DRUMURILE - de Constantin VACIU

DRUMURILE
(Constantin VACIU)
*
drumurile sunt pline de cuvinte
prea dulci în rochii de dantelă
ascunse uneori pe trupuri de gazelă
sau prea adânci în sentimente
*
drumurile sunt pline de speranțe
prea purtătoare de vise și dor
ascunse de aripi desfăcute în zbor
sau prea dorite în nesfârșite vacanțe
*
drumurile încep doar cu noi
sărutul în șuviță dechide gândul
iar inima-i busolă pentru doi
când rătăcim în noapte rândul
*
drumurile încep întâi cu tine
sărutul tatuat pe buze-mi este far
la orice răscruce tu ești lângă mine
și savurăm al vieții nectar
*
drumurile ascund dorințele-n pietre
gleznele tale valsează peste ele
și mă cuprinzi în eșarfe albastre
să-mi îndulcești cu ochii zilele
*
drumurile sunt liane ce ne unesc
legăminte cu tălpile scrise
șoapta prea blândă când te iubesc
inimile noastre atât de aprinse
*
drumurile sunt pline de îngeri
urmele lor sunt cărți nescrise
un simplu zâmbet și câteva atingeri
și aripile-n noi sunt manuscrise...

[@valericamiron9047]

Faina muzica și versurile!!! ❤❤❤❤

[@com.nicole1247]

Felicitări !

[@danielasarbu5149]

❤🤗🌷🌺🌺