ISTORIILE ORAȘULUI (sezon nou) I TEATRUL MIC DIN SĂRINDAR. PARTEA a II-a

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la înființarea Teatrului Mic, un loc aflat în inima Bucureștiului, încărcat cu o istoriei bogată, contrară numelui său. Continuăm, în această a doua parte, să depănăm povestea Teatrului Mic din Sărindar, ajutați de cei doi distinși amfitrioni - Mihai Dinvale și Petre Moraru - dar, după cum v-am obișnuit deja, și prin intermediul filmărilor existente în Arhiva Televiziunii Romane.
Vom acoperi în discuția noastră perioada în care teatrul l-a avut ca director pe scriitorul și dramaturgul Dinu Săraru, vom povesti despre spectacolele puse în scenă și răsunetul acestora în rândul criticii și al publicului deopotrivă, vom creiona contextul în care nume precum Ștefan Iordache și Valeria Seciu și-au câștigat celebritatea devenind treptat noile vedete ale teatrului.
Vom cartografia marile spectacole ale anilor '80, care au contribuit la conturarea istoriei teatrului românesc la vremea respectivă, dificilă din punct de vedere politic, dar efervescentă în cercurile artistice, și, desigur, nu vom omite tranziția către noua societate prefigurată în anii '90, cu turbulențele sale care au angrenat arta și societatea deopotrivă.
Realizator: Iulian Foișor
Imagine: Andrei Coruț
Montaj: Eugen Boteanu
Producător: Raluca Bibiri
TVR Cultural, sâmbătă 25 mai 2024 de la ora 10.30 (în reluare duminică, 26 mai, ora 16.30)
/ tvrcultural
/ tvrcultural
www.tvr.ro
www.tvrplus.ro
/ @tvr_online
Toate drepturile de proprietate intelectuală aparțin #TVR. Conținutul nu poate fi copiat, încărcat pe niciun canal media online sau pe rețele de socializare fără acordul TVR, dar vă mulţumim dacă distribuiţi link-ul nostru.
TVR este marca înregistrată și este protejată.

[@mariuseugenputinei6006]

Recunosc, am plâns de bucurie în timpul vizionarii acestui scurt documentar.
Sigur, sunt subiectiv, am locuit mai bine de 20 de ani lângă Teatrul Mic și împreună cu iubita mea (în prezent soția mea), ani la rândul vizionam întreaga stagiune. Sunt fericit că am urmărit pe viu toți acei actori minunați de la care am putut culege valori pe care să le așez cu grijă la baza ființei mele.
Se spune că atunci când trăiești în trecut, te afli într-un episod de depresie...... dar cum să nu retrăiesc asemenea amintirii care vin cu atât de mult frumos, cu atât de multă lumină, bucurie, pace, armonie, bun simț, naturalețe, valoare, umanitate?
Parte semnificativă din ceea ce este bun în persoana mea, li se datorează! Sunt onorat și tare bucuros pentru faptul că pot nutri o nesfârșită recunoștință!
Aseară tocmai ce îi spuneam soției mele "Îți amintești că erau vremuri în care străzile orașului erau pline de Ștefani Iordache!?"
Mulțumesc!