Mircea Dinescu - Cum a trăit cutremurul din '77 la etajul 10!
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 13 ก.พ. 2023
- Avea 27 de ani neîmpliniți și pentru câteva secunde se împăcase deja cu gândul că nici nu-i va mai împlini... După ce pământul s-a îmblânzit, Mircea Dinescu a mers la pas prin Bucureștiul zdruncinat și terifiat de o nouă replică.
Domnule Mircea Dinescu ,este timpul pentru "Memorii". Ce mai asteptati?
Păcat ca nu este toată emisiunea , in orice caz foarte interesanta și aceasta parte
Are dreptate domnul poet Mircea Dinescu cea au făcut autoritățile locale din București dar și din alte localități din România în ultimii 33 de ani . Nu le-a pasat de siguranță cetățenilor români dacă Doamne ferește va veni vreun cutremur devastator și în România în următoarele luni sau în următorii ani cetățenii care locuiesc în celebrele clădiri cu bulina roșie din București au toate șansele să rămână fără locuințe în caz de cutremur mare sau sa își piardă viața sub dărâmături.
titlul este tendentios, nu a trait cutremurul la etajul 10, ci la casa vernescu la parter
Așa e, zgomotul de fond,un zgomot straniu,ce nu semăna cu nimic auzit înainte, a rămas în memoria multora.
Aveam trei saptamini in martie 77!
Ana Blandiana era internata in spital.
Ma surprinde neplacut cum sa desfasurat aceasta conversatie , lipsa de cursivitate.
Nici...nici....carismatic
si multe minciuni …
a macar rahat despre Dan Iosif care s a comportat e emplar ! rusine, dinescu !!! Martie 1977. Dan Iosif - erou salvator.
Dan Iosif a avut multe păcate în viața politică post decembristă, dar curajul nu i-a lipsit niciodată. Cu toții știm de participarea sa la baricada de la Inter din noaptea de 21-22 decembrie 1989 (un număr mic de oameni au rămas pe poziții în acele ore infernale). Puțini sunt cei care știu că Dan Iosif a fost erou-salvator la cutremurul din martie 1977. În acele zile, revoluționarul de mai târziu a pătruns în măruntaiele unui bloc din strada Tudor Arghezi nr. 1 pentru salva o tânără de 22 de ani. Acest lucru este consemnat într-o carte apărută la câteva luni de la tragicul seism: "Este și o noapte extrem de friguroasă... Sus, deasupra dărâmăturilor, un tânăr, în uniforma gărzilor patriotice, caută, dând atenție la o parte fiecare cărămidă. ˂˂Este aici de trei zile. Nu s-a odihnit nici măcar o jumătate de oră˃˃ - îmi spune Ioan Furir, primul vicepreședinte al sectorului 2, aflat și el aici cam de tot atâta timp. ˂˂Îl cheamă Dan Iosif, e muncitor la Întreprinderea de calculatoare˃˃. A spus că nu va pleca să se odihnească decât după ce va salva un om. Și, iată, se pare că nobila, emoționanta dorință a lui Dan Iosif este pe cale să se împlinească. ˂˂Opriți motoarele˃˃ strigă el. ˂˂Aici este cineva˃˃. Motoarele se opresc și, cu toții încremenesc în așteptare. Trec ore și printre ruine Dan și-a croit un fel de tunel până la locul de unde se auziseră zgomote. ˂˂Trăiește!˃˃ strigă el fericit. Este o fată. După 128 de ore de infern mai are puterea să vorbească. Printr-un orificiu i se dă să bea ceai. I se dă și glucoză. Dan, ajutat acum de o echipă de mineri din Filipeștii de pădure, continuă, cu greu, să desfacă, bucată cu bucată, închisoarea de fier și beton care o ține prizonieră pe Livia. Căci supraviețuitoarea se numește Livia Negoiescu. ˂˂Vineri am împlinit 22 de ani˃˃ spunea ea, în timp ce cu o mână, eliberată, ține lanterna la lumina căreia lucrează Dan. Și continuă ˂˂Venisem, împreună cu câțiva prieteni, la un alt prieten care locuia la etajul VII. Adusesem și o sticlă de vin. Nu am apucat să deschidem, că totul a început să se prăbușească. Prietenul meu, aflat pe aici pe undeva, a murit. Am fost sigură că voi fi salvată. De două zile vă aud˃˃. Degajarea continuă anevoios. Livia continuă, febril parcă, să vorbească. ˂˂La vară voiam să dau examen de admitere la medicină. Acum nu cred că am să mai pot...˃˃. ˂˂Nici nu te gândi - replică prompt Dan. Dacă ai reușit la examenul ăsta, al vieții, nu se poate să nu reușești și acolo˃˃. În ajutor sosește și cascadorul Teodor Stavru care pătrunde până la Livia, îi deschide drumul spre aer, spre viață. Este ora 5 dimineața și după mai bine de 4 ore, Livia este scoasă de sub dărâmături. Peste zece minute se află de la Spitalul militar central". Sursa: 4 martie 1977. Aristide Buhoiu (coord.), "Secunde tragice, zile eroice. Din cronica unui cutremur", Iași, Editura Junimea, 1977, p. 211.
O confuzie regretabila:Sorin Crainic sinu Dan Iosif.
Până-n '75-76...!
Dinescu ăăitul spune și multe neadevăruri și confuzii.
Este vorba de Zimnicea, nu de Caracal.
Moderatorul pwlii tb sa isi tina fleanca.
F greu în exprimare Dinescu
Ăsta a învins la revoluție. O canalie.
Daa..,un mare revoluționar sovietic!
Dinescule, numai tampenii spui: Ivasiuc a murit la Scala, iar cel gasit cu parul alb a fost Caragiu, nu Ivasiuc.
🤮
pe cristache întreabă l de ciolaxul nu de Romulus rusan. la psd e iubirea lui cristache. ce penibil pe cuvânt.