Mircea Vulcănescu scrie că adevărata smerenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută. Dumnezeu vede cele ascunse și îi va răsplăti pe cei smeriți. Chiar dacă lumea nu reușește să îi identifice sau să îi promoveze. Cei smeriți au o singură pilă, la Dumnezeu. Părintele Constantin Sârbu scrie că credincios adevărat este acela care, făcând binele, nu se măsoară cu semenii săi, ci cu Învăţătorul său, căci cine se măsoară cu alţii, totdeauna se va mândri , dar cine se măsoară cu Domnul, acela îşi va găsi întotdeauna măsura smereniei sale. Acesta ar trebui să fie scopul nostru: să ne smerim sub voia lui Dumnezeu, iar viața și suflarea noastră să fie doar pentru a împlini poruncile Lui, nu să atingem așteptările și cerințele oamenilor. Am primit prin poșta electronică un mesaj srmnat Elena J., pe care îl redau în întregime: Ai trăit toată viața în păcate și la spovedanie vrei să primești iertare fără nici un canon. Nu se poate! Ai stat toată ziua la televizor, iar seara vrei să ai mintea limpede și curată la rugăciune. Nu se poate! Ai mers și tu o dată la biserică, și vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea. Nu se poate! Ai aprins și tu o lumânare la biserică și cu ea vrei să cumperi raiul. Nu se poate! Ai făcut și tu câteva fapte bune, și vrei cu ele să compensezi toate faptele rele. Nu se poate! Ai refuzat și ai înjurat toată viața preoții, iar la sfârșit cauți serviciile lor, slujbe și rugăciuni. Nu se poate! Ai fost toată viața robul diavolului și al păcatelor, iar la moarte vrei să-ți scrie pe cruce: „robul lui Dumnezeu”. Nu se poate! Ai uitat toată viața de Dumnezeu, iar pe patul de moarte îți aduci aminte de El și vrei să te audă. Nu se poate! Ai trăit toată viața fără Dumnezeu, și la sfârșit vrei să intri în raiul Lui. Nu se poate! Ai trăit numai în lux și desfătări, necunoscând suferința și durerea, iar dincolo tot de fericire vrei să ai parte. Nu se poate! N-ai dus niciun pomelnic niciodată la biserică, și după moarte vrei să fii pomenit. Nu se poate! Ai ținut minte răul toată viața și n-ai iertat pe ceilalți, dar tu vrei să fii iertat de către Dumnezeu. Nu se poate! Te-ai afumat toată viața cu tutun, iar la sfârșit vrei să ai parte de tămâie bine mirositoare. Nu se poate! Ai făcut toată viața numai nedreptăți, iar la sfârșit vrei să fii trecut în rândul drepților. Nu se poate! Ai fost toată viața ta un tâlhar și-un nelegiuit, iar după moarte vrei să fii lăudat și cinstit ca pe un om bun. Nu se poate! Ai râs de creștini și i-ai urât toată viața, iar la sfârșit vrei să fii îngropat creștinește. Nu se poate! Te-ai târât toată viața prin mocirla păcatelor, iar la sfârșit vrei să te înalți ușor ca un porumbel, curat. Nu se poate! Ai iubit toată viața întunericul, și la moarte vrei să ajungi în lumină. Nu se poate! Lucrează la mântuirea sufletului cât este ziuă, căci vine moartea și nu se mai poate face nimic. Câteva monstre de gândire evoluată ateistă am intenționat să ilustrez, dar nu am găsit decât trivialități și obscenități, de neredat. Pentru un ateu, este imposibil să renunțe la mândrie și este dificil să înțeleagă că ortodoxia înseamnă normalitate, bun simț și frumusețe, nu ciumă roșie, cum a fost manipulat să creadă. Ateul consideră smerenia ceva înjositor și absurd, deoarece raportează totul doar la propria persoană, nu la Dumnezeu. Ateul nu suportă să îi spună cineva că desfrâul e păcat și face din ostilitatea față de creștinism un program de viață, uneori singurul. Ateismul nu este altceva decât zgomotele pe care le fac oamenii nerezonabili în prezența dogmei religioase. Când aud de sfințenie, urlă demonii din ei. John Wright scrie că, dacă ateismul ar rezolva toate nenorocirile umane, atunci Uniunea Sovietică ar fi fost un imperiu al bucuriei și al iepurașilor dansanți în locul țării cadavrelor. Repet destul de des o idee a lui Wladislaw Reynmont: Ateul aude că bat clopotele, dar nu știe la care biserică. Abia când vom vedea o lume fără iubire, vom înțelege ce înseamnă ateismul. Isaac Newton spune că ateismul este opus evlaviei și smereniei și că este cel mai odios (și lipsit de sens) lucru pentru omenire. Dar omul nu se naște din ateism. El este născut pentru a crede. Nu există evanghelie a ateismului. Ateii nu se roagă la altarul unui afiș al lui Richard Dawkins. Ateismul este lipsa credinței, nimicul, golul. Ia totul, fără să pună nimic în schimb. Dumnezeu dăruiește totul, cerându-ne la schimb smerenia. Viața este un proces de dobândire a smereniei, ca valută care ne cumpără Împărăția lui Dumnezeu.
![⭐ฮิตในTikTok!! ( หมูเด้ง MooDeng ) Ver. แดนซ์โจ๊ะๆ ReMix BY [ ดีเจกิต รีมิกซ์ ]](http://i.ytimg.com/vi/3krsyfWUeHU/mqdefault.jpg)
Corectură video: La minutul 4:34 am folosit Luca 21:10, dar referința corectă e de fapt Luca 21:20.
Deosebit! Grafica este nemaipomenită! Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Mulțumesc frumos pentru tot ceea ce faceți ! Fiți binecuvântați 🙏
👍
Mircea Vulcănescu scrie că adevărata smerenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută. Dumnezeu vede cele ascunse și îi va răsplăti pe cei smeriți. Chiar dacă lumea nu reușește să îi identifice sau să îi promoveze. Cei smeriți au o singură pilă, la Dumnezeu.
Părintele Constantin Sârbu scrie că credincios adevărat este acela care, făcând binele, nu se măsoară cu semenii săi, ci cu Învăţătorul său, căci cine se măsoară cu alţii, totdeauna se va mândri , dar cine se măsoară cu Domnul, acela îşi va găsi întotdeauna măsura smereniei sale.
Acesta ar trebui să fie scopul nostru: să ne smerim sub voia lui Dumnezeu, iar viața și suflarea noastră să fie doar pentru a împlini poruncile Lui, nu să atingem așteptările și cerințele oamenilor.
Am primit prin poșta electronică un mesaj srmnat Elena J., pe care îl redau în întregime: Ai trăit toată viața în păcate și la spovedanie vrei să primești iertare fără nici un canon. Nu se poate! Ai stat toată ziua la televizor, iar seara vrei să ai mintea limpede și curată la rugăciune. Nu se poate! Ai mers și tu o dată la biserică, și vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea. Nu se poate! Ai aprins și tu o lumânare la biserică și cu ea vrei să cumperi raiul. Nu se poate! Ai făcut și tu câteva fapte bune, și vrei cu ele să compensezi toate faptele rele. Nu se poate! Ai refuzat și ai înjurat toată viața preoții, iar la sfârșit cauți serviciile lor, slujbe și rugăciuni. Nu se poate! Ai fost toată viața robul diavolului și al păcatelor, iar la moarte vrei să-ți scrie pe cruce: „robul lui Dumnezeu”. Nu se poate! Ai uitat toată viața de Dumnezeu, iar pe patul de moarte îți aduci aminte de El și vrei să te audă. Nu se poate! Ai trăit toată viața fără Dumnezeu, și la sfârșit vrei să intri în raiul Lui. Nu se poate! Ai trăit numai în lux și desfătări, necunoscând suferința și durerea, iar dincolo tot de fericire vrei să ai parte. Nu se poate! N-ai dus niciun pomelnic niciodată la biserică, și după moarte vrei să fii pomenit. Nu se poate! Ai ținut minte răul toată viața și n-ai iertat pe ceilalți, dar tu vrei să fii iertat de către Dumnezeu. Nu se poate! Te-ai afumat toată viața cu tutun, iar la sfârșit vrei să ai parte de tămâie bine mirositoare. Nu se poate! Ai făcut toată viața numai nedreptăți, iar la sfârșit vrei să fii trecut în rândul drepților. Nu se poate! Ai fost toată viața ta un tâlhar și-un nelegiuit, iar după moarte vrei să fii lăudat și cinstit ca pe un om bun. Nu se poate! Ai râs de creștini și i-ai urât toată viața, iar la sfârșit vrei să fii îngropat creștinește. Nu se poate! Te-ai târât toată viața prin mocirla păcatelor, iar la sfârșit vrei să te înalți ușor ca un porumbel, curat. Nu se poate! Ai iubit toată viața întunericul, și la moarte vrei să ajungi în lumină. Nu se poate! Lucrează la mântuirea sufletului cât este ziuă, căci vine moartea și nu se mai poate face nimic.
Câteva monstre de gândire evoluată ateistă am intenționat să ilustrez, dar nu am găsit decât trivialități și obscenități, de neredat. Pentru un ateu, este imposibil să renunțe la mândrie și este dificil să înțeleagă că ortodoxia înseamnă normalitate, bun simț și frumusețe, nu ciumă roșie, cum a fost manipulat să creadă. Ateul consideră smerenia ceva înjositor și absurd, deoarece raportează totul doar la propria persoană, nu la Dumnezeu. Ateul nu suportă să îi spună cineva că desfrâul e păcat și face din ostilitatea față de creștinism un program de viață, uneori singurul.
Ateismul nu este altceva decât zgomotele pe care le fac oamenii nerezonabili în prezența dogmei religioase. Când aud de sfințenie, urlă demonii din ei. John Wright scrie că, dacă ateismul ar rezolva toate nenorocirile umane, atunci Uniunea Sovietică ar fi fost un imperiu al bucuriei și al iepurașilor dansanți în locul țării cadavrelor.
Repet destul de des o idee a lui Wladislaw Reynmont: Ateul aude că bat clopotele, dar nu știe la care biserică. Abia când vom vedea o lume fără iubire, vom înțelege ce înseamnă ateismul. Isaac Newton spune că ateismul este opus evlaviei și smereniei și că este cel mai odios (și lipsit de sens) lucru pentru omenire. Dar omul nu se naște din ateism. El este născut pentru a crede.
Nu există evanghelie a ateismului. Ateii nu se roagă la altarul unui afiș al lui Richard Dawkins. Ateismul este lipsa credinței, nimicul, golul. Ia totul, fără să pună nimic în schimb. Dumnezeu dăruiește totul, cerându-ne la schimb smerenia. Viața este un proces de dobândire a smereniei, ca valută care ne cumpără Împărăția lui Dumnezeu.
este sau nu până la urmă tâlharul astăzi în paradis?
100% este