วีดีโอ

Pina nu licitează sionisti satanisti nu va fi pace in lume

❤

Naziștii lumii, blestem pe capul României

👏👏♥🔯

"RABIN MARIONETA, UN IDIOT ADUS DIN ISRAEL PENTRU BANI"

Precum isus intelepciunea cuvintul sau oral la discipol s a grait si tot el a spus,...toate vor trece cuvintele mele vor ramine...,invatatura orala ca si tora orala e viata ,cuvintul e pur ,transcris stralucirea,lumina vietii mai paleste ,tora orala cred asa din puctul meu de vedere ca si crestina,bunecuvintat,bun rabin.

Hag Shavuot Simea!!!

Un rabin dragie spune cind vi de la sinagoga te insotesc 2 ingeri,unul bun si un rau,asa o fii ,si ma vad nu pe cale ci intr o incapere cu un pat de o persoana,sar din pat simtind o persoana ne vazuta,de un parete parea o chiuvetaapa ,eu la perete avut sibea,apa vie,gura si fruntea mi am udat,oare ce spirit nevazut de care m am speriat?in sinagoga nu eram,un tinar rabin a spus,1e domnul,slavit 6creatia,a7zii odihna,bunul dumnezeu binecuvintat numele sau sfint,sa fim trecuti in cartea vietii si derau sa ne fereasca,shallom.

Si sfesnicul meu l am daruit si...mi l am reciperat,domnul degetul mi l a vindecat si n scris a stat din pacate cele scrise s a ar^si semn divin s a dat albastru poate consecinta roaba cu pamint am carat,dar am invatat sfesnicul simbol sacru iubit de mine v astat.

❤

😢😢😢

Salut. Sunt crestin ortodox si mar interesa cartea psalmilor tradusa in romana. Am una....dar ... cand citesc parca nu sunt complète versurile. Locuiesc in franta.

Hopa jidanii greseaza mechanismul guvernul Cauta adăpost în România. Și-au amintit de noi … hmm își fac cuiburi ușurel. În citiva ani România va devenii o piata de desfacere nimic mai mult o resolva jidanii. No problem

shalom

שלום לך ויחי ישראל

Iisus din Nazaret a fost om iudeu a devenit Dumnezeu a devenit Hristos -( cel uns Rege și cu putere ) a devenit Înger de mare sfat . Primii oameni Adam și Eva ( Veți fii Dumnezei ca Dumnezeu ) . Oamenii pot deveni Dumnezei ( Eu am zis sunteți Dumnezei )

La Purim sunetul a fost groaznic!

Gălățene 3:24,25,26,,escribe muy claro,,,La ley fue dada hasta Cristo,,,etc

De unde se poate cumpara

Legat de scrierile masoretice: Rabinii au viciat conţinutul Scripturilor pentru a corespunde propriilor intenţii răutăcioase … şi continuă încă să le modifice”, scria Eftimie de Ciudov (1705). Astfel de acuzaţii s-au auzit încă din timpurile apostolice. În perioada dintre secolele V-X, rabinii masoretici au stabilit textul Vechiului Testament care de atunci încoace a fost adoptat ca textul oficial. În acest text, practic toate proorociile despre Mântuitorul lumii au fost distorsionate de o aşa manieră încât ele nu ar putea fi înţelese ca referindu-se la persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Ulterior, toate copiile ebraice ale textului care difereau de canonul masoretic stabilit au fost distruse. - Stabilitatea textului masoretic al Vechiului Testament şi absenţa versiunilor în copiile sale au făcut ca mulţi teologi şi exegeţi biblici, chiar dintre creştini, începând cu Origen şi până astăzi, să se întoarcă în mod constant la acest text ebraic ca principala autoritate, în pofida avertismentelor aspre ale Bisericii. Pe de altă parte, existenţa versiunilor diferite ale textului bisericesc al Septuagintei a fost considerată indiciul că el nu este demn de încredere. Drept urmare, nu numai teologii şi traducătorii catolici şi protestanţi apuseni s-au bazat pe textul masoretic al Bibliei. - Prin ediţiile tipărite la Veneţia a început influenţa asupra copiilor greceşti şi slavone mai târzii ale Scripturilor. [Textul masoretic] ,,a fost enumerat printre sursele primare, în ciuda avertismentelor stricte ale Sfântului Sinod” când Biblia elisabetană a fost revizuită în 1751. În pofida existenţei unor distorsiuni dogmatice serioase (în primul rând, în ce priveşte referirile mesianice), textul masoretic a devenit baza şi pentru traducerea sinodală a Vechiului Testament în limba rusă, având drept rezultat traducerea iniţială a protoiereului G. Pavski care a pricinuit indignare generală în cercurile bisericeşti. La acea vreme, arhiepiscopul Teofan Zăvorâtul a formulat esenţa substituţiei comise după cum urmează: ,,Potrivit legii noastre, când încercăm să tâlcuim Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie să-i consultăm pe Părinţii Bisericii. Sfinţii Părinţi au tâlcuit Scripturile aşa cum au fost înfăţişate în Septuaginta. În consecinţă, noua traducere ne împiedică să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu din punctul de vedere ortodox, deoarece ne prezintă un text diferit de cel folosit de către Sfinţii Părinţi. … Traducerea din textul ebraic ne zboară pământul de sub picioare. Ne confruntăm cu idei noi, cu o Biserică nouă, cu o eră nouă: deci, acestea sunt consecinţele acestei traduceri !”. ,,Dar editorii Bibliei ruse din Londra (neîndoios sub influenţă masonică) şi-au permis neruşinarea de a scrie: ’Noi insistăm şi dorim un singur lucru, anume: independenţa de conceptele Bisericii şi independenţa de traducerea celor Şaptezeci’”. Societăţile biblice şi comisiile de astăzi au dobândit această ,, independenţă” în întregime. Deşi ulterior s-a făcut tot ce se putea pentru a coordona această traducere cu textul bisericesc al Septuagintei în versiunea sa greacă şi în cea slavonă a Sfinţilor Chiril şi Meftodie, ,,nu s-a putut realiza o apropiere totală. Ruptura textului rus de tradiţia scripturistico-liturgică slavonă a Bisericii a osândit această traducere la utilizarea ei doar în afara slujbelor bisericeşti: Sfântul Sinod a destinat-o unei lecturi educaţionale acasă”. Descoperirea manuscriselor de la Qumran la începutul anilor ’1950, datând din secolul I î.Hr. (adică, din perioada pre-masoretică) a soluţionat în mod decisiv, şi în favoarea Septuagintei, controversa veche de secole privind valoarea comparativă a textelor ebraic şi grec ale Vechiului Testament. S-a dovedit că manuscrisele scoase din peşterile de la Qumran conţin toate variantele textului care sunt disponibile în manuscrisele greceşti şi care, după câte s-ar părea, le-ar fi subminat autoritatea. Însă, aceste concluzii sunt trecute sub tăcere, şi publicarea manuscriselor de la Qumran care sunt la dispoziţia ,,Casei Bibliei” din Ierusalim este oprită complet. - Orice traduceri noi ale Scripturii sunt făcute încă potrivit textului masoretic şi chiar cu participarea cărturarilor ebraici ai Bibliei. Totodată, renovaţioniştii din Patriarhia Moscovei şi din alte Biserici locale continuă să introducă cu insistenţă sporită în slujbele bisericeşti traduceri neautorizate ale Scripturii în limbile naţionale contemporane. Ca o regulă, toate aceste traduceri sunt de origine neortodoxă şi se bazează pe textul masoretic care nu aparţine Tradiţiei Bisericii Ortodoxe. Odată cu modernizarea larg răspândită a limbajului şi riturilor liturgice, introducerea calendarului gregorian apusean, şi a altor nenumărate concesii făcute spiritului vremurilor, aceste traduceri distrug tot mai mult legătura acestor Biserici cu propriul trecut ortodox, şi pregătesc terenul pentru reforme suplimentare având drept scop crearea pseudo-Bisericii ecumeniste a lui antihrist.

Moise a primit tablele Legii pe Muntele Sinai direct de la Dumnezeu în anul 1250 î.Hr. Fiind destinate evreilor, ele au fost scrise în limba ebraică. Cu timpul însă, evreii s-au împrăștiat și mulți din ei și-au pierdut limba maternă. Nici palestinienii nu mai vorbeau ebraică după întoarcerea din Babilon, ci vorbeau armeana, limba Mântuitorului. Pe vremea împăratului Alexandru cel Mare a început să se vorbească limba greacă. Textul masoretic vs. septuaginta Astfel, în secolul al III-lea, regele Egiptului - Ptolomeu al II-lea Filadelful, i-a cerut marelui preot Eleazar din Ieruaslim să-i trimită cei mai iscusiți traducători din limba ebraică în limba greacă pentru textul Pentateuh (cele cinci cărți ale Legii scrise de Moise), cu scopul de a avea în biblioteca sa înțelepciunea vechilor religii ale lumii antice. Modul în care a fost alcătuită Septuaginta este descris în „Scrisoarea lui Aristeas” (sau a lui „Filocrates”). Aceasta constituie cea mai veche mărturie referitoare la originea acestei traduceri. Eleazar a ales câte șase bărbați din fiecare cele 12 seminții ale lui Israel, trimițând astfel 72 de traducători înțelepți în Alexandria. Fiecare din ei au fost așezați în camere diferite, fără a li se dezvălui motivul pentru care au fost chemați. Au fost rugați apoi să scrie pentru rege Legea lui Moise, fiecare dintre ei traducând individual textele ebraice. La sfârșit, traducerile celor 72 de înțelepți arătau identic și s-au numit Septuaginta (LXX), care vine vine din latinescul „interpretatio septuaginta virorum” și înseamnă „interpretarea celor șaptezeci de bărbați”. Acest lucru a dat scrierilor lor o credibilitate foarte mare, fiind considerată al doilea original la Vechiului Testament. Așa cum spune Talmud, „Dumnezeu a pus în inima fiecăruia aceeași traducere”. După ce au finalizat Pentateuhul, înțelepții au tradus și celelalte cărți ale Vechiului Testament. Mari scriitori antici (necreștini) precum Filon din Alexandria sau Iosif Flavius foloseau această traducere și o considerau o revelație divină. Pe baza Septuagintei s-au creat variantele biblice din numeroase limbi apărute ulterior - slavă, siriacă, coptă, vechea armeană sau georgiană, și așa s-a răspândit creștinismul în primele secole în toată zona Mediteraneană. Septuaginta este textul canonic al Vechiului Testament pe care l-a folosit și îl folosește Biserica Ortodoxă din toate timpurile. O foloseau evreii eleniști în timpul Mântuitorului, și au folosit-o mai apoi și Sfinții Evangheliști și Apostolii. Textul masoretic vs. septuaginta Mai există o traducere a Vechiului Testament, care apare în Bibliile mai noi, numită „text Masoretic” (TM). Textul Masoretic este parte a unei tradiții care a început cu Rabbi Akiva. Rabinii au rescris Biblia pentru a distruge credibilitatea Noului Testament. Între Septuaginta (traducerea greacă) și textul Masoretic (traducerea erbraică) există diferențe importante. În primul rând, din textul Masoretic lipsesc foarte multe cărți ale Vechiului Testament: 1) I Ezdra 2) Rugăciunea lui Manase 3) Tobit 4) Iudita 5) o parte din Estera 6) Înțelepciunea lui Solomon 7) Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul) 8) Baruh 9) Epistola lui Ieremia (Cântarea celor trei tineri) 10) Susana 11) Istoria omorârii balaurului 12) Psalmul 151 13) Cărțile Macabeilor Septuaginta are un ton hristologic, în timp ce textul Masoretic, care a fost alcătuit de masoreții evrei, se vădește a fi anti-creștin. Creștinii au sesizat că textele masoretice au diferențe de sens foarte mari, mai ales la profețiile mesianice. Cel mai bun exemplu este un citat din Deuteronom 8,3. În Septuaginta scrie: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, iar în textul Masoretic scrie: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”. La prima vedere, textele par asemănătoare, însă masoreții au omis cel mai important termen, și anume „cuvântul”, care duce la Logosul întrupat, adică la Iisus Hristos. Însuși Mântuitorul citează Septuaginta când răspunde împotriva ispitei diavolului în pustia Carantaniei de a preface pietrele în pâini. Alte diferențe de text și de sens sunt și acestea: Septuaginta: „De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpâni pe acela.”(Facerea 4:7) Textul Masoretic: „Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești”. (Facerea 4:7) Septuaginta: „Şi a zis Cain către Domnul: „Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie.” (Facerea 4:13) Textul Masoretic: „Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.” (Facerea 4:13) Septuaginta: „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare”. (Ieșirea 21:16/17) Textul Masoretic: „Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea”. (Ieșirea 21:16/17) Septuaginta: „Jertfe și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârșit…” (Psalmul 39/40:6) Textul Masoretic: „Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile…” (Psalmul 39/40:6) Este lesne de înțeles de ce creștinii au devenit suspicioși față de versiunea Masoretică. Trebuie precizat că Septuaginta a fost scrisă cu aproape o mie de ani înainte de textul Masoretic, în perioada pre-creștină, când nu existau polemici între religii. Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în anul 1947, au scos la iveală mai multe exemplare ale Vechiului Testament din timpul Mântuitorului, al Apostolilor și mai vechi. Septuaginta Mai mulți savanți au conchis asupra faptului că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere, dat fiind că ele au asemănări puternice cu textele evreiești scrise înainte de masoreți. Acest lucru demonstrează că Septuaginta a fost redactată urmând un text ebraic original, care s-a pierdut în timp, și pe care masoreții e posibil să nu-l fi avut. Bibliile pe care poporul român le-a avut de la început au fost realizate tot după Septuaginta: Biblia lui Șerban din anul 1688, Biblia de Buzău din anul 1854 și Biblia lui Șaguna din anul 1856. Până în anul 1936, când a apărut o versiune a Bibliei tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și Nicodim Munteanu, după textul Masoretic. Motivația lui Galaction a fost că și ortodocșii trebuie să aibă textul utilizat de sectele neo-protestante, pentru a le putea combate mai bine. Astfel, versiunile Vechiului Testament care au apărut după anul 1936 în România au fost realizate după textul Masoretic. Textul Masoretic este folosit în traducerile moderne mai ales de creștinii protestanți și romano-catolici.

Diavol🤢🤮

SLAVIT SA FIE DOMNUL DUMNEZEUL LUI AVRAAM ,ISAAC SI IACOV SI ACUM SI PURUREA SI IN VECII VECILOR .AMIN!

Legat de scrierile masoretice: Rabinii au viciat conţinutul Scripturilor pentru a corespunde propriilor intenţii răutăcioase … şi continuă încă să le modifice”, scria Eftimie de Ciudov (1705). Astfel de acuzaţii s-au auzit încă din timpurile apostolice. În perioada dintre secolele V-X, rabinii masoretici au stabilit textul Vechiului Testament care de atunci încoace a fost adoptat ca textul oficial. În acest text, practic toate proorociile despre Mântuitorul lumii au fost distorsionate de o aşa manieră încât ele nu ar putea fi înţelese ca referindu-se la persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Ulterior, toate copiile ebraice ale textului care difereau de canonul masoretic stabilit au fost distruse. - Stabilitatea textului masoretic al Vechiului Testament şi absenţa versiunilor în copiile sale au făcut ca mulţi teologi şi exegeţi biblici, chiar dintre creştini, începând cu Origen şi până astăzi, să se întoarcă în mod constant la acest text ebraic ca principala autoritate, în pofida avertismentelor aspre ale Bisericii. Pe de altă parte, existenţa versiunilor diferite ale textului bisericesc al Septuagintei a fost considerată indiciul că el nu este demn de încredere. Drept urmare, nu numai teologii şi traducătorii catolici şi protestanţi apuseni s-au bazat pe textul masoretic al Bibliei. - Prin ediţiile tipărite la Veneţia a început influenţa asupra copiilor greceşti şi slavone mai târzii ale Scripturilor. [Textul masoretic] ,,a fost enumerat printre sursele primare, în ciuda avertismentelor stricte ale Sfântului Sinod” când Biblia elisabetană a fost revizuită în 1751. În pofida existenţei unor distorsiuni dogmatice serioase (în primul rând, în ce priveşte referirile mesianice), textul masoretic a devenit baza şi pentru traducerea sinodală a Vechiului Testament în limba rusă, având drept rezultat traducerea iniţială a protoiereului G. Pavski care a pricinuit indignare generală în cercurile bisericeşti. La acea vreme, arhiepiscopul Teofan Zăvorâtul a formulat esenţa substituţiei comise după cum urmează: ,,Potrivit legii noastre, când încercăm să tâlcuim Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie să-i consultăm pe Părinţii Bisericii. Sfinţii Părinţi au tâlcuit Scripturile aşa cum au fost înfăţişate în Septuaginta. În consecinţă, noua traducere ne împiedică să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu din punctul de vedere ortodox, deoarece ne prezintă un text diferit de cel folosit de către Sfinţii Părinţi. … Traducerea din textul ebraic ne zboară pământul de sub picioare. Ne confruntăm cu idei noi, cu o Biserică nouă, cu o eră nouă: deci, acestea sunt consecinţele acestei traduceri !”. ,,Dar editorii Bibliei ruse din Londra (neîndoios sub influenţă masonică) şi-au permis neruşinarea de a scrie: ’Noi insistăm şi dorim un singur lucru, anume: independenţa de conceptele Bisericii şi independenţa de traducerea celor Şaptezeci’”. Societăţile biblice şi comisiile de astăzi au dobândit această ,, independenţă” în întregime. Deşi ulterior s-a făcut tot ce se putea pentru a coordona această traducere cu textul bisericesc al Septuagintei în versiunea sa greacă şi în cea slavonă a Sfinţilor Chiril şi Meftodie, ,,nu s-a putut realiza o apropiere totală. Ruptura textului rus de tradiţia scripturistico-liturgică slavonă a Bisericii a osândit această traducere la utilizarea ei doar în afara slujbelor bisericeşti: Sfântul Sinod a destinat-o unei lecturi educaţionale acasă”. Descoperirea manuscriselor de la Qumran la începutul anilor ’1950, datând din secolul I î.Hr. (adică, din perioada pre-masoretică) a soluţionat în mod decisiv, şi în favoarea Septuagintei, controversa veche de secole privind valoarea comparativă a textelor ebraic şi grec ale Vechiului Testament. S-a dovedit că manuscrisele scoase din peşterile de la Qumran conţin toate variantele textului care sunt disponibile în manuscrisele greceşti şi care, după câte s-ar părea, le-ar fi subminat autoritatea. Însă, aceste concluzii sunt trecute sub tăcere, şi publicarea manuscriselor de la Qumran care sunt la dispoziţia ,,Casei Bibliei” din Ierusalim este oprită complet. - Orice traduceri noi ale Scripturii sunt făcute încă potrivit textului masoretic şi chiar cu participarea cărturarilor ebraici ai Bibliei. Totodată, renovaţioniştii din Patriarhia Moscovei şi din alte Biserici locale continuă să introducă cu insistenţă sporită în slujbele bisericeşti traduceri neautorizate ale Scripturii în limbile naţionale contemporane. Ca o regulă, toate aceste traduceri sunt de origine neortodoxă şi se bazează pe textul masoretic care nu aparţine Tradiţiei Bisericii Ortodoxe. Odată cu modernizarea larg răspândită a limbajului şi riturilor liturgice, introducerea calendarului gregorian apusean, şi a altor nenumărate concesii făcute spiritului vremurilor, aceste traduceri distrug tot mai mult legătura acestor Biserici cu propriul trecut ortodox, şi pregătesc terenul pentru reforme suplimentare având drept scop crearea pseudo-Bisericii ecumeniste a lui antihrist.

Moise a primit tablele Legii pe Muntele Sinai direct de la Dumnezeu în anul 1250 î.Hr. Fiind destinate evreilor, ele au fost scrise în limba ebraică. Cu timpul însă, evreii s-au împrăștiat și mulți din ei și-au pierdut limba maternă. Nici palestinienii nu mai vorbeau ebraică după întoarcerea din Babilon, ci vorbeau armeana, limba Mântuitorului. Pe vremea împăratului Alexandru cel Mare a început să se vorbească limba greacă. Textul masoretic vs. septuaginta Astfel, în secolul al III-lea, regele Egiptului - Ptolomeu al II-lea Filadelful, i-a cerut marelui preot Eleazar din Ieruaslim să-i trimită cei mai iscusiți traducători din limba ebraică în limba greacă pentru textul Pentateuh (cele cinci cărți ale Legii scrise de Moise), cu scopul de a avea în biblioteca sa înțelepciunea vechilor religii ale lumii antice. Modul în care a fost alcătuită Septuaginta este descris în „Scrisoarea lui Aristeas” (sau a lui „Filocrates”). Aceasta constituie cea mai veche mărturie referitoare la originea acestei traduceri. Eleazar a ales câte șase bărbați din fiecare cele 12 seminții ale lui Israel, trimițând astfel 72 de traducători înțelepți în Alexandria. Fiecare din ei au fost așezați în camere diferite, fără a li se dezvălui motivul pentru care au fost chemați. Au fost rugați apoi să scrie pentru rege Legea lui Moise, fiecare dintre ei traducând individual textele ebraice. La sfârșit, traducerile celor 72 de înțelepți arătau identic și s-au numit Septuaginta (LXX), care vine vine din latinescul „interpretatio septuaginta virorum” și înseamnă „interpretarea celor șaptezeci de bărbați”. Acest lucru a dat scrierilor lor o credibilitate foarte mare, fiind considerată al doilea original la Vechiului Testament. Așa cum spune Talmud, „Dumnezeu a pus în inima fiecăruia aceeași traducere”. După ce au finalizat Pentateuhul, înțelepții au tradus și celelalte cărți ale Vechiului Testament. Mari scriitori antici (necreștini) precum Filon din Alexandria sau Iosif Flavius foloseau această traducere și o considerau o revelație divină. Pe baza Septuagintei s-au creat variantele biblice din numeroase limbi apărute ulterior - slavă, siriacă, coptă, vechea armeană sau georgiană, și așa s-a răspândit creștinismul în primele secole în toată zona Mediteraneană. Septuaginta este textul canonic al Vechiului Testament pe care l-a folosit și îl folosește Biserica Ortodoxă din toate timpurile. O foloseau evreii eleniști în timpul Mântuitorului, și au folosit-o mai apoi și Sfinții Evangheliști și Apostolii. Textul masoretic vs. septuaginta Mai există o traducere a Vechiului Testament, care apare în Bibliile mai noi, numită „text Masoretic” (TM). Textul Masoretic este parte a unei tradiții care a început cu Rabbi Akiva. Rabinii au rescris Biblia pentru a distruge credibilitatea Noului Testament. Între Septuaginta (traducerea greacă) și textul Masoretic (traducerea erbraică) există diferențe importante. În primul rând, din textul Masoretic lipsesc foarte multe cărți ale Vechiului Testament: 1) I Ezdra 2) Rugăciunea lui Manase 3) Tobit 4) Iudita 5) o parte din Estera 6) Înțelepciunea lui Solomon 7) Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul) 8) Baruh 9) Epistola lui Ieremia (Cântarea celor trei tineri) 10) Susana 11) Istoria omorârii balaurului 12) Psalmul 151 13) Cărțile Macabeilor Septuaginta are un ton hristologic, în timp ce textul Masoretic, care a fost alcătuit de masoreții evrei, se vădește a fi anti-creștin. Creștinii au sesizat că textele masoretice au diferențe de sens foarte mari, mai ales la profețiile mesianice. Cel mai bun exemplu este un citat din Deuteronom 8,3. În Septuaginta scrie: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, iar în textul Masoretic scrie: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”. La prima vedere, textele par asemănătoare, însă masoreții au omis cel mai important termen, și anume „cuvântul”, care duce la Logosul întrupat, adică la Iisus Hristos. Însuși Mântuitorul citează Septuaginta când răspunde împotriva ispitei diavolului în pustia Carantaniei de a preface pietrele în pâini. Alte diferențe de text și de sens sunt și acestea: Septuaginta: „De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpâni pe acela.”(Facerea 4:7) Textul Masoretic: „Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești”. (Facerea 4:7) Septuaginta: „Şi a zis Cain către Domnul: „Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie.” (Facerea 4:13) Textul Masoretic: „Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.” (Facerea 4:13) Septuaginta: „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare”. (Ieșirea 21:16/17) Textul Masoretic: „Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea”. (Ieșirea 21:16/17) Septuaginta: „Jertfe și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârșit…” (Psalmul 39/40:6) Textul Masoretic: „Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile…” (Psalmul 39/40:6) Este lesne de înțeles de ce creștinii au devenit suspicioși față de versiunea Masoretică. Trebuie precizat că Septuaginta a fost scrisă cu aproape o mie de ani înainte de textul Masoretic, în perioada pre-creștină, când nu existau polemici între religii. Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în anul 1947, au scos la iveală mai multe exemplare ale Vechiului Testament din timpul Mântuitorului, al Apostolilor și mai vechi. Septuaginta Mai mulți savanți au conchis asupra faptului că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere, dat fiind că ele au asemănări puternice cu textele evreiești scrise înainte de masoreți. Acest lucru demonstrează că Septuaginta a fost redactată urmând un text ebraic original, care s-a pierdut în timp, și pe care masoreții e posibil să nu-l fi avut. Bibliile pe care poporul român le-a avut de la început au fost realizate tot după Septuaginta: Biblia lui Șerban din anul 1688, Biblia de Buzău din anul 1854 și Biblia lui Șaguna din anul 1856. Până în anul 1936, când a apărut o versiune a Bibliei tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și Nicodim Munteanu, după textul Masoretic. Motivația lui Galaction a fost că și ortodocșii trebuie să aibă textul utilizat de sectele neo-protestante, pentru a le putea combate mai bine. Astfel, versiunile Vechiului Testament care au apărut după anul 1936 în România au fost realizate după textul Masoretic. Textul Masoretic este folosit în traducerile moderne mai ales de creștinii protestanți și romano-catolici.

Isrelului are responsabilitatea sa combata genocidul din Gaza cum a hotarat Curtea Internațională de Justiție. Pentru ca ce face armata israeliană in Gaza se poate exemplifica in scoli la copii ce înseamnă deportari refugiati de ani de zile fara dreptului de a se întoarce, mii de copii omorati si schiloditi pe viață. Despre cei care au făcut acte teroriste sau au adus comunismul pe tancurile rusești nu mai are rost sa vorbim ,istoria României nu mai conteza de mult pentru conducătorii României dupa cum nu mai contează nici.poporul de naționalitate română. Sper sa isi aduca si românii amonte din istorie si sa nu mai voteze partide care dau legi antiromanesti.

Cum naiba se poate în istorie când un popor cere sa i se recunoască deportarile, pogromuri, sau naiba știe ce dar face la fel cu un alt popor. A înființat tabere de refugiați și deportari nu ar trebui sa își asume refugiații și urmasiilor . Normal este sa comemoreze și cele doua deportari și confiscați de case și terenuri ale palestinienilor si sa își învețe copii în scoli ca sunt un popor ocupant si colonizator. Isrelul nu își uita istoria dar uita sa retrocedeze sau sa lase refugiații palestinieni care ia dat afara din casele lor în 1949-1968 . Probabil nu o sa își asume mici miile de copii rămași desfigurata și cu membrele amputate cerând celorlalte state sa ajute pe cei care politica lui ia lăsat infirmi pe viață.

DUMNEZEU NU ESTE INPOTRIVA STIINTEI

VA SALUT FOARTE SUFLETE DRAGI EVREI, DATI-MI VA ROG NR DUMNEAVOASTRA DE TELEFON...

🧡

Dumnezeu sa binecuvanteze poporul EVREU❤

SHEMA ISRAEL,ADONAI HUHA ELOHIM!Eu sint ortodoxa(crestina)

INFINIT RESPECT PENTRU EVREI!

absolut superb!

INTERESANTA RUGACIUNE,chiar daca nu inteleg nici un cuvint din cele spuse de parintele RABIN!

Exista Talmud tradus in limba romana ? Grupuri de studiu in Romania exista ?

❤❤

Gasesc discutia aceasta utila si pentru un student la Drept

❤

❤

Bună ziua vă rog cum pot să cumpăr și eu o tora și haftarot.

Shabbat Shalom ve Paris 11 eme 🇫🇷🇮🇱 Hag Purim fericit alaturi de cei dragi

Purim 5783 fericit!

Vizitați Palestina, faceți la fel.

Bz.Cum ,se poate intra in posesia acestei carti"Torah si Haftarot"??

Toda raba! Baruh HaSem!

'' Ana HaShem hatzlicha na! "

" Ana HaShem hoshia na ! "

" Unde esti Elohim? Lumea din mainile tale-a zburat ca porumbelul lui Noe. Tu poate si astazi o mai astepti. Unde esti Elohim? Umblam turburati si fara de voie, printre stihiile noptii te iscodim, sarutam in pulbere steaua de subt calcaie sa-ntrebam de tine - Elohim! ... Vantul fara de somn il oprim si te-ncercam cu narile Elohim! Animale straine prin spatii oprim si le-ntrebam de tine, Elohim! Pana in cele din urma margini privim, noi sfintii, noi apele, noi talharii, noi pietrele, DRUMUL INTOARCERII NU-L MAI STIM, ELOHIM, ELOHIM! Blaga, Poezie din volumul " Lauda somnului " " Sa fie Lumina! " Milui - v - ar the ELOHIM of all Elohim!

In " Anatoliada sau Omul si Fortele " I. Heliade Radulescu ne spune ca " Divinitatea - Forta e Cel tare ELOIM. " " Eliade crede ca legea colonistilor romani veniti in Dacia era PENTATEUCUL lui Moise. " !!! Al. Piru, " Introducere in opera lui I. Eliade Radulescu " , Editura Minerva, Bucuresti, 1971, pagina 102. " Fie Lumina! " , Milui - v - ar Eloim!