Depresia

Sunt momente când viaţa noastră se opreşte în loc şi chiar dacă mai trăim cu trupul, sufletul nostru se coboară într-un iad unde ne este frică de orice. Ajungem astfel să ne fie frică şi de aproapele nostru şi suntem mereu zbuciumaţi ca şi Cain după ce şi-a ucis fratele (cf. Facerea 4, 8-12).
Depresia (de la latinescul depresio care înseamnă apăsare) este o stare de apatie, de vlăguire, de evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă. Starea de apăsare poate veni si de la o suprasolicitare, însă de multe ori această suprasolicitarea ne-o provocăm şi prin felul în care abordăm lucrurile.
Ne cuprinde panica pentru orice apare în cale şi grija ne oboseşte şi ne enervează. Mai rău: această stare este molipsitoare şi riscăm să o răspândim la persoanele din jurul nostru. De ce crucea pe care trebuie să o ducem devine mai grea decât putem noi să ducem? Oare Dumnezeu ne-a dat o cruce mai grea decât putem noi să ducem? Nicidecum, ci noi singuri ne-am îngreunat-o prin faptul că nu am acceptat-o. Astfel, un necaz, o boală, o pierdere devin mult mai grele atunci când noi nu vrem să acceptăm situaţia şi se uşurează atunci când noi le primim ca fiind trimise de la Dumnezeu. Atunci primim mângâierea harului şi suferinţa noastră se transformă din iad în bucurie pentru că Hristos a coborât la noi.
Condiţia ca cel aflat în boala depresiei să poată fi ajutat este ca el să-şi dorească să iasă din această stare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că pentru “ca omul să scape de boală, trebuie să voiască cu tărie aceasta, trebuie să se scârbească de ea”. După caz, unii dintre bolnavii de acest fel au nevoie şi de tratament medicamentos, însă ceea ce se ştie sigur este că toţi au nevoie să-şi trateze sufletul.
Singhel Ioan Buliga
(pentru Razboi intru Cuvant)

[@yyyyyt8510]

Adevarat!.Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Acoperă ne pe noi păcătoșii cu Sfânt Acoperământul Tău!😥🙏🙏🙏😇❤️