoarele, până azi, doar pe Nguyen.
Băieții au fost amabili din prima zi, când nu aveau de unde să știe că revin; pe ei i-am întrebat de un local tradițional de supă și mi-au dat pontul, dar ce mi-a plăcut enorm la ei, de fapt la Nguyen, a fost pasiunea cu care făcea cafea.
Chiar și după ce îmi beam cafeaua, care, by the way, erau două cafele vietnameze, nu una (îmi place cafeaua tare) mai stăteam puțin să îl privesc în acțiune.
Un alt lucru care îmi place tare mult, sunt oamenii care fac ceva cu pasiune, indiferent despre ce e vorba!
Astăzi am aflat de la partenerul său (care a lipsit după prima mea zi, de aceea l-am menționat doar pe Nguyen), că afacerea este comună, dar pasiunea este a lui Nguyen. El este barista.
Sunt sigură că cei doi vor ajunge să deschidă un local și că va fi foarte bine cotat (asta își doresc). Dacă la două luni de la deschidere sunt atât de bine cotați si nu eu timp să respire, indiferent că sunt amândoi sau doar unul, cred că e un semn bun.
Thank you, guys, and good luck!
PS: Filmul e lung, dar e mai degrabă pentru mine, să îmi amintesc sunetul străzii, diminețile acelea .... gustul cafelei ....
#povestiridinrealitate