Strada Lipscani. Motorul comerţului bucureştean

แชร์
ฝัง
  • เผยแพร่เมื่อ 22 เม.ย. 2020
  • O specificitate a orașului preindustrial românesc îl reprezintă caracterul comercial permanent care, alături de cel meșteșugăresc, fac din acesta centrul de schimb pentru spațiul rural din jurul său. Aici se găsesc atât propriile produse cât și mărfuri aduse de la mare distanță.
    O astfel de situație o găsim și în București unde comerțul se concentrează în jurul Curții Domnești, dar și a boierimii stabilite în proximitatea Curții, care reprezentă o piață considerabilă pentru cantități importante de produse de lux: haine, bijuterii sau articole de harnașament și orice obiecte cu menirea de a contribui la afișarea statutului social. Cele mai multe prăvălii și ateliere se vor concentra pe Ulița Mare, stradă care își va schimba numele la mijlocul secolului al XIX-lea în Lipscani, ca urmare a desfacerii aici a produselor de proveninenţă manufacturieră aduse de negustori din Liepzig, ajuns la noi Lipsca pe filiera slavă.
    Acest fenomen nu este însă singular, strada Gabroveni primind această denumire de la negustorii din Gabrovo, Bulgaria, care au închegat aici o mică comunitate. Mai mult decât atât, negoțul cu mărfuri din Liepzig îi va conferi comercianului numele de lipscan. După modelul german al denumirii străzilor după breasla care își desfășura aici activitatea se cunoaște acum un fenomen al schimbării toponimiei locului, în vecinătatea străzii Lipscani vom avea străzi precum Șelari, Zarafi, Șepcari, Băcăni etc. În timp, aspectul Lipscanilor se va schimba treptat, clădirile mari, în stil neoclasic și neobaroc vor lua locul micilor prăvălii, ateliere și hanuri. Pornind de la Biserica Sfântul Gheorghe, tăind Calea Victoriei și coborând până la Dâmbovița, Strada Lipscani se transformă în centrul financiar al Bucureștilor către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când vor fi ridicate o serie de bănci și instituții. O parte dintre negustorii mai generoși au ridicat în București biserici, iar breslele își alegeau câte un patron protector pe care îl prăznuiau anual cu mare fast. Şi nu doar breslaşii creştini şi-au ridicat lacaşe de cult, ci şi cei evrei. Mai mult decât atât, negustorii en-gros-işti, care petreceau mult timp la Liepzig, au considerat esențial să aibe o biserică aici.
    Filmul ne prezintă istoria în imagini unei străzi pe care se suprapune povestea acesteia scrisă de George Potra. O stradă din inima orașului, care crește odată cu acesta, și se transformă transformând la rându-i obiceurile pe care le aduce mai întâi din orient, apoi din occidentul manufacturier. Iar povestea străzii este dată de povestea negustorilor de aici care au avut un important impact dezvoltarea societății românești moderne, punând umărul la creșterea cultural-urbanistică a Capitalei.
    Însă nu doar în București a existat o stradă care să primească numele de Lipscani, ci au apărut, în diverse perioade de timp, şi în inima Craiovei, a Slatinei, a Râmnicu Vâlcei, a Ploieștiului, a Caracalului, a Horezului, a oraşului Videle și a satului Strejnicu.

ความคิดเห็น •