Pr Alexandru Barna: Sufletul la Sfinții Părinți și aplicațiile sale în psihologia contemporană

Trăim într-o lume în care înțelegerea omului este din ce în ce mai influențată de paradigme psihocentrice. În acest context, conferința susținută online miercuri, pe 27 noiembrie 2024, de către Părintele Alexandru Barna, pe tema „Sufletul la Sfinții Părinți și posibile aplicații în psihologia contemporană” a adus o lumină nouă asupra legăturii dintre teologia patristică și terapeutica modernă.
Acest eveniment, desfășurat în cadrul Comunității Hristocentric și moderat de Diana Parizianu, realizator al emisiunii „Viața de familie” la Radio Trinitas, a explorat într-o manieră profundă și accesibilă învățăturile despre suflet, despre duh și structura omului din perspectiva Sfinților Părinți, oferind puncte de reflecție valoroase pentru profesioniștii în domeniul sănătății mintale.
Una dintre ideile centrale ale prezentării a fost că omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este o revelație duhovnicească. Această paradigmă biblică, deși dificil de asumat în contextul modern, rămâne neschimbată: omul este o ființă paradoxală, unind în sine efemeritatea trupului cu nemurirea sufletului și având o dimensiune duhovnicească ce transcende timpul. Nu vorbim doar despre trup și suflet, ci despre o triadă în care, pe lângă trup și suflet, se adaugă duhul. Numit și nous ori minte duhovnicească, duhul ocupă un loc esențial, fiind „organul” prin care omul Îl poate cunoaște pe Dumnezeu.
Părintele Alexandru a explicat că, deși conceptul de nous a fost pierdut din limbajul antropologic modern, realitatea sa interioară rămâne prezentă în fiecare om. Nous-ul nu este mintea rațională, ci o dimensiune spirituală profundă, altarul interior al omului, destinat comuniunii cu Dumnezeu.
Vindecarea sufletului: o liturghie interioară
Un punct important al conferinței a fost legătura dintre om și Biserică, inspirată din scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul. Omul este o „micro-ecclesia”, o reflectare a structurii Bisericii. După cum Sfânta Biserică are hierateion-ul (sufletul), altarul (nous-ul) și naosul (trupul), tot astfel omul este o „Biserică în miniatură”. Acest model oferă un cadru de înțelegere terapeutică: a ajuta un om înseamnă a-i restaura „arhitectura” spirituală, inclusiv acest altar interior care, adesea, rămâne nefuncțional în omul modern.
Părintele a subliniat că, în Liturghia ortodoxă, salutul „Pace tuturor!” și răspunsul „Și duhului tău” ne amintesc de importanța duhului în om. Este o chemare spre a redescoperi și activa această dimensiune duhovnicească.
În abordarea terapeutică, Părintele Alexandru Barna a evidențiat că restaurarea omului nu poate avea loc fără resfințirea altarului său interior. Păcatul rupe armonia dintre cele două „coloane” ale sufletului - adevărul și binele. Terapia, în sens ortodox, presupune reunirea acestor dimensiuni și restabilirea slujirii în altarul inimii.
Această „liturghie interioară” implică coborârea minții în inimă, o practică centrală în spiritualitatea răsăriteană. În altarul funcțional al sufletului, harul lui Dumnezeu transformă tot ceea ce este incompatibil cu sfințenia. Vindecarea începe atunci când omul devine conștient de acest spațiu interior și permite „slujirea” să aibă loc.
Aplicații în psihologia contemporană
Un mesaj adresat în mod special profesioniștilor din domeniul psihoterapiei și neurologiei a fost acela de a conștientiza dimensiunea noetică a omului. În cabinetele lor, aceștia întâlnesc nu doar persoane aflate în suferință, ci adevărate „temple ale lui Dumnezeu”, structuri duhovnicești care au nevoie de vindecare.
Este esențial ca terapia să depășească simpla abordare psihocentrică și să recunoască dimensiunea pnevmatocentrică a ființei umane. Etapele pregătirii unui altar, cum ar fi curățirea și consacrarea, își găsesc corespondentul în procesul terapeutic. Totuși, vindecarea completă necesită dinamică - „slujirea” propriu-zisă a altarului interior prin comuniunea cu Dumnezeu, realizată în Liturghia Bisericii, dar și în liturghia interioară a inimii.
Pentru terapeuți și duhovnici deopotrivă, aceasta este o chemare la a înțelege omul ca pe o biserică vie, deși rănită. Omul este o „micro-ecclesia”, un templu al lui Dumnezeu care, prin har, poate deveni din nou întreg și viu. Miza din partea profesioniștilor în psihologie, psihoterapie și neurologie este conștientizarea a ceea ce este omul după modelul biblic și patristic. Astfel, învățăturile Sfinților Părinți își dovedesc aplicabilitatea nu doar în spiritualitate, ci și în știința și practica vindecării reale a sufletului omului.