Perplexitățile lui Pleșu - Ce întrebări își mai pun astăzi cercetătorii umaniști?

Desfășurată la UV Timisoara sub titlul ,,𝐀𝐛𝐢𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐭𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞 - Ce întrebări își mai pun astăzi cercetătorii umaniști?” alocuțiunea lui Andrei Plesu, urmată firește de întrebări din partea studenților prezenți, caută să reliefeze o stare de fapt care cuprinde România, venind din vest. Este vorba despre atitudinea ,,pollitically correct”. Mai jos este dat transcriptul discursului lui Andrei Pleșu, conform Edupedu.ro
„Vă mulțumesc foarte mult pentru această încurajatoare prezență. Dar tocmai pentru că mă obligă prezența dumneavoastră, voi fi cinstit și voi spune aproape că n-am nimic să vă spun decât să vă povestesc perplexitățile mele din ultimii ani. Și am foarte multe și tot mai multe. Îi mulțumesc mult lui Mircea Mihaeș că, prin el, am ajuns dinaintea dumneavoastră. E un autor pe care și eu îl citesc cu plăcere și, ce să spun, a avut și curajul să se pronunțe printre titlurile lucrărilor mele, Minima moralia, despre care se spune mereu că este un plagiat după Adorno, care a scris și el o carte care se cheamă tot Minima moralia. Acu, cine a citit ambele cărți își dă seama că nu-i nicio legătură între ele. Iar expresia Minima moralia, pe care o explic în carte, e prin raportare la Magna morali a lui Aristotel. Am spus, domne, nu vreau să produc o mare morală, ci una mică, dar toți s-au legat… În afară de asta, expresia minima moralia e expresie latinească. E ca și cum, dacă eu scriu o carte care se cheamă To be, or not to be, îl plagiez pe Shakespeare. Sunt formule care se pot folosi.
Fiindcă e vorba de cercetare, încep prin a vă spune în câteva cuvinte cum a luat naștere Colegiul Noua Europă, care peste 2 ani împlinește 30 de ani de existență. După mine, o instituție privată care rezistă 30 de ani e, în sine, un lucru plăcut. Cum s-a născut? S-a născut după ce am avut eu o bursă la un institut german de studii avansate, la Berlin, și mi-am dat seama cât ne-ar trebui nouă așa ceva la București. Adică un institut în care să vină cercetători din toate domeniile și să stea împreună un an academic, făcând săptămânal un seminar în care dezbat, rând pe rând, proiectele fiecăruia. Fiind de profesiuni diferite, inevitabil este ca aceste seminarii să fie un dialog trans-disciplinar, adică să se adune laolaltă puncte de vedere diferite asupra aceluiași subiect. Două erau criteriile pentru mine, ca unul care lucrasem în cercetare și înainte de ’89 și anume - să nu mai existe teme impuse, să vină fiecare cu ce are el în burtă, cu ce vrea el să facă, și doi - să nu mai existe rigorii deologice. Știți că înainte de ’89 nu puteai face orice tip de cercetare, pentru că aveai probleme cu aprobarea unui centru ideologic. Cel mai mult sufereau, de pildă, istoricii de artă, care se ocupau de arta medievală. Nu puteai să publici un album de artă medievală românească decât dacă aveai grijă ca toate fotografiile cu biserici să fie tăiate sus, unde se vedea crucea.
Continuarea se poate citi aici: www.gazetadebuhusi.ro/archive...