Ion - Liviu Rebreanu - Carte audio - capitolul 1 - Începutul / Volumul 1 Glasul pământului

„Ion”, scris de Liviu Rebreanu, este un roman realist, obiectiv, interbelic, social, tradițional și modern care a fost publicat prima dată în anul 1920.
Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului românesc modern, întrucât "Ion" este privit ca "cea mai puternica creație obiectivă a literaturii române" .
Acest roman este considerat a fi în domeniul public.
========
Citate din „Ion” scris de Liviu Rebreanu
===
Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate fi iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…
===
Numai cel ce-și poate păstra visurile în ciuda cruzimilor vieții, numai acela nu va pierde încrederea niciodată…
===
Ce bine ar fi dacă viața s-ar potrivi cu visurile, dacă omul ar putea trăi din visuri!
===
Se pare că viața toată e un șir de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis și realitate.
===
Grăuntele de speranţă care nu părăseşte pe om până nu-şi dă ultima suflare, care mai licăreşte în ochii muribundului chiar când inima a încetat de-a mai bate şi când trupul a îngheţat pentru totdeauna ― îi dădea şi ei puterea să mai aştepte şi să stăruiască...
===
Egoismul e temelia vieții.
===
Ideea nu poate muri. Ideea e sufletul omului.
===
Nu există pe lume nimic mai prețios ca prietenia adevărata între un barbat și o femeie.
===
Iubirea e un lucru gingaș și se sfarmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite.
===
A fi tare înseamnă a avea curajul să rămâi stăpân pe tine chiar și atunci când ești slab.
===
Omul prețuiește întotdeauna mai mult ceea ce nu are. Sau pentru că n-are. Sau pentru că nu vrea să aibă.
===
Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere.
===
Sufletul meu rătăcește aici într-un deșert fără popasuri ca o pasăre ce și-a pierdut cuibul...