Foarte frumos explicat, am râs bine la gluma legată de ce spun narativiștii când aud cu ce compară John povestea din jocuri 😂. Adevărul este că iubesc poveștile, și cine n-ar vrea să fie în parte dintr-una, să poată interacționa cu ea, iar ea să răspundă! RPG-urile sunt ca o carte pe care nu doar o citești, ci în care poți să te scufunzi, care să prindă viață și din care să faci și tu parte! ❤ Când ai dat exemplul jocurilor point-and-click, mi-am amintit de un joc ce mi-a plăcut tare mult, pe care l-am jucat înainte să joc vreodată vreun TTRPG. Era o combinație de hidden object scenes, dar avea și multe scene în care găseai anumite indicii și descopereai o poveste. Partea aceea mi-a plăcut cel mai mult, din păcate n-am mai reușit să găsesc din nou jocul. Nu mi-am dat seama până acum că ceea ce-mi gâdila centrii plăcerii era partea narativă. Așa că pot spune categoric: și eu sunt în tabăra anti-Carmack! 😄
Băi, culmea e că mie-mi *plac* jocurile făcute de inteligența hiperdimensională întruchipată în persoana delicventului juvenil John Carmack! Omul e un inovator din multe puncte de vedere, sunt super faine jocurile lui. Super faine și de jucat, dar și ca lecții de design. Culmea e că primul Doom, de exemplu... a pornit ca o adaptare a campaniei de D&D pe care-o jucau cei de la id Software! 😂 Mi se pare uneori ridicolă poziția lui, dar aia e. El e un gânditor în mecanici, nu în povești. Nu le poți câștiga pe toate. Poate aruncăm o privire și-l găsim pe ceva site abandonware? Sunt șanse să fie. Să ne luăm de mâini, ca-ntr-un gând să mărturisim: „Hai sictir, John Carmack.”
![ละลาย (LALALYE) - DAOU PITTAYA ต้าห์อู๋ พิทยา [OFFICIAL MV]](http://i.ytimg.com/vi/wo6r9TgausI/mqdefault.jpg)
Foarte frumos explicat, am râs bine la gluma legată de ce spun narativiștii când aud cu ce compară John povestea din jocuri 😂. Adevărul este că iubesc poveștile, și cine n-ar vrea să fie în parte dintr-una, să poată interacționa cu ea, iar ea să răspundă!
RPG-urile sunt ca o carte pe care nu doar o citești, ci în care poți să te scufunzi, care să prindă viață și din care să faci și tu parte! ❤
Când ai dat exemplul jocurilor point-and-click, mi-am amintit de un joc ce mi-a plăcut tare mult, pe care l-am jucat înainte să joc vreodată vreun TTRPG. Era o combinație de hidden object scenes, dar avea și multe scene în care găseai anumite indicii și descopereai o poveste. Partea aceea mi-a plăcut cel mai mult, din păcate n-am mai reușit să găsesc din nou jocul. Nu mi-am dat seama până acum că ceea ce-mi gâdila centrii plăcerii era partea narativă.
Așa că pot spune categoric: și eu sunt în tabăra anti-Carmack! 😄
Băi, culmea e că mie-mi *plac* jocurile făcute de inteligența hiperdimensională întruchipată în persoana delicventului juvenil John Carmack! Omul e un inovator din multe puncte de vedere, sunt super faine jocurile lui. Super faine și de jucat, dar și ca lecții de design.
Culmea e că primul Doom, de exemplu... a pornit ca o adaptare a campaniei de D&D pe care-o jucau cei de la id Software! 😂 Mi se pare uneori ridicolă poziția lui, dar aia e. El e un gânditor în mecanici, nu în povești. Nu le poți câștiga pe toate.
Poate aruncăm o privire și-l găsim pe ceva site abandonware? Sunt șanse să fie.
Să ne luăm de mâini, ca-ntr-un gând să mărturisim: „Hai sictir, John Carmack.”
inca astept primul RPG cu mecanici de gacha & lootboxes care sa imi gadile cum trebuie glandele #makeourDMsrichagain
Nu poți face GMii bogați, că dau banii pe prostii, în experiența mea 😂
@@MERCENAR-TTRPG-1 🤣