Foarte faină această ediție, am urmărit cu sufletul la gură, singurul regret că s-a scurs timpul mult prea repede. Cu tot respectul față de d-ul Ciocanu și opinia domniei sale, mulți dintre noi (cei neavizați ca să zic așa) privim orașul nu ca un tot întreg ci prin prisma anumitor elemente. De exemplu, porțiunea din strada E. Coca, în "spatele" parcului Alunelul, cu acea boltă impresionantă de arbori care crează un tunel verde, sau bvd.Ștefan, porțiunea dintre Bodoni și Pușkin, unde ai de o parte sumbrul clădirii Guvernului iar vizavi acel spațiu deschis, larg, care se întinde până la catedrală, dar nu numai. Iar pentru cei care afirmă că "în Chișinău nu ai ce vedea" le recomand călduros să ia la pas străzile din centru într-un tempo Adagio e suficient) și să ridice privirea de sub picioare (chiar dacă condiția multor trotuare din centru impune o astfel de conduită). Veți fi uimiți de cât de multe lucruri faine o să observați în jurul vostru (încă). Aș mai dori să punctez ceva. Barcelona, Paris . . .întradevăr sună frumos, dar ar trebui să ne uităm la capitala Albaniei, Tirana. După căderea teribilului regim dictatorial la început de anii 90, Tirana era o ruină, iar Albania în sine, a fost mult timp cea mai săracă țară din Europa. Și totuși acum, după aceeași 30 de ani, Tirana este o revelație, bulevarde întregi renovate cu tot ce implică infrastructura urbană , piste de biciclete, piste pentru transport public, mobilier urban ( în unele zone chiar, copacii au fost temporar relocați pentru a face loc lucrărilor și după replantați), inclusiv cartiere noi construite ( anume cartiere, cu tot ce înseamnă acest fapt, școli, grădinițe, spitale . . .), lucru care este continuă și în prezent. Și asta în contextul în care vorbim de o țară balcanică (cu tot ce implică această noțiune). Anume cu Tirana ar trebui să comparăm urbea noastră cea dragă. Și cu mare regret remarcăm faptul că la noi nu are loc decât un "măcel" continuu a orașului. Sună dur, dar ăsta e tristul adevăr, când vezi că la alții se poate . . . Mulțumim mult pentru o ediție atât de captivantă și informativă. Asteptăm cu nerăbdare următoarele ediți!i🙂
Foarte faină această ediție, am urmărit cu sufletul la gură, singurul regret că s-a scurs timpul mult prea repede. Cu tot respectul față de d-ul Ciocanu și opinia domniei sale, mulți dintre noi (cei neavizați ca să zic așa) privim orașul nu ca un tot întreg ci prin prisma anumitor elemente. De exemplu, porțiunea din strada E. Coca, în "spatele" parcului Alunelul, cu acea boltă impresionantă de arbori care crează un tunel verde, sau bvd.Ștefan, porțiunea dintre Bodoni și Pușkin, unde ai de o parte sumbrul clădirii Guvernului iar vizavi acel spațiu deschis, larg, care se întinde până la catedrală, dar nu numai. Iar pentru cei care afirmă că "în Chișinău nu ai ce vedea" le recomand călduros să ia la pas străzile din centru într-un tempo Adagio e suficient) și să ridice privirea de sub picioare (chiar dacă condiția multor trotuare din centru impune o astfel de conduită). Veți fi uimiți de cât de multe lucruri faine o să observați în jurul vostru (încă). Aș mai dori să punctez ceva. Barcelona, Paris . . .întradevăr sună frumos, dar ar trebui să ne uităm la capitala Albaniei, Tirana. După căderea teribilului regim dictatorial la început de anii 90, Tirana era o ruină, iar Albania în sine, a fost mult timp cea mai săracă țară din Europa. Și totuși acum, după aceeași 30 de ani, Tirana este o revelație, bulevarde întregi renovate cu tot ce implică infrastructura urbană , piste de biciclete, piste pentru transport public, mobilier urban ( în unele zone chiar, copacii au fost temporar relocați pentru a face loc lucrărilor și după replantați), inclusiv cartiere noi construite ( anume cartiere, cu tot ce înseamnă acest fapt, școli, grădinițe, spitale . . .), lucru care este continuă și în prezent. Și asta în contextul în care vorbim de o țară balcanică (cu tot ce implică această noțiune). Anume cu Tirana ar trebui să comparăm urbea noastră cea dragă. Și cu mare regret remarcăm faptul că la noi nu are loc decât un "măcel" continuu a orașului. Sună dur, dar ăsta e tristul adevăr, când vezi că la alții se poate . . .
Mulțumim mult pentru o ediție atât de captivantă și informativă. Asteptăm cu nerăbdare următoarele ediți!i🙂