De ce vă faceți griji, de vreme ce Dumnezeu este mereu prezent? - Sf. Iosif Isihastul

👉🏻 Abonează-te la acest canal și apasă pe 🔔 pentru a fi la curent cu ultimele materiale postate.
Sursa: Parinte Iosif Isihastul, Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia
/ @sfintiiparinti
🔗 Instagram: / literatura.ascetica
🔗 Facebook: / literaturaascetica
🔗 TikTok: / literatura.ascetica
Cum pot fi mântuite sufletele… aceasta este dorinţa mea arzătoare, focul inimii mele, dragostea dumnezeiască dinlăuntru, care mă mistuie fără încetare.
Nu vă temeţi de boli, chiar şi atunci când suferinţa vă aduce până la hotarul morţii. De vreme ce Dumnezeu este mereu prezent, de ce vă faceţi griji? „In El trăim şi ne mişcăm.” Lupta noastră o purtăm în îmbrăţişarea Lui. Il respirăm pe Dumnezeu, suntem înconjuraţi de Dumnezeu, ne atingem de Dumnezeu, în chip tainic îl mâncăm pe Dumnezeu. Oriunde ne întoarcem, oriunde privim, Dumnezeu este pretutindeni: în Ceruri, pe pământ, în prăpastie, în pădure, în stâncă, în mintea ta, în inima ta. Aşadar nu vede El ce înduri? Nu vede El că suferi? Spune-i durerile tale şi vei vedea … tămăduire şi în sufletul şi în trupul tău.
Acum stau într-o peşteră. Am aici o linişte minunată. Sunt cel mai norocos om, căci trăiesc fără griji şi mă bucur fără încetare de dulceaţa isihiei. Iar atunci când harul pleacă de la mine, pentru puţină vreme numai, liniştea vine ca un alt har şi mă adăposteşte în sânul ei. Şi aşa, durerile şi întristarea acestei vieţi pline de rele şi de osteneală par de mai mică însemnătate. In viaţa de acum, până la ultima noastră suflare, întristarea şi bucuria sunt mereu amestecate.
Dacă harul lui Dumnezeu nu-l luminează pe om, oricât de multe cuvinte i-ai spune nu îi vor fi de folos. El te ascultă puţin, dar în scurtă vreme se întoarce la ceea ce îl ţine rob. Insă dacă împreună cu vorbele tale lucrează îndată şi harul, chiar în acea clipă se petrece o schimbare, după aşezarea sufletească a omului respectiv. Şi de atunci încolo viaţa lui s-a schimbat. Aceasta se petrece cu cei care nu şi-au astupat urechile şi nu şi-au învârtoşat conştiinţa. Dimpotrivă, dacă îi înveţi zi şi noapte pe cei care doar ascultă vorbindu-se despre bine, dar nu se supun şi rămân în dorinţele lor rele, chiar dacă le-ai da toată înţelepciunea Sfinţilor Părinţi, ai săvârşi minuni în faţa ochilor lor, ai scoate Nilul din matcă şi l-ai revărsa asupra lor, este cu neputinţă ca aceia să se folosească. Cu toate acestea, ei vor să vină la coliba mea, ca să stăm de vorbă şi să le mai treacă timpul, fiindcă se plictisesc. De aceea, îmi închid uşa şi eu, cel puţin, pot să am folos din linişte şi rugăciune.
Cercetaţi-vă pentru a vedea dacă se găseşte înlăuntrul vostru această credinţă, sau dacă nu cumva sunteţi mânaţi de înţelepciunea lumii acesteia. Iar dacă lăsaţi toate în mâinile lui Dumnezeu, iată! Aţi dobândit credinţa şi, fără urmă de îndoială, veţi vedea că Dumnezeu vă va fi ajutător. Şi aşa, chiar de-aţi avea încercări fără de număr, şi satana v-ar ispiti să părăsiţi credinţa, alegeţi de o mie de ori mai degrabă moartea şi nu vă supuneţi înţelepciunii lumeşti. Astfel, vi se va deschide uşa tainelor şi veţi fi uimiţi să vedeţi cum lanţurile înţelepciunii lumeşti vă ţineau legaţi înainte. Acum veţi zbura cu aripi dumnezeieşti, înălţându-vă deasupra pământului, şi veţi respira aerul cel nou al slobozeniei, de care, desigur, alţii sunt lipsiţi. Insă dacă vedeţi că înlăuntrul vostru sunteţi stăpâniţi de înţelepciunea lumii acesteia şi în cele mai mici primejdii vă pierdeţi nădejdea şi cădeţi în deznădejde, să ştiţi că încă nu aţi dobândit credinţa şi, prin urmare, nici nădejdea în Dumnezeu.
Nici o jertfă nu este mai binemirositoare înaintea lui Dumnezeu decât curăţia trupului, care se câştigă cu sânge şi luptă aprigă.
Ţăranul ară pământul, îl curăţă, pune în el seminţe şi aşteaptă mila lui Dumnezeu. Dacă Domnul nu trimite ploaie şi vânturi folositoare atunci când este nevoie de ele, strădania plugarului este zadarnică. La fel stau lucrurile şi cu noi. Dacă Dumnezeu nu trimite apele curăţitoare ale harului Său, rămânem lipsiţi de roade şi faptele noastre ajung nutreţ pentru diavoli. Căci patimile noastre le îneacă şi nu adunăm nici o roadă. Să nu uităm niciodată că faptele bune, dacă nu au un temei drept, devin fapte rele.
Cu puterile întunericului nu te războieşti folosind bomboane şi rahat, ci având ca arme şuvoaiele de lacrimi, durerea sufletului până la moarte, cea mai adâncă smerenie şi foarte multă răbdare, neîncetata rugăciune cu durere...