Super materialul! Multumim! Eu am dovada printr-o poza facuta in 1995, cand aveam 5 ani, ca l-am luat pe fratele meu de 3.5 ani, imbracat de mine, si ne-am dus la tata la serviciu, la 2-3 km de blocul in care locuiam. Acum cred ca ar chema cineva protectia copilului si ar fi anchetati parintii, daca ar fi pe strada 2 copii cu varste similare. Se subintelege ca eram singuri acasa, iar asta e motivul vizitei la serviciu 😅. Nu stiu daca este o alternativa la ce se intampla in ziua de astazi, dar cu siguranta parintii ar trebui sa le acorde mai multa incredere copiilor, inca de la varste foarte mici, iar increderea sa creasca odata cu varsta. Va influenta pozitiv evolutia copiilor in adulti increzatori si capabili ❤
Salut, te urmaresc de cand erai gras. Ai avut episoade si podcasturi care mi-au zdruncinat lumea dar, asta este pe departe cel mai "zdruncinant"... Am reusit sa inteleg multe lucruri despre mine si despre cum ma voi comporta cu al meu copil viitor. Nu am cuvinte sa imi exprim aprecierea fata de ceea ce faci impreuna cu echipa. ❤
Copilul meu are ADHD. A invatat mai mult singur sa citeasca si sa scrie, la 5 ani. Are o memorie fantastica, deseneaza din memorie in detaliu orice, invata primul din clasa orice. Cu toate acestea, e greu de motivat si integrat in clasa. Multumesc pt recomandarea de carte, Dragos!
Felicitări domnule Dragoș și întregii echipe. Cred că generațiile de după 2000 sunt mai dezavantajate din punctul de vedere al sănătății mintale . Internet , rețele sociale , societatea care s a transformat și se transformă mai rapid , viteza de circulație a informațiilor, media . Cam mulți factori . Nu știu dacă sună bine dar ar trebui noi cei dinainte să ne simțim binecuvântați pentru cum am crescut, fără toate aceste opreliști, cu bețe, tuburi , bani din frunze , pe afară până te căutau ai tăi cine știe de pe unde, la scăldat cu ceas că nah se întorcea bunica acasă 😂. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce am trăit . Știu că pentru părinții și bunicii noștri a fost greu , dar oricum , față de momentul actual .
Wow!!! Ce perspectivă asupra învățării ai expus în acest episod!!! Într-adevăr, cei ce nu se conformează, nu se încadrează în șabloanele impuse de societatea în care trăiesc, "trebuie" schimbați, nu? Dar ce facem cu cei ce nu vor sub niciun chip să se conformeze?!?
Eu uitandu-ma la acest filmulet cu viteza de 1.75 (cam ca la oricare alt reportaj/podcast) pentru a-mi pastra atentia, cu toate ca este un subiect care ma intereseaza, iar materialul este bine structurat si pus la punct, imi dau seama cat de gresita este abordarea lucrurilor in ziua de astazi pentru unele persoane carora "le merge creierul diferit". Persoanele cu ADHD nu au chiar deficit de atentie, ci prea multa atentie, dificultatea fiind, de fapt si de drept, in prioritizarea gandurilor si a cumului de informatii. Este o comparatie foarte interesanta in cartea lui Gabor Mate, Minti imprastiate: mintea unei persoane cu ADHD este o intersectie cu 4 drumuri unde polististul din centru doarme, semafoarele nu merg si toate masinile CRED ca ele au prioritate si toata intersectia este blocata, nimeni si nimic nu misca cu adevarat, doar galagie constanta. Multumim pentru acest material, l-am savurat pe de plin, chiar si la viteza mare!
felicitări pentru ce spui. este foarte corect și dintr-o perspectivă extraordinară. felicitări ca educi oamenii. îmi doresc să aveți peste 200k vizionări la fiecare videoclip. să te înțeleagă mai mulți oameni.
Nu mai tin minte cat eram de mica cand am mers prima data singura la un magazin, dar pe la 7 ani mergeam peste tot prin cartier singura, de la 6 ani mergeam singura la scoala pe jos, era la 15 minute de blocul meu. Am 35 ani si ma oripileaza faptul ca copiii din ziua de azi sunt carati cu masina peste tot.
In anii comunismului nimeni nu se preocupa de astfel de aspecte, părinți noștri erau mereu nervoși si ghinionul.meu a fost să nu fiu înțeleasă, deci se mergea pe tratamentul bătaie "că măgarul in pantă" . Nu duceam lipsa de inteligență dar nu mă puteam concentra prea mult timp la lecțiile plictisitoare , ulterior am reușit să mă adaptez și să învăț astfel încât să nu fac aceleași greșeli cu propri mei copii. Mulțumesc pentru emisiune.
Felicitări domnule Dragoș și întregii echipe. De pe la 5-6 ani am mers la magazin. O chestiune veselă in instanță dar pentru mama mea la moment tragică a fost in felul următor : am mers cu mama în oraș , la întoarcere mama a zis să trecem prin piața, tot uitandu se de la tarabă la tarabă ne am pierdut , nu mă mai ținea de mână, m am speriat pe moment dar după m am gândit că s a dus acasă , așa că m am dus direct acasă. Deznodământ ul a fost că ne am întâlnit acasă, mama venind după cu poliție cu tot și speriată ( încă nu erau telefoane mobile sau dacă erau nu erau pe la toți). Mă orientez foarte ușor în orice oraș cu sau fără reper asta ținând cont in ce oraș sunt.
Foarte foarte interesant Podcast te ascult cu mare atenție că de când te urmăresc mi sa schimbat viziunea despre tot ce este în jurul meu mi-ați schimbat viziunea despre societate va mulțumesc foarte frumos Iar acum îi explic copiilor altfel că și copii mei îmi spun dar tată îmi place cum explici lucrurile ne explici pe limbajul nostru va mulțumesc frumos pentru educația care ne o oferiți
Eu pe la 20 de ani m-am mutat in Ploiesti cu scoala si apoi serviciul, dupa o viata la tara. Aveam in geanta o harta, cred ca era din ziarul de anunturi RAID... asa am invatat orasul, inaintea erei internetului! :)
Da, bun episod. Ai punctat bine idee cu idee. Tocmai zilele trecute mă gândeam și discutam cu soția despre importanța interacțiunii copiilor cu mediul înconjurător în detrimentul jucăriilor care simulează diverse activități, discutam despre importanța interacțiunii cu fauna domestică dar și cu tot ce înseamnă vegetație. Copilul nostru, sub doi ani, vrea doar afară în grădină, la animale, la găini, iepuri, curci, pisici, câine, vrea pe strada la copii, nu contează că au de doua, trei, patru ori mai mult varta copilului nostru. Jucăriile din casă nici nu le vede în așa context . Din fericire a fost și copilăria mea. Și gandindu-ma mai bine la trecut, înțeleg de ce fiecare coleg are traseul pe care îl are în viață... ADHD, probleme in familie, copii cu situații foarte bune, copii care au munciți pe brânci încercând să iasă dintr-un mediu nociv, copii care și-au depășit limitele . Cred că este o datorie morală a celor pe care norocul i a găsit muncind și au reușit în viața, să întindă o mână și celor in jur, că poate as când mai trece norocul prin viață, sa ii găsească mai pregătiți . Bravo pentru episod.
"Cred că este o datorie morală a celor pe care norocul i a găsit muncind și au reușit în viața, să întindă o mână și celor in jur, că poate as când mai trece norocul prin viață, sa ii găsească mai pregătiți ." - nimeni nu iti datoreaza nimic, si cu cat esti mai arogant si ai impresia altfel, cu atat vei primi mai putin sau deloc. Putina modestie si bun simt o sa te ajute mult mai mult sa obtii ce vrei de la altii.
Am început sa fac cumpărături de la vârsta de 8 ani, deoarece stateam in spatele magazinului alimentar si cum vedeam o mașină alimentara ma fugeam sa stau la rand neștiind ce marfa vine. Sunt născut in 1976 .
eu am add (care e tot adhd dupa standardul modern), nu e nimic dezirabil in asta (no pun intended) si din pacate nicio carte cu exemple alegorice nu ma poate convinge ca e vreun avantaj, ca trebuie sa mergem inainte si sa incercam din toate puterile sa facem ceva bine cu viata noastra, desigur, dar asta in ciuda tuturor dificultatilor nu datorita unor avantaje
Ma regasesc in acest comentariu. Am o forma turbata de ADHD; nici medicatia din RO nu prea ma ajuta; si nu e nimic cochet in acest lucru. Fiecare zi e o lupta doar incat sa functionez decent.
Din nou o spun, nu credeam ca voi vedea ziua in care cineva influent sa vorbeasca despre asta:)) Tot pe ideea asta stiu oameni cu 10 pe linie la scoala care muncesc pe minimul pe economie si duc o viata trista, singuri si oameni care aveau doar 6-7, dar au ajuns mari antreprenori sau prin alte moduri sa duca o viata foarte linistita si sa faca ce vor ei, nu ce a vrut societatea. De obicei fix oamenii diferiti fac lucruri mari dintr-un simplu motiv, nu fac ce fac toti.
Observație excelentă! Ca psiholog specializat în ADHD, confirm că neurodiversitatea poate fi un avantaj major în viață și carieră. Succesul academic nu garantează împlinirea în viață. Persoanele 'diferite', inclusiv cele cu ADHD, au adesea abilități unice: Creativitate excepțională Gândire inovatoare Capacitatea de a vedea conexiuni neobișnuite Aceste calități pot duce la succes în antreprenoriat și în domenii care necesită soluții neconvenționale. Provocarea e să creăm medii care să valorifice aceste talente. Educația și societatea ar trebui să recunoască și să cultive diverse forme de inteligență. E crucial să înțelegem că 'diferit' nu înseamnă 'defect'. Neurodiversitatea poate fi o sursă de inovație și progres. Bravo Starea Nației pentru că aduce în discuție acest subiect vital!
Am trăit și pe timpul lui Ceașcă și ma pot numi copil cu cheia de gât. Așadar am stat la cozi cu cartela de pâine, cu sticlele de lapte, la butelii de gaz de când eram copil de 12-13 ani.
In prima zi de școală, Tov. Învățătoare ne-a spus să venim in următoarea zi cu un creion roșu la școală. Eu am ascultat, am cumpărat de la librăria din cartier un creion normal de culoare roșie. A doua zi am fost prostul clasei pentru că creionul meu roșu nu lăsa urme roșii ci tot negre, că era creion normal. Am fost foarte frustrat de bătaia de joc la care am fost supus fiindcă ei eram convins că urmasem la literă cerința tovărășei învățătoare. Dacă zicea să aduc un creion care scrie cu culoarea roșie, asta aș fi făcut dar ea a zis "creion roșu".... 🤷♂️ Povestea asta e pentru dumnezeuul TH-cam-ului, Algoritmul Nostru Cel Atotputernic.
Putea sa fie o mica confuzie a vânzătoarei de la librarie. Nu e nicio drama, rugati un elev sa va dea un creion rosu cu împrumut si se rezolva. Nu e nimeni vinovat sau rauvoitor aici. Nu e mai bine sa gasim solutii noi si simple uneori decat sa cautam vesnic "vinovați"?
@@mon_ange333mony4 Problema domnului nu a fost doar comanda ambigua a invatatoarei, ci si reactia clasei, intr-un sistem competitiv, oamenii se simt bine cand primesc o "dovada" ca acestia sunt "superiori" unor semeni. Din context pare ca reactia clasei a fost lucrul care l-a deranjat mai mult decat comanda poate nu cu totul neadecvata a invatatoarei. Dar povestea ne aminteste de atmosfera sistemului educational precum si atmosfera sociala intr-o clasa, pe langa faptul ca copii pot fi rautaciosi.
unde mai pui ca toate studiile despre adhd s-au facut pe baza datelor despre baieti. despre fete si femei nimic. si acum generatii intregi isi dau seama si se redescopera. inca nu traim intr-o lume egala
Da. La 26 de ani am fost diagnosticata cu adhd. A fost o gura de aer proaspat si o greutate luata de pe mine, pentru ca foarte mult timp aveam probleme de invatare, concentrare, oamenii apropiati erau frustrati cu mine. Acum pot sa fac lucrurile altfel, insfarsit.
problema e ca viata sociala a unei femei e putin mai usoara, precum a zis e mai usor de mascat, ceea ce din oficiu e un avantaj, dezavantajul e intr-adevar ca nu primesti ajutor specializat dar in romania oricum prea putini primim. Dar da, majoritatea studiilor au esantioane proponderent de barbati, ceea ce e o problema in multe concluzii stiintifice mai ales daca sunt generalizate la femei.
Ca adult cu ADHD va pot spune ca aveti dreptate, in scoala am avut o profesoara tanara de franceza care ne dadea testele pe echipe (fiecare dintre noi isi lua un rol) iar la final ne dadea premii amuzante. Vreau sa va spun ca eram mult mai fascinat de acele ore decat de toate materiile. In buddhism, de exemplu, se numeste monkey mind si calugarii care au aceasta "problema" primesc niste matanii pe care le numara ca sa poata medita (sta calmi). Vreau sa va spun ca ADHD-ul mi-a salvat viata de cateva ori, cand era sa fiu calcat de masina pe trecerea de pietoni, am reactionat foarte rapid, intr-adevar job-ul la birou nu ma stimuleaza indeajuns iar asta nu inseamna ca nu sunt inteligent, doar ca proiectele devin brusc neinteresante. Faptul ca medicii dau amfetamine copiiilor ca sa-i tina in banca mi se pare groaznic, iar parintii, in loc sa stimuleze copiii in mod natural le dau medicamentele ca pe bomboane.
Cred ca ma duceam la paine cam de pe la 5 ani, uneori cu lista, sau chiar la mai multe magazine( aprozar, brutarie, alimentara, chioșc). Tot pe la varsta aia fratii mei ma invatau cum sa fac martisoare si ieseam la coltul blocului sa le vindem.
Surprinzator dar singurul politician care a adus persoane speciale in Parlament si le-a sustinut a fost Sosoaca! Da Sosoaca nu USR care cica lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati! ADHD-ul e cea mai mica problema din DSM desi e una mare! Multi cu autism au ADHD! Despre persoanele cu autism nu vorbeste mai nimeni!
Populatie e atat de îndobitocită incat nu mai are rost sa incerci sa le deschizii ochii... 😢 Majoritatea isi merita soarta condusa de partidele de astazi.🎉
Cred că aveam în jur de 5 ani. Nu mergeam încă la școală, nu știam cât rest trebuie să primesc, mama îmi spunea doar că trebuie să aduc și bani înapoi. Țin minte că i-am pierdut dar vântul i-a dus sub o tufă și i-am găsit, erau în jur de 25 de lei. Fiică-mea are 11 ani și nu a mers niciodată neînsoțită de un adult undeva ...în rest cu mașina.
Hello, dar legat de cei cu inundații, câți aveau făcute asigurările obligatorii? Și asta e o mica problema despre care nu se discuta.. oamenii nu sunt informați
Jocul liber are si colaborare si competitie. Cred ca e putina disonanta cognitiva sa zici ca promovezi jocul liber si in acelasi timp sa admonestezi competitia.
Jocul liber presupune ca unii copii sa aiba autonomie in privința a ceea ce aleg ca activitate, fie ca vor colabora, fie ca vor alege competiția. Trebuie sa poata sa se adapteze singuri la niste condiții variate pentru a învăța pe cont propriu cum sa creeze reguli, sa urmeze reguli si sa schimbe lucrurile pe cont propriu. Sigur ca unii pot avea de pierdut si altii de câștigat dar nu parintii hotărăsc pentru ei ceva ce e bine sa experimenteze si singuri. Cum vor fi pregătiți pentru viata in mod independent daca totul e organizat de adulții din viata lor, din universul copilăriei lor?
Avem destule modele: Finlanda, Norvegia, etc. Dar în România învățământul e bezmetic, programele școlare nu sunt conectate la realitate nici pe termen scurt, nici măcar pe termen lung. Adevărat că în trecut provocarea de a fi cel mai bun, premiant, năștea conflicte nu numai între elevi, ci și între părinți. Mă rog, nu toți. Am predat analizând modul cum elevii găsesc împreună soluțiile la diverse probleme. Disciplinele tehnice poate mi-au creat această ocazie, dar nu exclud și alte materii. Poate în viitor se va creea o direcție coerentă în învățământ, care sa ajute tânăra generație în formarea profesionala, încadrat în societate, pentru a nu mai apărea atâtea cazuri de "alienare profesională". Doar că nu putem face asta cu una ca Deca!😢
Mai bine te duci in parc vest mai Patrare, ca de aia s-a construit, sa va duceti acolo sa va plimbati si jucati pana nu mai puteti. Hai lasa centrul orasului, ca ala nu e loc de joaca. Dute in parcul ala imens si stai acolo de vineri pana duminica noapte daca vrei :)
Salut, Dragos. Un episod despre autism/elemente din spectru autism? Avem un copilas pe care il banuim de catrva elemente si nu stim exact cat ar trebui sa insistam pe terapie. Multumesc!
Bună, Din păcate, terapia s-ar putea să îi facă mai mult rău. Depinde, totuși, dacă se poate descurca singur. Eu nu mi-aș mai duce fata la terapie. Prefer să o susțin cu multă iubire și fără să pun presiune pe note.
Nu am fost trimis niciodată sa cumpar de capul meu mancare, lista dupa lista, prostie dupa prostie Realizez ca nu am luat parte, mai mult decat in curatenie, la lucruri precum gatit, spalat rufe, facturi etc Le afli singur
men, degeaba ii dau copilului doar chestii bune si facute in casă, daca vecinii le iau barni, inghetate si acadele... tati, vreau si eu... normal ca vrei. ba mai mult le iau tuturor intr o forma de generozitate de nerefuzat. ce pot eu sa fac decat sa ma mut?...
Daca tu esti un exemplu pentru el, nu sa ii spui ca el nu are voie, dar tu pe de alta parte consumi asa ceva, si incerci sa ii explici de ce nu e ok sa consume unele lucruri, nu neaparat sa-l certi pentru asta, desigur conteaza mult si varsta acum, sunt sanse sa-l faci chiar sa ii refuze pe acei vecini. Altfel intradevar e greu daca mediul este de asa natura.
exact, ca individ in general trebuie sa iti selectezi oamenii din jur si la fel ar fi indicat sa faci si cu cei dragi tie. cand stai intr-un cartier nefast pentru copil, ai de ales din a il tine in acel mediu sau a-i schimba viitorul intr-un loc mult mai propice lui.
Poate o sa iei si asta in considerare cand vezi un copil mai "agitat" pe la cafenea si anume ca ar putea suferi de ADHD si sa nu-l consideri animal (asa cum ai mentionat intr-un material de al tau citez: " ba ce animale ati crescut "), dar sunt de acord ca unele lcururi nu ar trebui sa se intample cum e deranjatul celorlalti la masa, aruncat cu obiecte sau sa faca dezordine insa uni copii nu se simt deloc in comfortul lor la restauran iar parinti cum sunt si eu incerc sa-mi introduc copii in astfel de medii si sa-i educ cum sa se comporte ca atare(si asa cum stii socoteala din targ nu se potrives-te cu cea de acasa) de cele mai multe ori imi iese si am observat cu fetita maimare deja are o etica si intelege cum sa se comporte insa cu cea mica mai avem de lucrat si da ma deranjeaza foarte tare (probabil mai mult decat ii deranjeaza copiii mei pe ei) atunci cand vad ca uni arunca priviri neprietenoase incerncand sa se arate deranjati insa din fericire locuiesc intr-o tara care este foarte prietenosa cu copii care vin la restaurant (UK, ba chiar le ofera cateodata meniuri gratuite, prietenoase sau la pret accesibil) si sunt constienti de fatptul ca uni parinti nu au alta solutie sa iasa la restaurant , decat impreuna cu copiii! S-au adaptat si se adapteaza in continuare incercand sa acopere nevoile tuturor clientilor si incercand sa nu faca niciun fel de discriminare le este greu si asta e motivul care ma face sa merg la restaurant pentru ca vad ca ei incearca sa-si adapteze business-ul pentru fiecare client/nevoie si asta chiar ajuta la sanatatea mintala, sa ai unde sa iesi, de unde alege si sa te simti comfortabil ca in final sa te fi bucurat de timpul petrecut cu familia ori prieteni!
Cu toate astea unii copii ar fi bine sa aiba spatiul lor de joaca si de agitație care nu trebuie sa interfereze constant cu spatiul destinat adulților. Copiii sunt frecvent constrânsi sa se adaoteze la timpul de relaxare al părinților dar invers f rar.
![F.HERO Ft. JSPKK x ลำไย ไหทองคำ x M-PEE - ไม่สนิทบิดหมด (Thai Riders Anthem) [Official MV]](http://i.ytimg.com/vi/kPJZ0UihBfk/mqdefault.jpg)
Super materialul! Multumim! Eu am dovada printr-o poza facuta in 1995, cand aveam 5 ani, ca l-am luat pe fratele meu de 3.5 ani, imbracat de mine, si ne-am dus la tata la serviciu, la 2-3 km de blocul in care locuiam. Acum cred ca ar chema cineva protectia copilului si ar fi anchetati parintii, daca ar fi pe strada 2 copii cu varste similare. Se subintelege ca eram singuri acasa, iar asta e motivul vizitei la serviciu 😅. Nu stiu daca este o alternativa la ce se intampla in ziua de astazi, dar cu siguranta parintii ar trebui sa le acorde mai multa incredere copiilor, inca de la varste foarte mici, iar increderea sa creasca odata cu varsta. Va influenta pozitiv evolutia copiilor in adulti increzatori si capabili ❤
Salutare trib! Ma bucur sa te aud entuziasmat, Dragos!
Salut, te urmaresc de cand erai gras. Ai avut episoade si podcasturi care mi-au zdruncinat lumea dar, asta este pe departe cel mai "zdruncinant"... Am reusit sa inteleg multe lucruri despre mine si despre cum ma voi comporta cu al meu copil viitor. Nu am cuvinte sa imi exprim aprecierea fata de ceea ce faci impreuna cu echipa. ❤
Vezi ca ai dat click aiurea, erai pe Zaiafet 😂
Copilul meu are ADHD. A invatat mai mult singur sa citeasca si sa scrie, la 5 ani. Are o memorie fantastica, deseneaza din memorie in detaliu orice, invata primul din clasa orice. Cu toate acestea, e greu de motivat si integrat in clasa.
Multumesc pt recomandarea de carte, Dragos!
Mulțumesc pentru tot ❤
Foarte adevărat! ... 👏👌🫶
Mulțumesc Dragoș Patraru, recunosc ca am pus presiune pe copil , în legătură cu notele la școală Mare greșeală!!
Felicitări domnule Dragoș și întregii echipe. Cred că generațiile de după 2000 sunt mai dezavantajate din punctul de vedere al sănătății mintale . Internet , rețele sociale , societatea care s a transformat și se transformă mai rapid , viteza de circulație a informațiilor, media . Cam mulți factori . Nu știu dacă sună bine dar ar trebui noi cei dinainte să ne simțim binecuvântați pentru cum am crescut, fără toate aceste opreliști, cu bețe, tuburi , bani din frunze , pe afară până te căutau ai tăi cine știe de pe unde, la scăldat cu ceas că nah se întorcea bunica acasă 😂. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce am trăit . Știu că pentru părinții și bunicii noștri a fost greu , dar oricum , față de momentul actual .
Mulțumim, Dragoș!
Wow!!! Ce perspectivă asupra învățării ai expus în acest episod!!! Într-adevăr, cei ce nu se conformează, nu se încadrează în șabloanele impuse de societatea în care trăiesc, "trebuie" schimbați, nu? Dar ce facem cu cei ce nu vor sub niciun chip să se conformeze?!?
Mulțumim, Dragoș! Respect și pentru munca echipei.
Mulțumim frumos pentru tot ce faceți!
Salutare! Multumesc frumos!
Excelenta emisiune.
E prea scump sa schimbam mediul, asa ca schimbam copii
Bravo, frumos spus.
Va multumim ca ne sunteti recunoscatori, sunteti excelenti si ca multumim si noi pentru tot❤
Bună!!Doamne ajuta!!
Bravo fraților, buna treabă faceți, vă mulțumim. Succes in continuare. Doamne ajută
Felicitări pentru emisiune ❤Foarte bun subiectul ,mulțumesc 👍Mult succes în continuare ❤Sănătate și numai bine!!!!!!!😊
❤multumesc Dragos pt tot ce faceti
Mulțumim!
Mulțumesc că exiști ❤
Mulțumim, Adrian!
Eu uitandu-ma la acest filmulet cu viteza de 1.75 (cam ca la oricare alt reportaj/podcast) pentru a-mi pastra atentia, cu toate ca este un subiect care ma intereseaza, iar materialul este bine structurat si pus la punct, imi dau seama cat de gresita este abordarea lucrurilor in ziua de astazi pentru unele persoane carora "le merge creierul diferit". Persoanele cu ADHD nu au chiar deficit de atentie, ci prea multa atentie, dificultatea fiind, de fapt si de drept, in prioritizarea gandurilor si a cumului de informatii. Este o comparatie foarte interesanta in cartea lui Gabor Mate, Minti imprastiate: mintea unei persoane cu ADHD este o intersectie cu 4 drumuri unde polististul din centru doarme, semafoarele nu merg si toate masinile CRED ca ele au prioritate si toata intersectia este blocata, nimeni si nimic nu misca cu adevarat, doar galagie constanta. Multumim pentru acest material, l-am savurat pe de plin, chiar si la viteza mare!
felicitări pentru ce spui. este foarte corect și dintr-o perspectivă extraordinară. felicitări ca educi oamenii. îmi doresc să aveți peste 200k vizionări la fiecare videoclip. să te înțeleagă mai mulți oameni.
Nu mai tin minte cat eram de mica cand am mers prima data singura la un magazin, dar pe la 7 ani mergeam peste tot prin cartier singura, de la 6 ani mergeam singura la scoala pe jos, era la 15 minute de blocul meu. Am 35 ani si ma oripileaza faptul ca copiii din ziua de azi sunt carati cu masina peste tot.
In anii comunismului nimeni nu se preocupa de astfel de aspecte, părinți noștri erau mereu nervoși si ghinionul.meu a fost să nu fiu înțeleasă, deci se mergea pe tratamentul bătaie "că măgarul in pantă" .
Nu duceam lipsa de inteligență dar nu mă puteam concentra prea mult timp la lecțiile plictisitoare , ulterior am reușit să mă adaptez și să învăț astfel încât să nu fac aceleași greșeli cu propri mei copii.
Mulțumesc pentru emisiune.
Felicitări domnule Dragoș și întregii echipe. De pe la 5-6 ani am mers la magazin. O chestiune veselă in instanță dar pentru mama mea la moment tragică a fost in felul următor : am mers cu mama în oraș , la întoarcere mama a zis să trecem prin piața, tot uitandu se de la tarabă la tarabă ne am pierdut , nu mă mai ținea de mână, m am speriat pe moment dar după m am gândit că s a dus acasă , așa că m am dus direct acasă. Deznodământ ul a fost că ne am întâlnit acasă, mama venind după cu poliție cu tot și speriată ( încă nu erau telefoane mobile sau dacă erau nu erau pe la toți). Mă orientez foarte ușor în orice oraș cu sau fără reper asta ținând cont in ce oraș sunt.
Foarte foarte interesant Podcast te ascult cu mare atenție că de când te urmăresc mi sa schimbat viziunea despre tot ce este în jurul meu mi-ați schimbat viziunea despre societate va mulțumesc foarte frumos
Iar acum îi explic copiilor altfel că și copii mei îmi spun dar tată îmi place cum explici lucrurile ne explici pe limbajul nostru va mulțumesc frumos pentru educația care ne o oferiți
Multumim!
Mulțumim 😊
Felicitări!
Eu pe la 20 de ani m-am mutat in Ploiesti cu scoala si apoi serviciul, dupa o viata la tara. Aveam in geanta o harta, cred ca era din ziarul de anunturi RAID... asa am invatat orasul, inaintea erei internetului! :)
Bravo, Dragoș!🥰
Mulțumesc!
Yupiiiiii emisiune ☺️☺️☺️☺️
Da, bun episod.
Ai punctat bine idee cu idee.
Tocmai zilele trecute mă gândeam și discutam cu soția despre importanța interacțiunii copiilor cu mediul înconjurător în detrimentul jucăriilor care simulează diverse activități, discutam despre importanța interacțiunii cu fauna domestică dar și cu tot ce înseamnă vegetație.
Copilul nostru, sub doi ani, vrea doar afară în grădină, la animale, la găini, iepuri, curci, pisici, câine, vrea pe strada la copii, nu contează că au de doua, trei, patru ori mai mult varta copilului nostru. Jucăriile din casă nici nu le vede în așa context . Din fericire a fost și copilăria mea. Și gandindu-ma mai bine la trecut, înțeleg de ce fiecare coleg are traseul pe care îl are în viață... ADHD, probleme in familie, copii cu situații foarte bune, copii care au munciți pe brânci încercând să iasă dintr-un mediu nociv, copii care și-au depășit limitele .
Cred că este o datorie morală a celor pe care norocul i a găsit muncind și au reușit în viața, să întindă o mână și celor in jur, că poate as când mai trece norocul prin viață, sa ii găsească mai pregătiți .
Bravo pentru episod.
"Cred că este o datorie morală a celor pe care norocul i a găsit muncind și au reușit în viața, să întindă o mână și celor in jur, că poate as când mai trece norocul prin viață, sa ii găsească mai pregătiți ." - nimeni nu iti datoreaza nimic, si cu cat esti mai arogant si ai impresia altfel, cu atat vei primi mai putin sau deloc. Putina modestie si bun simt o sa te ajute mult mai mult sa obtii ce vrei de la altii.
@@ForgottenKnight1 :)
Respect!
Bună seara!!!❤🍀
Felicitări 🎉
Am început sa fac cumpărături de la vârsta de 8 ani, deoarece stateam in spatele magazinului alimentar si cum vedeam o mașină alimentara ma fugeam sa stau la rand neștiind ce marfa vine. Sunt născut in 1976 .
top notch!
eu am add (care e tot adhd dupa standardul modern), nu e nimic dezirabil in asta (no pun intended) si din pacate nicio carte cu exemple alegorice nu ma poate convinge ca e vreun avantaj, ca trebuie sa mergem inainte si sa incercam din toate puterile sa facem ceva bine cu viata noastra, desigur, dar asta in ciuda tuturor dificultatilor nu datorita unor avantaje
Curaj!! 🙌💪
Ma regasesc in acest comentariu. Am o forma turbata de ADHD; nici medicatia din RO nu prea ma ajuta; si nu e nimic cochet in acest lucru. Fiecare zi e o lupta doar incat sa functionez decent.
Ms
Genial
Din nou o spun, nu credeam ca voi vedea ziua in care cineva influent sa vorbeasca despre asta:)) Tot pe ideea asta stiu oameni cu 10 pe linie la scoala care muncesc pe minimul pe economie si duc o viata trista, singuri si oameni care aveau doar 6-7, dar au ajuns mari antreprenori sau prin alte moduri sa duca o viata foarte linistita si sa faca ce vor ei, nu ce a vrut societatea. De obicei fix oamenii diferiti fac lucruri mari dintr-un simplu motiv, nu fac ce fac toti.
Observație excelentă! Ca psiholog specializat în ADHD, confirm că neurodiversitatea poate fi un avantaj major în viață și carieră.
Succesul academic nu garantează împlinirea în viață.
Persoanele 'diferite', inclusiv cele cu ADHD, au adesea abilități unice:
Creativitate excepțională
Gândire inovatoare
Capacitatea de a vedea conexiuni neobișnuite
Aceste calități pot duce la succes în antreprenoriat și în domenii care necesită soluții neconvenționale.
Provocarea e să creăm medii care să valorifice aceste talente. Educația și societatea ar trebui să recunoască și să cultive diverse forme de inteligență.
E crucial să înțelegem că 'diferit' nu înseamnă 'defect'. Neurodiversitatea poate fi o sursă de inovație și progres.
Bravo Starea Nației pentru că aduce în discuție acest subiect vital!
Esti eu- ul meu si copii nostri Dragos .... incerca si tu sa pticepi ca nu suntem La Fel😞😘😘😘
Am trăit și pe timpul lui Ceașcă și ma pot numi copil cu cheia de gât. Așadar am stat la cozi cu cartela de pâine, cu sticlele de lapte, la butelii de gaz de când eram copil de 12-13 ani.
La opt ani, în clasa a treia, veneam de la școală, mâncam și apoi plecam la cumpărături. După aceea îmi făceam lecțiile.
Respect
In prima zi de școală, Tov. Învățătoare ne-a spus să venim in următoarea zi cu un creion roșu la școală. Eu am ascultat, am cumpărat de la librăria din cartier un creion normal de culoare roșie. A doua zi am fost prostul clasei pentru că creionul meu roșu nu lăsa urme roșii ci tot negre, că era creion normal. Am fost foarte frustrat de bătaia de joc la care am fost supus fiindcă ei eram convins că urmasem la literă cerința tovărășei învățătoare. Dacă zicea să aduc un creion care scrie cu culoarea roșie, asta aș fi făcut dar ea a zis "creion roșu".... 🤷♂️
Povestea asta e pentru dumnezeuul TH-cam-ului, Algoritmul Nostru Cel Atotputernic.
Putea sa fie o mica confuzie a vânzătoarei de la librarie. Nu e nicio drama, rugati un elev sa va dea un creion rosu cu împrumut si se rezolva. Nu e nimeni vinovat sau rauvoitor aici. Nu e mai bine sa gasim solutii noi si simple uneori decat sa cautam vesnic "vinovați"?
@@mon_ange333mony4 Problema domnului nu a fost doar comanda ambigua a invatatoarei, ci si reactia clasei, intr-un sistem competitiv, oamenii se simt bine cand primesc o "dovada" ca acestia sunt "superiori" unor semeni. Din context pare ca reactia clasei a fost lucrul care l-a deranjat mai mult decat comanda poate nu cu totul neadecvata a invatatoarei. Dar povestea ne aminteste de atmosfera sistemului educational precum si atmosfera sociala intr-o clasa, pe langa faptul ca copii pot fi rautaciosi.
La 5 ani, la ora 6 ma duceam sa cumpar lapte, eram singurul din cartier😊 Ma stiau toti pensionarii
Bună seara!
Sustin
❤❤❤
unde mai pui ca toate studiile despre adhd s-au facut pe baza datelor despre baieti. despre fete si femei nimic. si acum generatii intregi isi dau seama si se redescopera. inca nu traim intr-o lume egala
Da. La 26 de ani am fost diagnosticata cu adhd. A fost o gura de aer proaspat si o greutate luata de pe mine, pentru ca foarte mult timp aveam probleme de invatare, concentrare, oamenii apropiati erau frustrati cu mine. Acum pot sa fac lucrurile altfel, insfarsit.
@@sweetycamyBravo....mult succes îți doresc! 🎉😊
problema e ca viata sociala a unei femei e putin mai usoara, precum a zis e mai usor de mascat, ceea ce din oficiu e un avantaj, dezavantajul e intr-adevar ca nu primesti ajutor specializat dar in romania oricum prea putini primim.
Dar da, majoritatea studiilor au esantioane proponderent de barbati, ceea ce e o problema in multe concluzii stiintifice mai ales daca sunt generalizate la femei.
Ocd-ul m-a ajutat sa-mi gestionez Adhd-ul,
fara medicatie!
Ca adult cu ADHD va pot spune ca aveti dreptate, in scoala am avut o profesoara tanara de franceza care ne dadea testele pe echipe (fiecare dintre noi isi lua un rol) iar la final ne dadea premii amuzante.
Vreau sa va spun ca eram mult mai fascinat de acele ore decat de toate materiile.
In buddhism, de exemplu, se numeste monkey mind si calugarii care au aceasta "problema" primesc niste matanii pe care le numara ca sa poata medita (sta calmi).
Vreau sa va spun ca ADHD-ul mi-a salvat viata de cateva ori, cand era sa fiu calcat de masina pe trecerea de pietoni, am reactionat foarte rapid, intr-adevar job-ul la birou nu ma stimuleaza indeajuns iar asta nu inseamna ca nu sunt inteligent, doar ca proiectele devin brusc neinteresante.
Faptul ca medicii dau amfetamine copiiilor ca sa-i tina in banca mi se pare groaznic, iar parintii, in loc sa stimuleze copiii in mod natural le dau medicamentele ca pe bomboane.
Cred ca ma duceam la paine cam de pe la 5 ani, uneori cu lista, sau chiar la mai multe magazine( aprozar, brutarie, alimentara, chioșc). Tot pe la varsta aia fratii mei ma invatau cum sa fac martisoare si ieseam la coltul blocului sa le vindem.
❤
Am fost la 4 ani la magazin, dacă nu chiar mai devreme.
Când mergeam singur la cumpărături, cu o monedă de 5 lei (cea de aluminiu) cumpăram o pâine și o pungă (de hârtie) cu grisine
Respect Dragos, intra mult mai bine decit politicaaaa
Surprinzator dar singurul politician care a adus persoane speciale in Parlament si le-a sustinut a fost Sosoaca! Da Sosoaca nu USR care cica lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati! ADHD-ul e cea mai mica problema din DSM desi e una mare! Multi cu autism au ADHD! Despre persoanele cu autism nu vorbeste mai nimeni!
🍀
Populatie e atat de îndobitocită incat nu mai are rost sa incerci sa le deschizii ochii... 😢 Majoritatea isi merita soarta condusa de partidele de astazi.🎉
Din pacate da. Scopul lui Dragos este sa salveze cativa, nu pe toti.
Să nu generalizam 😂
@@DorinaSandor-b1s 95% sunt prosti, iar noi 5% suntem cei mai inteligenti si civilizati. Este mai bine asa? :X
Like pentru video
👍👍👍
👍
Bună seara,
❤🎉
15:20 Am fost trimis să cumpăr singur pâine și alte alimente la vârsta de opt ani, pentru că adulții din casă știau că pot face față situației.
Cheapeau, as always ❤
Cred că aveam în jur de 5 ani. Nu mergeam încă la școală, nu știam cât rest trebuie să primesc, mama îmi spunea doar că trebuie să aduc și bani înapoi. Țin minte că i-am pierdut dar vântul i-a dus sub o tufă și i-am găsit, erau în jur de 25 de lei. Fiică-mea are 11 ani și nu a mers niciodată neînsoțită de un adult undeva ...în rest cu mașina.
😊😊😊
As mai aminti si povestea lui Thomas Edison!
Pentru algoritm!
❤😊
Cred ca inca de la 7 ani mergeam la magazinul de la colt dupa bere, zahar, praf de copt si tot ce mai uita maica-mea sa cumpere sau se terminase.
Tot adhd-ul porneste de la cei " 7 ani de acasa "
❤❤❤😊
În ziua de azi lumea trăiește ca într-un incubator...
Sunt orb si tot va scult...
Prima oara cind m-au trimis la piata, nu implinisem 6 ani , din strada cosminele unde stau parinti pina la Baraolt (sti despre ce vb Dragos)
😊
Hello, dar legat de cei cu inundații, câți aveau făcute asigurările obligatorii? Și asta e o mica problema despre care nu se discuta.. oamenii nu sunt informați
Un exemplu este Ciolacu -- nu a putut sa-l identifice nimeni in scoala cat este de bun ca politician si la limba romana
Jocul liber are si colaborare si competitie. Cred ca e putina disonanta cognitiva sa zici ca promovezi jocul liber si in acelasi timp sa admonestezi competitia.
Jocul liber presupune ca unii copii sa aiba autonomie in privința a ceea ce aleg ca activitate, fie ca vor colabora, fie ca vor alege competiția. Trebuie sa poata sa se adapteze singuri la niste condiții variate pentru a învăța pe cont propriu cum sa creeze reguli, sa urmeze reguli si sa schimbe lucrurile pe cont propriu. Sigur ca unii pot avea de pierdut si altii de câștigat dar nu parintii hotărăsc pentru ei ceva ce e bine sa experimenteze si singuri. Cum vor fi pregătiți pentru viata in mod independent daca totul e organizat de adulții din viata lor, din universul copilăriei lor?
Las aici un comentariu ca sa ajut cu algoritmul
Mi se pare o imagine oribila cu copii pe strada blocata sâmbata. E forțat si prostesc. Fiecare la scara lui!
la 6 ani in anul 2000 cumparam paine cu 10mii de lei 😂
Avem destule modele: Finlanda, Norvegia, etc. Dar în România învățământul e bezmetic, programele școlare nu sunt conectate la realitate nici pe termen scurt, nici măcar pe termen lung. Adevărat că în trecut provocarea de a fi cel mai bun, premiant, năștea conflicte nu numai între elevi, ci și între părinți. Mă rog, nu toți. Am predat analizând modul cum elevii găsesc împreună soluțiile la diverse probleme. Disciplinele tehnice poate mi-au creat această ocazie, dar nu exclud și alte materii. Poate în viitor se va creea o direcție coerentă în învățământ, care sa ajute tânăra generație în formarea profesionala, încadrat în societate, pentru a nu mai apărea atâtea cazuri de "alienare profesională". Doar că nu putem face asta cu una ca Deca!😢
Parizer. Asta zic.
Mai bine te duci in parc vest mai Patrare, ca de aia s-a construit, sa va duceti acolo sa va plimbati si jucati pana nu mai puteti.
Hai lasa centrul orasului, ca ala nu e loc de joaca.
Dute in parcul ala imens si stai acolo de vineri pana duminica noapte daca vrei :)
Salut, Dragos. Un episod despre autism/elemente din spectru autism? Avem un copilas pe care il banuim de catrva elemente si nu stim exact cat ar trebui sa insistam pe terapie. Multumesc!
Bună,
Din păcate, terapia s-ar putea să îi facă mai mult rău. Depinde, totuși, dacă se poate descurca singur. Eu nu mi-aș mai duce fata la terapie. Prefer să o susțin cu multă iubire și fără să pun presiune pe note.
Totuși, mă gândeam că poate nu am nimerit nici nu terapeut bun. Și depinde foarte mult de nivelul de suport de care are nevoie.
Like & Comment
produsele din magazin pot fi livrate si in alta tara?… Luxembourg?
din păcate, nu :(
Deci nu știu ce faceţi. Dar la voi sunt cele mai multe reclame cu păcănele😂
Nu am fost trimis niciodată sa cumpar de capul meu mancare, lista dupa lista, prostie dupa prostie
Realizez ca nu am luat parte, mai mult decat in curatenie, la lucruri precum gatit, spalat rufe, facturi etc
Le afli singur
Ceaiul o fi bun, dar made in Austria. Nu ms.
program de iesit afara stabilit cu restul parintilor? :)))))) parca vad discutiile de pe grupul de Whatsapp :)))))))
men, degeaba ii dau copilului doar chestii bune si facute in casă, daca vecinii le iau barni, inghetate si acadele... tati, vreau si eu... normal ca vrei. ba mai mult le iau tuturor intr o forma de generozitate de nerefuzat. ce pot eu sa fac decat sa ma mut?...
Daca tu esti un exemplu pentru el, nu sa ii spui ca el nu are voie, dar tu pe de alta parte consumi asa ceva, si incerci sa ii explici de ce nu e ok sa consume unele lucruri, nu neaparat sa-l certi pentru asta, desigur conteaza mult si varsta acum, sunt sanse sa-l faci chiar sa ii refuze pe acei vecini. Altfel intradevar e greu daca mediul este de asa natura.
exact, ca individ in general trebuie sa iti selectezi oamenii din jur si la fel ar fi indicat sa faci si cu cei dragi tie. cand stai intr-un cartier nefast pentru copil, ai de ales din a il tine in acel mediu sau a-i schimba viitorul intr-un loc mult mai propice lui.
Școala inventată de Jan Komensky s'a cam învechit. În lume sunt multe țări care au depășit-o și au inventat ceva nou. La noi nu se poate?
Poate o sa iei si asta in considerare cand vezi un copil mai "agitat" pe la cafenea si anume ca ar putea suferi de ADHD si sa nu-l consideri animal (asa cum ai mentionat intr-un material de al tau citez: " ba ce animale ati crescut "), dar sunt de acord ca unele lcururi nu ar trebui sa se intample cum e deranjatul celorlalti la masa, aruncat cu obiecte sau sa faca dezordine insa uni copii nu se simt deloc in comfortul lor la restauran iar parinti cum sunt si eu incerc sa-mi introduc copii in astfel de medii si sa-i educ cum sa se comporte ca atare(si asa cum stii socoteala din targ nu se potrives-te cu cea de acasa) de cele mai multe ori imi iese si am observat cu fetita maimare deja are o etica si intelege cum sa se comporte insa cu cea mica mai avem de lucrat si da ma deranjeaza foarte tare (probabil mai mult decat ii deranjeaza copiii mei pe ei) atunci cand vad ca uni arunca priviri neprietenoase incerncand sa se arate deranjati insa din fericire locuiesc intr-o tara care este foarte prietenosa cu copii care vin la restaurant (UK, ba chiar le ofera cateodata meniuri gratuite, prietenoase sau la pret accesibil) si sunt constienti de fatptul ca uni parinti nu au alta solutie sa iasa la restaurant , decat impreuna cu copiii! S-au adaptat si se adapteaza in continuare incercand sa acopere nevoile tuturor clientilor si incercand sa nu faca niciun fel de discriminare le este greu si asta e motivul care ma face sa merg la restaurant pentru ca vad ca ei incearca sa-si adapteze business-ul pentru fiecare client/nevoie si asta chiar ajuta la sanatatea mintala, sa ai unde sa iesi, de unde alege si sa te simti comfortabil ca in final sa te fi bucurat de timpul petrecut cu familia ori prieteni!
Cu toate astea unii copii ar fi bine sa aiba spatiul lor de joaca si de agitație care nu trebuie sa interfereze constant cu spatiul destinat adulților. Copiii sunt frecvent constrânsi sa se adaoteze la timpul de relaxare al părinților dar invers f rar.