"E un paradox, dar aşa trebuie făcut: peste specificul vremurilor de acum, să aşezam vechile rânduieli; şi cu dreapta socoteală, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom şti să trăim în lumea de azi, păstrând tradiţiile. Aşa să ne ajute Dumnezeu!" Vlad Miriță. Cel care a fost cu noi acolo. Sunt momente unice să fii înconjurat de oameni atât de frumoși, la o sărbătoare atât de mare. Cinste tuturor care au fost la Mănăstirea Oașa.
Pentru domnul tartacuteanu. Eu am fost la oasa de craciun si va spun sigur ca toti am participat la zeci de ore de slujbe, iar in ziua de ajun am stat la ceasurile împărătești si cei care am putut nu am mancat nimic pana seara dupa vecernia cu litie la care am participat. Iar mai apoi am fost in sala asta pe care o vedeti aici si am mancat cozonac de pist. Fructe. Alune. Suc si vin. Nu e niciun ospat. E pentru bucuria praznicului
O întrebare am și eu...E foarte frumos ce vedem însă...acolo oare nu este mănăstire de monahi? Oare vocația monahismului e cu totul alta. Cum mă pot eu retrage și duce o viață autentica de monah în asceza și pocăință când sunt înconjurat de zeci de fete tinere și mireni din lume? Oare corifeii monahismului autentic ca părinții Egiptului, awa Antonie, Pahomie și alți sfinți părinți care erau făcători de minuni au petrecut împreună cu mirenii sau trăiau în liniște? Aceste activități trebuie sa se facă în parohii, vocația călugărească e cu totul alta
@@Santinela Daca Dumnezeu a ales manastirea Oaşa pentru asta (pt ca e clar ca e lucrare de la Dumnezeu ce se intampla, in mod firesc nu vezi asa ceva in alte manastiri, sau parohii) atunci nu vad care este problema ?? Ai fost vreodata acolo sa vezi atmosfera ? Parintii pastreaza un duh de rugaciune care se transmite la tinerii care merg acolo. Cand mergi acolo nu te mai simti ca in lume, nu ii faci pe monahi sa se simta ca traiesc printre mireni, ci tinerii se simt ca facand parte din manastire. Nu toti sfinţii părinţi au stat in pustie! Unii au stat in lume printre oameni, facand fiecare misiunea lui.
@@Santinela "vocatia monahismului e cu totul alta" anume care e ?? Ai o impresie gresita despre monahism daca crezi ca toti monahii sunt obligati sa stea in pustie, izolati. Daca nu poti duce o viata de asceza cand esti inconjurat de oameni, nu poti nici cand esti singur.
@@mariaM1197 da , am fost si am stat la Oasa. Si multe alte manastiri. Am cunoscut tot felul de monahi , am citit zeci de carti despre monahism plus canoanele monahale. Ca sa stii si tu, principala caracteristica a calugarului este ,,cavania,, adica nearatarea. Calugarul se retrage din lume pentru a deveni puternic in rugaciune PENTRU lume ! Asta e vocatia monahala draga mea ca atunci cand ai copilul bolnav de cancer in metastaza...te duci cu el in patura la manastire, il tii la masluri slujbe, dezlegari...si il duci PE PICIOARE acasa! Atunci cand ai nevoie de un sfat de care depinde insati viata ta...si te duci la manastire iar parintii prin rugaciune desprinsa in LINISTE ...au darul discernamantului si iti da un sfat care printr-un cuvant, iti lumineaza viata! Sfintii Parinti condamna deschiderea prea mare a calugarilor fata de mireni, prin asta...calugarii pierzandu-si puterea de rugaciune si indrazneala inaintea lui Dumnezeu. Nu cred ca parintele Cleopa care primea zilnic oameni sau Iustin Parvu cantau in fluier si bateau la zalba cu zurgalai...strigand urale cu mirenii...
Tot ce ai spus mai sus, ca iti aduci copilul pe picioare de la manastire, ca primesti un sfat, etc, se face prin lucrarea lui Dumnezeu, nu pentru că monahii stau ascunşi. Nu cred ca parintii stau toata ziua cu zurgălăii in mână ca asta sa devina o caracteristica a vietii lor, aşa cum ai portretizat tu ideea de mai sus. Faptul ca mirenii se bucură de sărbătoarea Învierii cu monahii/monahiile, nu arată decât smerenia monahilor si faptul ca se coboara la nivelul mirenilor de dragul sărbătorii. Nu văd nimic deplasat, degeaba trăieşti după literă dacă nu Îl trăieşti pe Hristos.
"E un paradox, dar aşa trebuie făcut: peste specificul vremurilor de acum, să aşezam vechile rânduieli; şi cu dreapta socoteală, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom şti să trăim în lumea de azi, păstrând tradiţiile. Aşa să ne ajute Dumnezeu!" Vlad Miriță. Cel care a fost cu noi acolo. Sunt momente unice să fii înconjurat de oameni atât de frumoși, la o sărbătoare atât de mare. Cinste tuturor care au fost la Mănăstirea Oașa.
Minunata atmosfera - trairea adevaratei bucurii a Nasterii Domnului
Numai oameni si oameni la masa...
Pentru domnul tartacuteanu. Eu am fost la oasa de craciun si va spun sigur ca toti am participat la zeci de ore de slujbe, iar in ziua de ajun am stat la ceasurile împărătești si cei care am putut nu am mancat nimic pana seara dupa vecernia cu litie la care am participat. Iar mai apoi am fost in sala asta pe care o vedeti aici si am mancat cozonac de pist. Fructe. Alune. Suc si vin. Nu e niciun ospat. E pentru bucuria praznicului
O întrebare am și eu...E foarte frumos ce vedem însă...acolo oare nu este mănăstire de monahi? Oare vocația monahismului e cu totul alta. Cum mă pot eu retrage și duce o viață autentica de monah în asceza și pocăință când sunt înconjurat de zeci de fete tinere și mireni din lume? Oare corifeii monahismului autentic ca părinții Egiptului, awa Antonie, Pahomie și alți sfinți părinți care erau făcători de minuni au petrecut împreună cu mirenii sau trăiau în liniște? Aceste activități trebuie sa se facă în parohii, vocația călugărească e cu totul alta
@@Santinela Daca Dumnezeu a ales manastirea Oaşa pentru asta (pt ca e clar ca e lucrare de la Dumnezeu ce se intampla, in mod firesc nu vezi asa ceva in alte manastiri, sau parohii) atunci nu vad care este problema ??
Ai fost vreodata acolo sa vezi atmosfera ? Parintii pastreaza un duh de rugaciune care se transmite la tinerii care merg acolo. Cand mergi acolo nu te mai simti ca in lume, nu ii faci pe monahi sa se simta ca traiesc printre mireni, ci tinerii se simt ca facand parte din manastire. Nu toti sfinţii părinţi au stat in pustie! Unii au stat in lume printre oameni, facand fiecare misiunea lui.
@@Santinela "vocatia monahismului e cu totul alta" anume care e ?? Ai o impresie gresita despre monahism daca crezi ca toti monahii sunt obligati sa stea in pustie, izolati. Daca nu poti duce o viata de asceza cand esti inconjurat de oameni, nu poti nici cand esti singur.
@@mariaM1197 da , am fost si am stat la Oasa. Si multe alte manastiri. Am cunoscut tot felul de monahi , am citit zeci de carti despre monahism plus canoanele monahale. Ca sa stii si tu, principala caracteristica a calugarului este ,,cavania,, adica nearatarea. Calugarul se retrage din lume pentru a deveni puternic in rugaciune PENTRU lume ! Asta e vocatia monahala draga mea ca atunci cand ai copilul bolnav de cancer in metastaza...te duci cu el in patura la manastire, il tii la masluri slujbe, dezlegari...si il duci PE PICIOARE acasa! Atunci cand ai nevoie de un sfat de care depinde insati viata ta...si te duci la manastire iar parintii prin rugaciune desprinsa in LINISTE ...au darul discernamantului si iti da un sfat care printr-un cuvant, iti lumineaza viata! Sfintii Parinti condamna deschiderea prea mare a calugarilor fata de mireni, prin asta...calugarii pierzandu-si puterea de rugaciune si indrazneala inaintea lui Dumnezeu. Nu cred ca parintele Cleopa care primea zilnic oameni sau Iustin Parvu cantau in fluier si bateau la zalba cu zurgalai...strigand urale cu mirenii...
Tot ce ai spus mai sus, ca iti aduci copilul pe picioare de la manastire, ca primesti un sfat, etc, se face prin lucrarea lui Dumnezeu, nu pentru că monahii stau ascunşi.
Nu cred ca parintii stau toata ziua cu zurgălăii in mână ca asta sa devina o caracteristica a vietii lor, aşa cum ai portretizat tu ideea de mai sus.
Faptul ca mirenii se bucură de sărbătoarea Învierii cu monahii/monahiile, nu arată decât smerenia monahilor si faptul ca se coboara la nivelul mirenilor de dragul sărbătorii.
Nu văd nimic deplasat, degeaba trăieşti după literă dacă nu Îl trăieşti pe Hristos.