Felicitări, îți mulțumesc pentru toate informațiile pe care ni le transmiți cu tot dragul, te rog dacă poți sa ne dai informații și pentru copiii care au trecut de la adolescenta spre maturitate 🥰🥰
de ce ar vrea un cadru didactic sa umileasca un copil !? consider ca daca un copil intra in sistemul de invatamant cu un comportament sanatos din toate punctele de vedere nu ar mai exista asemenea scenarii cu profesori "abuzatori". Din pacate "libertatea" acordata copiilor este inteleasa gresit de majoritatea parintilor. In conceptia unora "libertate" inseamna sa-i permiti orice, sa-i oferi orice, sa ii accepti orice, iar in conditiile astea copilul creste cu falsa impresie ca totul i se permite, ca totul i se cuvine. Din ce in ce mai des "vina" este data pe cadrele didactice pt ca "nu-i atrag pe copii/elevi" in desfasurarea activitatilor propuse. Dar oare nu e importanta si implicarea copilului ? Pana la urma cadrele didactice nu sunt acolo pe post de entertainer si copiii/ elevii nu vin la scoala ca la spectacol. Sunt de acord ca si metodele de predare trebuie adaptate vremurilor actuale, dar trebuie sa fim sinceri si realisti ca implicare trebuie din toate partile (scoala-elevi-familie).
"Implicarea copiilor " despre care vorbiti vine de la sine, sau de la Sine, in momentul in care activitatea propusa prezinta interes pentru copii. Altfel nu, nu se implica, apoi sunt certati, sunt fortati, ei isi pierd atentia, interesul, curiozitatea, rabdarea, increderea samd. Si ce se intampla cu lumea care nu pricepe lucrul asta ? Forteaza si mai tare. Unde se ajunge ? Ganditi-va si dvs cum e sa va forteze cineva in fiecare zi cum e. Si sa te si certe incontinuu
Ok, ca am mai comentat eu si m-am gandit multa vreme ca poate nu am spus cele mai bune lucruri, poate ca am exagerat sau poate ca pe aceasta doamna o judec fara sa o stiu. M-am gandit multa vreme la treaba asta, dar as vrea sa imi spun o parere si sper din inima sa fie cat mai pertinenta posibil. Am auzit-o intr-un video, era vorba de a gestiona comportamentul copilului intr-un anumit context. Asadar dansa zicea ca sa ne imaginam noi ca suntem mama sau tata cu unul sau doi copii mici de 2-3 ani in aeroport si ca in acel aeroport ar striga tare un claun prin megafoane ca "veniti copii cu mine la joc" si ca parintii au 5 minute sa se imbarce in avion si ce fac? Scuzati interventia, dar parinti cu copii, care se confrunta cu o situatie sunt pusi fata in fata cu acea realitate. Nu putem sa luam realitatea asa cum e imaginandu-ne ceva parca desprins dintr-un univers paralel. Un specialist...ma astept de la el sa imi spuna ceva concret "Uite au venit la mine parintii X si copilul X. Am observat comportamentul ala si ala si ala, am vazut ca parintele a reactionat asa, copilul a raspuns in nu stiu fel la reactia parintelui. I-am zis parintelui ce sa faca, nu a reusit. Am luat taurul de coarne si am actionat eu in felul X cu acel copil. Am pus parintele sa faca ce am facut eu." Asa...sau "am intalnit copilul X, care avea profilul psihologic sau mi-am dat seama ca are o posibila patologie si nu isi dadea seama parintele de ce nu se intelege cu el in anumite privinte sau situatii si i-am spus x, y, z sau nu am putut sa ii spun, l-am indrumat spre altcineva specializat pe problema...care e". Asta asteptam, adica da-mi cazuri concrete, nu ca sa ne imaginam noi ca ar fi vreun claun prin aeroport. In care aeroport din lumea asta mare ar veni vreun claun sa urle in megafoane? Si daca e o situatie limita si mama aceea are 5 minute sa se imbarce, il ia o data pe sus, pe jos cum poate si fuge iute sa prinda zborul, aia e realitatea. Ce sta sa faca filosofia chibritului ca o fi ca o pati cand stie ca e contra cronometru si pierde avionul? Pe urma ce face sta prin aeroport cu copii si bagaje dupa ea? Pot fi uneori si 24 de ore intre doua zboruri pe aceeasi ruta. Unde sta femeia aia 24 de ore in aeroport cu copil mic si bagaje? Unde? Doarme in sac pe dusumeaua aeroportului sau cauta cazare si constata ca e cu banii la limita si nu isi permite sa cheluiasca in plus pe o camera de motel? Haideti sa privim realitatea in fata. Nu putem sa vedem o situatie de fapt in functie de ce ne imaginam cas-ar intampla prin universuri paralele sau in filmele SF. Asa "invatam" sa gestionam ceva in urma unui lucru pe care ni se propune sa ne imaginam..niste chestii pe hartie. In cresterea si educatia unui copil nu exista nici "tehnici", nici "tipare"...nimic. Asta se face vazand si facand, procedand bine, uneori gresind, ca suntem oameni facem greseli. Viata nu se construieste dupa teorii din tratate, ci se traieste cu bune si cu rele. Doar o vorba ii mai spun si am incheiat...Doamna Urania sa stiti ca faptul ca sunteti o persoana perfectionista nu va ajuta cu nimic, nu ii ajuta nici pe ceilalti. Nu stiu ce lucruri bune vreti sa obtineti la un copil daca dumneavoastra nu reusiti sa treceti peste acest impediment.
Urania, o întrebare: ce facem când copilul de 3 ani are argumentul că vede un alt copil că mănâncă mâncarea x? "Mami, dar băiețelul acela mănâncă cartofi de la KFC". Personal nu sunt deloc de acord cu mâncarea procesată, sunt scandalizată la maxim când văd copii de 2-3 ani că beau cola și mănâncă de la McDonald's sau KFC, o mâncare proastă și nesănătoasă.... Si totuși ceilalți copii ii văd, și vor și ei, prin imitație... Copiii de 8 ani beau energizant, alții beau cola la 3 ani, alții mănâncă Mc și KFC, alții fumează la 12 ani.... In ce lume trăim!!!???
Felicitări pentru emisiune, foarte utila, un manual al părinților veritabil!
Mulțumesc frumos pentru informație
Felicitări, îți mulțumesc pentru toate informațiile pe care ni le transmiți cu tot dragul, te rog dacă poți sa ne dai informații și pentru copiii care au trecut de la adolescenta spre maturitate 🥰🥰
Multumesc frumos! Aveam nevoie! Salutari!
de ce ar vrea un cadru didactic sa umileasca un copil !? consider ca daca un copil intra in sistemul de invatamant cu un comportament sanatos din toate punctele de vedere nu ar mai exista asemenea scenarii cu profesori "abuzatori". Din pacate "libertatea" acordata copiilor este inteleasa gresit de majoritatea parintilor. In conceptia unora "libertate" inseamna sa-i permiti orice, sa-i oferi orice, sa ii accepti orice, iar in conditiile astea copilul creste cu falsa impresie ca totul i se permite, ca totul i se cuvine. Din ce in ce mai des "vina" este data pe cadrele didactice pt ca "nu-i atrag pe copii/elevi" in desfasurarea activitatilor propuse. Dar oare nu e importanta si implicarea copilului ? Pana la urma cadrele didactice nu sunt acolo pe post de entertainer si copiii/ elevii nu vin la scoala ca la spectacol. Sunt de acord ca si metodele de predare trebuie adaptate vremurilor actuale, dar trebuie sa fim sinceri si realisti ca implicare trebuie din toate partile (scoala-elevi-familie).
"Implicarea copiilor " despre care vorbiti vine de la sine, sau de la Sine, in momentul in care activitatea propusa prezinta interes pentru copii. Altfel nu, nu se implica, apoi sunt certati, sunt fortati, ei isi pierd atentia, interesul, curiozitatea, rabdarea, increderea samd.
Si ce se intampla cu lumea care nu pricepe lucrul asta ? Forteaza si mai tare. Unde se ajunge ? Ganditi-va si dvs cum e sa va forteze cineva in fiecare zi cum e. Si sa te si certe incontinuu
Ok, ca am mai comentat eu si m-am gandit multa vreme ca poate nu am spus cele mai bune lucruri, poate ca am exagerat sau poate ca pe aceasta doamna o judec fara sa o stiu. M-am gandit multa vreme la treaba asta, dar as vrea sa imi spun o parere si sper din inima sa fie cat mai pertinenta posibil.
Am auzit-o intr-un video, era vorba de a gestiona comportamentul copilului intr-un anumit context. Asadar dansa zicea ca sa ne imaginam noi ca suntem mama sau tata cu unul sau doi copii mici de 2-3 ani in aeroport si ca in acel aeroport ar striga tare un claun prin megafoane ca "veniti copii cu mine la joc" si ca parintii au 5 minute sa se imbarce in avion si ce fac? Scuzati interventia, dar parinti cu copii, care se confrunta cu o situatie sunt pusi fata in fata cu acea realitate. Nu putem sa luam realitatea asa cum e imaginandu-ne ceva parca desprins dintr-un univers paralel. Un specialist...ma astept de la el sa imi spuna ceva concret "Uite au venit la mine parintii X si copilul X. Am observat comportamentul ala si ala si ala, am vazut ca parintele a reactionat asa, copilul a raspuns in nu stiu fel la reactia parintelui. I-am zis parintelui ce sa faca, nu a reusit. Am luat taurul de coarne si am actionat eu in felul X cu acel copil. Am pus parintele sa faca ce am facut eu." Asa...sau "am intalnit copilul X, care avea profilul psihologic sau mi-am dat seama ca are o posibila patologie si nu isi dadea seama parintele de ce nu se intelege cu el in anumite privinte sau situatii si i-am spus x, y, z sau nu am putut sa ii spun, l-am indrumat spre altcineva specializat pe problema...care e". Asta asteptam, adica da-mi cazuri concrete, nu ca sa ne imaginam noi ca ar fi vreun claun prin aeroport. In care aeroport din lumea asta mare ar veni vreun claun sa urle in megafoane? Si daca e o situatie limita si mama aceea are 5 minute sa se imbarce, il ia o data pe sus, pe jos cum poate si fuge iute sa prinda zborul, aia e realitatea. Ce sta sa faca filosofia chibritului ca o fi ca o pati cand stie ca e contra cronometru si pierde avionul? Pe urma ce face sta prin aeroport cu copii si bagaje dupa ea? Pot fi uneori si 24 de ore intre doua zboruri pe aceeasi ruta. Unde sta femeia aia 24 de ore in aeroport cu copil mic si bagaje? Unde? Doarme in sac pe dusumeaua aeroportului sau cauta cazare si constata ca e cu banii la limita si nu isi permite sa cheluiasca in plus pe o camera de motel? Haideti sa privim realitatea in fata. Nu putem sa vedem o situatie de fapt in functie de ce ne imaginam cas-ar intampla prin universuri paralele sau in filmele SF. Asa "invatam" sa gestionam ceva in urma unui lucru pe care ni se propune sa ne imaginam..niste chestii pe hartie.
In cresterea si educatia unui copil nu exista nici "tehnici", nici "tipare"...nimic. Asta se face vazand si facand, procedand bine, uneori gresind, ca suntem oameni facem greseli. Viata nu se construieste dupa teorii din tratate, ci se traieste cu bune si cu rele. Doar o vorba ii mai spun si am incheiat...Doamna Urania sa stiti ca faptul ca sunteti o persoana perfectionista nu va ajuta cu nimic, nu ii ajuta nici pe ceilalti. Nu stiu ce lucruri bune vreti sa obtineti la un copil daca dumneavoastra nu reusiti sa treceti peste acest impediment.
Urania, o întrebare: ce facem când copilul de 3 ani are argumentul că vede un alt copil că mănâncă mâncarea x? "Mami, dar băiețelul acela mănâncă cartofi de la KFC". Personal nu sunt deloc de acord cu mâncarea procesată, sunt scandalizată la maxim când văd copii de 2-3 ani că beau cola și mănâncă de la McDonald's sau KFC, o mâncare proastă și nesănătoasă.... Si totuși ceilalți copii ii văd, și vor și ei, prin imitație... Copiii de 8 ani beau energizant, alții beau cola la 3 ani, alții mănâncă Mc și KFC, alții fumează la 12 ani.... In ce lume trăim!!!???