Apreciem mult comentariul D-voastră și vă mulțumim. Propunerea este foarte frumoasă și sună plăcut, dar, din păcate, nu exprimă pe deplin sensul expresiei. Bineînțeles, și noi am observat dintru început cacofonia. Pentru a fi evitată, cele mai potrivite soluții ar fi fost “Biserica drept taină” sau “Biserica în calitate de taină”. Însă, dat fiind faptul că, uneori, chiar și acestea pot crea o confuzie asupra înțelegerii depline a textului/titlului și, în cazul de față, nu sunt exacte, am decis să nu le utilizăm. Se cuvine să înțelegem faptul că aici este vorba de un text eclesiologic (deci cu caracter dogmatic), care cere exactitate și nu ne permite să modelăm expresiile după anumite norme estetice. Cacofonia nu este o greșeală gramaticală, ci un efect acustic dezagreabil. Am considerat că mai important este înțelesul eclesiologic și ortodox, decât evitarea unei disonanțe existente în limba română. Învățătura și dogma Bisericii a fost și va rămâne pururea aceeași, pe când regulile stilistice ale limbii române - și, în genere, ale oricărei alte limbi - se pot schimba permanent și nu putem mereu depinde de ele în astfel de texte serioase.
📖Vezi și în format PDF 👉drive.google.com/file/d/1tMzbCRCSfKY6kV6qlQMQeAfpFHkjYZki/view?usp=sharing
Pt a evita cacofonia: "Biserica de taină"?
Apreciem mult comentariul D-voastră și vă mulțumim.
Propunerea este foarte frumoasă și sună plăcut, dar, din păcate, nu exprimă pe deplin sensul expresiei.
Bineînțeles, și noi am observat dintru început cacofonia. Pentru a fi evitată, cele mai potrivite soluții ar fi fost “Biserica drept taină” sau “Biserica în calitate de taină”. Însă, dat fiind faptul că, uneori, chiar și acestea pot crea o confuzie asupra înțelegerii depline a textului/titlului și, în cazul de față, nu sunt exacte, am decis să nu le utilizăm.
Se cuvine să înțelegem faptul că aici este vorba de un text eclesiologic (deci cu caracter dogmatic), care cere exactitate și nu ne permite să modelăm expresiile după anumite norme estetice. Cacofonia nu este o greșeală gramaticală, ci un efect acustic dezagreabil. Am considerat că mai important este înțelesul eclesiologic și ortodox, decât evitarea unei disonanțe existente în limba română. Învățătura și dogma Bisericii a fost și va rămâne pururea aceeași, pe când regulile stilistice ale limbii române - și, în genere, ale oricărei alte limbi - se pot schimba permanent și nu putem mereu depinde de ele în astfel de texte serioase.