Reziliență prin cultură. Costică Brădățan - ELOGIU EȘECULUI. Patru pilde de umilitate

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
S-ar putea spune că asistăm astăzi la un anumit reviriment al filozofiei? În ce măsură pandemia provocată de coronavirus s-a dovedit a fi un accelerator pentru anumite forme de discurs filozofic? Cum se poate ajunge la o hermeneutică filozofică a temei eșecului? Care sunt cele patru tipuri de eșec cartografiate de profesorul Costică Brădățan în recentul său volum, 𝘌𝘭𝘰𝘨𝘪𝘶 𝘦ș𝘦𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪, și ce lecții importante se desprind din acestea? Sunt oare aceste patru pilde și un fel de cercuri ale purificării? Am putea considera, în termenii acceptării realității, că eșecul este inevitabil? De ce ne este totuși atât de greu să vorbim despre el? În jurul unor întrebări revelatoare, inspirate de apariția cărții-eveniment 𝘌𝘭𝘰𝘨𝘪𝘶 𝘦ș𝘦𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪. 𝘗𝘢𝘵𝘳𝘶 𝘱𝘪𝘭𝘥𝘦 𝘥𝘦 𝘶𝘮𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, a cărei ediție în limba engleză s-a bucurat de o elogioasă receptare în presa internațională de specialitate, dialogul dintre Costică Brădățan, profesor de studii umaniste la Texas Tech University, filozof și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, constituie o pasionantă incursiune în arhitectura ideatică a eșecului, deosebit de incitantă și de sensibilă, reliefând felul cum în momentele de criză se dezvăluie însăși nevoia omului de sens și de narațiune, pe firul căreia să-și poată spune propria poveste existențială.
0:00 Costică Brădățan - ELOGIU EȘECULUI. Patru pilde de umilitate
0:14 Skip intro
8:02 „E un exemplu foarte bun pandemia, pentru că atunci oamenii s-au trezit dintr-odată singuri, închiși. Singurătatea, solitudinea este o stare extraordinar de importantă pentru gândire, pentru filozofie, dar în general o evităm, fugim de noi înșine, fugim de solitudine...”
15:58 „Eșecul e consubstanțial naturii umane. Suntem născuți, suntem de fapt programați să eșuăm, mai degrabă sau mai târziu. Eșuăm cu toții în moarte. Viața e programată să se sfârșească. N-o spun eu, s-a spus demult: în momentul când ne naștem, suntem deja suficient de bătrâni ca să putem muri...”
24:05 „Eșecul se întâmplă, asta e problema. Problema e cum ne raportăm la el după aceea. Eșecul e în noi, vine cu noi, îl purtăm în ADN, îl purtăm în celulele corpului. Ni se întâmplă tot timpul, existența însăși e un eșec, un proiect eșuat. Asta e grila gnostică prin care privesc subiectul.”
32:52 „Eșecul e o chestie extrem de rușinoasă. E fascinant de fapt. În eșecurile noastre suntem cei mai vulnerabili, ne aflăm în momentul cel mai vulnerabil, cel mai rușinos, cel mai precar, suntem cei mai descoperiți. Cartea a avut succes, în mod ciudat, în diverse locuri (...) pentru că am atins fără să vreau, poate, o chestiune extrem de sensibilă...”
40:41 „O rupere a lanțului de evenimente de care vorbeam ne trezește, ne deschide ochii și ne silește, ne forțează să vedem lumea așa cum e. Și în sensul acesta [eșecul] e un dar, o lecție: ne aduce cu picioarele pe pământ...”
48:39 „Avem nevoie să trăim unii cu alții, împreună, în comunități, dar lucrurile trebuie pornite altfel, de la mic la mare, de jos în sus, nu invers. Nu impui oamenilor proiecte politice, utopii și așa mai departe, ci invers. Orice chestiune se dezvoltă organic, dintr-o nevoie reală.”
56:21 „Folosesc în capitolul respectiv și literatură filozofică, și literatură de ficțiune, ca să arăt că de fapt ne naștem și trăim cu așteptarea că viața e indefinită, că viața e plenară - și excludem moartea. Ca să gândești moartea, s-o accepți, s-o asimilezi, să ți-o faci prietenă, ia timp, precum și o disciplină filozofică și spirituală.”

[@rodicahitulescu452]

Interesant punct de vedere. Discutia este o incantare.

[@doinacubici3806]

Dl Bradatan este impotriva curentului , retelele sociale sunt construite tocmai pe lipsa umilintei , toti suntem acolo cei mai frumosi, puternici , nemuritori etc, nu exista umilinta , esec etc. Exacerbarea calitatilor (cele mai multe inchipuite) , povestea care ne-o spunem este contarar mesajului expus. Dar poate fi o salvare ? nu stiu, dar imi aduc aminte de bunica mea , spune nu imi este frica de moarte, am trait destul , toti cei dragi sunt acolo si ma asteapta, deci este normal sa mori , nu imparatesc pamantul . Este o lectie de umilinta care mi-a ramas in minte . Multumesc pentru conversatie , mi-a placut maxim

[@sofiacovaci3506]

Foarte interesant! Felicitări! Mulțumesc!

[@tito1975ism]

Domnul moderator , că sa rămânem în temă podcastului , dati-mi voie sa va spun că ați fost un EȘEC total ! Ați vorbit peste invitat și ati întrerupt niste idei interesante din dorința ...de ce !?! De a va ridica cu forța la înălțimea invitatului !?! Deci sunteți o pildă de eșec : în dorința de succes ați pierdut ocazia de a asculta niste idei interesante și ne-ați privat și pe noi ascultătorii de asta ! Complimente ...ironic vorbind !