U@t Apărarea Maresalui Ion Antonescu,Un personaj cheie al istoriei noastre recente rămâne Mareşalul Ion Antonescu. Din păcate, până în ziua de azi, încă nu a fost făcută o analiză pertinentă, obiectivă, asupra rolului acestuia, a personalităţii sale, a acţiunilor şi deciziilor sale, dar nu oricum, ci în lumina contextului geopolitic al perioadei extrem de tulburi în care acesta a ajuns la putere şi a condus ţara pe un anumit drum. Hulit de istoriografia oficială, comunistă, până în 1990, după această dată se identifică două curente majore: unul iudeo-bolsevic care continuă să-l învinovăţească exclusiv pentru toate relele abătute asupra României începând cu acea perioadă, altul care îl considera un erou neprihănit şi o victimă a unui complot al trădătorilor şi duşmanilor patriei. Ca de obicei, adevărul este la mijloc, dar dupa atâţia ani în care românii au văzut doar lucrurile în alb şi negru, împiedică chiar şi în ziua de astăzi să perceperea nuanţelelor şi judecarea faptelor în context, ţinând cont de situaţia internă şi internaţională deosebit de complexă a vremii. Una este să fii lider al unei ţări, indiferent care, în timpuri de pace şi prosperitate, alta este să fii lider al aceleiaşi ţări în epoci complicate, de tensiune, când întreaga omenire se îndrepta implacabil spre un război total, care nu avea cum să ocolească România. Anul 1940 a fost sfârşitul iluziilor visătorilor rupţi de realitate şi a dovedit că România nu avea cum să stea deoparte, chiar dacă voia..Cu cât situaţia internaţională este mai complexă, cu atât mai mult numărul gradelor de libertate ale deciziei sunt mai mici, deci ai mai puţine opţiuni la îndemână. Un reproş adus lui Antonescu este că nu a încheiat un tratat de alianţă cu Hitler referitor la campania din răsărit, în care să se prevadă clar obligaţiile părţilor. Întrebarea ce se pune, cu cine a încheiat Hitler un astfel de tratat? Cu italienii, cu finlandezii, cu croaţii, cu ungurii? În afară de adeziunea la Pactul Tripartit, nu exista nici un alt fel de tratat încheiat de Hitler cu aliaţii săi. De ce? Hitler era în 1941 suficient de puternic ca să nu se angajeze la nimic şi să obţină ce vrea. Chiar dacă Antonescu i-ar fi cerut-o, Hitler nu ar fi acceptat. Pâlnia cu opţiuni Al doilea război mondial putea fi evitat mai uşor în 1938 decât în 1939, soarta României putea fi ocolită mai uşor în 1938 decât în 1940. Într-un interviu acordat unui ziar spaniol în 1931, regele Carol al II-lea menţionează: „Suntem vecini cu un urs care în zece ani ne va sugruma. Ceea ce putem face noi este să ne trăim viaţa până atunci” (citat aproximativ). Aceste cuvinte dovedesc nu numai faptul că regele Carol al II-lea era perfect conştient de pericolul rusesc încă din 1931, dar şi faptul că îl va ignora cu desăvârşire, cu cinism şi fatalitate, condamnând poporul român cu bună ştiinţă prin noncombat. O atitudine gen Ludovic al XV-lea, a cărui deviză era „După mine, potopul!”. Cât egoism cinic, din moment ce el îşi putea salva oricând propria persoană fugind în Occident, ceea ce a şi făcut-o, dar alungat. Ştiind toate acestea, restul însemnărilor din jurnalul său sunt doar mostre de pură ipocrizie. Ion Antonescu a preluat puterea la 6 septembrie 1940, când România cedase deja Basarabia şi Bucovina de Nord, nordul Ardealului şi ceda şi Cadrilaterul. Avea multe opţiuni? Partidele politice nu se înghesuiau la guvernare, aşa cum făcuseră de fiecare dată când în ţară era linişte şi bine. Tocmai de aceea, deoarece nu existau opţiuni, numărul gradelor de libertate era foarte redus. Dacă Antonescu ar fi preluat puterea în 1939, sau 1938, ar fi avut mai multe grade de libertate, mai multe posibilităţi, şi atunci deciziile sale ar fi putut fi judecate în alt context. Ce a făcut Antonescu după preluarea puterii? A îndreptat ţara spre Germania, singura care putea garanta integritatea României. Avea mai multe opţiuni? Care ar fi fost acestea? URSS, care ne luase deja Basarabia şi Bucovina de Nord, ba chiar încercase să ia întreaga Bucovină? Doar existenţa Germaniei a împiedicat URSS să nu ocupe întreaga Românie, aşa cum făcuse deja cu Ţările Baltice, Lituania, Letonia şi Estonia. Aceeaşi soartă îi era pregătită şi României, URSS privind cu jind la petrolul şi cerealele României. Bolşevicii au încercat şi în 1918 să proclame România republică populară, şi doar armele românilor i-au împiedicat. Pe cine altcineva se putea baza Antonescu? Franţa, care ne garantase frontierele, încetase să mai existe. Marea Britanie se apăra izolată şi părea că va fi cucerită în curând, doar teama lui Hitler de invazia pe mare şi credinţa în asigurările lui Goring că o va scoate din luptă cu aviaţia au evitat dezastrul. Oricum, la acea vreme, Bătălia Angliei era în toi şi britanicii nu se simţeau prea bine. SUA stăteau deoparte, din nou în politica izolaţionistă, care spunea să-i lase pe europeni să se măcelărească între ei cât vor dori, atitudine din care doar atacul direct de la Pearl Harbour îi va scoate, un an şi jumătate mai târziu. Antonescu a îndreptat ţara spre Germania pentru a se apăra de Rusia şi pentru că nu avea încotro. A cedat germanilor petrol şi grâne, dar a acceptat în schimb doar aur şi armament, conştient de nevoile de înzestrare ale armatei. Dacă după un an de zile de înarmare (şi era deja voinţă politică pentru asta) am intrat în război cu dotările pe care le aveam, închipuiţi-vă care era situaţia în 1940! Am fi putut să ne batem atunci pe linia Nistrului? Dar dacă Antonescu venea la putere în 1938 şi ar fi demarat un program de înarmare? Avea atunci alte opţiuni? Dacă s-ar fi realizat cele trei mii de cazemate întărite pe linia Nistrului, cele preconizate încă din anii 20, din care au fost gata în 1940 doar o sută, am fi putut discuta altfel în 26 iunie 1940? Fără îndoială că da. Atunci ne puteam pune întrebarea dacă am fi putut rezista armat ultimatumului, atunci puteam pune altfel în discuţie soarta României şi cursul istoric. Cu doi ani înainte, Antonescu ar fi avut alte grade de libertate, mai multe opţiuni şi posibilităţi, ţara ar fi putut fi mai pregătită şi cu mai mari şanse de izbândă. De ce nu s-au realizat toate acestea până în 1940? Întrebaţi-l pe Carol al II-lea şi pe politicienii care s-au perindat la guvernare în această perioadă. Tocmai în această idee, Antonescu trebuie judecat prin prisma opţiunilor disponibile, şi nu doar prin faptul că el a fost soluţia de salvare căutată de Carol al II-lea după un deceniu de nepăsare şi indolenţă. Până la urmă, toţi l-au blamat sau l-au aclamat pe Antonescu, dar nimeni nu s-a obosit să-i asculte şi lui punctul de vedere. Fiindcă există şi mai aşteaptă să fie cercetate documente în care Antonescu îşi expune şi justifică acţiunile (măcar o parte dintre ele), iar abia după cunoaşterea şi studierea acestor documente, vom putea să emitem judecăţi imparţiale şi obiective.
Tovarășe Alexandrescu decât sa debitezi prostii si să deaturezi istoria cât de cât recenta a Românie cred ca ar fi mai interesant să prezinți un material în care sa prezinți faptele ,, bune ,, comise de colegi tai securisti .
Pe bune? Nu te-ai prins ca Alexandrescu citeste cuvant cu cuvant din materiale scrise de altii, inclusiv de pe Wikipedia? Ce spune el aici nu e parerea lui. Nu are asa ceva. Vrea si el sa faca niscaiva banuti de pe TH-cam, ca a auzit de vlogging.
@@gheorgheovidiurosca2258 😄😄😄😄 toată lumea (informată) știe că regele a abdicat in sept.1940 și dumneata vii și spui o aberație, pentru că așa te simți mai bine. Și apropo de internet... puneți mâna pe cărți... sunt mai de încredere.
Din cate stiu eu un narator are datoria de a fi neutru in comentarii nu subiectiv...credeti ca aveti cunostintele necesare si caderea de a judeca personalitatea lui Antonescu?eu doar intreb ...
Serios ? In iunie 1940 , cand Basarabia a ajuns sub cizma rusilor, Antonescu era in domiciliu fortat si risca sa fie executat din ordinul regelui. Cu sau fara el, 🇷🇴 ajungea sub ocupatia sovietica.
@@generaldhautpoul8388 Sunt interese care vor sa-l prezinte pe Antonescu ca mare erou, dar realitatea este ca el nu a fost decat un aventurier, care si-a urmarit propriul interes. Cat despre cuvintele pe care le-ar fi spus in fata plutonului de executie, trebuie sa ne gandim cine a participat la aceasta si de ce ar fi consemnat ceva care sa-l ridice in ochii romanilor, mai ales in acel context. Sa nu fim creatori de fictiune si sa incercam sa vedem realitatea, sa gandim la rece, fara patima. Numai analizand conjnctural evenimentele putem sa ne facem o idee cat mai aproape de realitatea acelor timpuri. Fac o scurta prezentare cronologica a evenimentelor, astfel: 23 august 1939- Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov prin care Uniunea Sovietica acapara Bucovina de Nord și Basarabia; 30 august 1940- Germania prin Dictatul de la Viena a dat jumatate dinTransilvania Ungariei; 04 sept.1940- Antonescu preia puterea de iure, dar de facto o avea; 07 septembrie 1940- prin Tratatul de la Craiova, „Cadrilaterul” (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei; in zilele de: 09 sept. 1940 masacrul de la Traznea; noaptea de 13 sept. 1940 masacrul de la Ip, ambele comise de trupele hortyste; 23 nov.1940 Romania se altura Axei. Datorita "eroului si gandirii sale vizionare" romanii au putut astfel devenii frati de arme cu hortystii si a legitimat masacrele de la Ip si Traznea. Tot el a pus umarul la inscaunarea lui Horthy. Astfel: la 14 noiembrie 1919, dupa ce armata română a părăsit Budapesta, aceasta a rămas sub conducerea armatei naționale ungare, iar la 16 noiembrie 1919, Horthy a intrat în Budapesta și și-a stabilit centrul comandamentului la hotelul Gellért. Si se mai pune intrebarea: Cand a ordonat foc asupra a 200 de tarani la Galati in 1907 cat de demn a fost ? Cat despre Cadrilater in ziua de 7 septembrie, când urmau să se termine “lucrările”, ezitările justificate ale delegaţie române de a semna au fost spulberate de ordinul telefonic al noului conducător al statului, generalul Ion Antonescu, care a dat ordin să se iscălească “Tratatul”, lucru ce s-a făcut imediat. Al. Cretzianu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar. Acordul a fost semnat de Henri Meitani, membru al delegației, și nu de Alexandru Cretzianu, șeful părții române la tratative, cel din urmă refuzând categoric. La 13 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei. Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, generalul Argeșanu) s-au opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență armată. Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu. Bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni de 7.412 de kilometri pătrați şi 410.000 de locuitori relativ fără probleme. În total vara anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, adică o treime din suprafață și un deficit de 6.800.000 de locuitori însumând 33% din
@@ioanion5721 URSS NU a primit Bucovina de nord prin Pakt, si-a luat-o singura, deranjand f tare pe führer, care a inteles ca sovietele nu isi respecta cuvantul dat (acel teritoriu NU a apartinut niciodata imperiului tarist ci austriecilor,fiind dpdv al lui Hitler in zona lui de influenta)
Cine putea sa rosteasca asemenea cuvinte....Antonescu , Dumnezeu sa-l odihneasca in împărăția sa!
U@t Apărarea Maresalui Ion Antonescu,Un personaj cheie al istoriei noastre recente rămâne Mareşalul Ion Antonescu.
Din păcate, până în ziua de azi, încă nu a fost făcută o analiză pertinentă, obiectivă, asupra rolului acestuia, a personalităţii sale, a acţiunilor şi deciziilor sale, dar nu oricum, ci în lumina contextului geopolitic al perioadei extrem de tulburi în care acesta a ajuns la putere şi a condus ţara pe un anumit drum.
Hulit de istoriografia oficială, comunistă, până în 1990, după această dată se identifică două curente majore: unul iudeo-bolsevic care continuă să-l învinovăţească exclusiv pentru toate relele abătute asupra României începând cu acea perioadă, altul care îl considera un erou neprihănit şi o victimă a unui complot al trădătorilor şi duşmanilor patriei.
Ca de obicei, adevărul este la mijloc, dar dupa atâţia ani în care românii au văzut doar lucrurile în alb şi negru, împiedică chiar şi în ziua de astăzi să perceperea nuanţelelor şi judecarea faptelor în context, ţinând cont de situaţia internă şi internaţională deosebit de complexă a vremii.
Una este să fii lider al unei ţări, indiferent care, în timpuri de pace şi prosperitate, alta este să fii lider al aceleiaşi ţări în epoci complicate, de tensiune, când întreaga omenire se îndrepta implacabil spre un război total, care nu avea cum să ocolească România.
Anul 1940 a fost sfârşitul iluziilor visătorilor rupţi de realitate şi a dovedit că România nu avea cum să stea deoparte, chiar dacă voia..Cu cât situaţia internaţională este mai complexă, cu atât mai mult numărul gradelor de libertate ale deciziei sunt mai mici, deci ai mai puţine opţiuni la îndemână.
Un reproş adus lui Antonescu este că nu a încheiat un tratat de alianţă cu Hitler referitor la campania din răsărit, în care să se prevadă clar obligaţiile părţilor.
Întrebarea ce se pune, cu cine a încheiat Hitler un astfel de tratat? Cu italienii, cu finlandezii, cu croaţii, cu ungurii?
În afară de adeziunea la Pactul Tripartit, nu exista nici un alt fel de tratat încheiat de Hitler cu aliaţii săi. De ce? Hitler era în 1941 suficient de puternic ca să nu se angajeze la nimic şi să obţină ce vrea.
Chiar dacă Antonescu i-ar fi cerut-o, Hitler nu ar fi acceptat.
Pâlnia cu opţiuni
Al doilea război mondial putea fi evitat mai uşor în 1938 decât în 1939, soarta României putea fi ocolită mai uşor în 1938 decât în 1940. Într-un interviu acordat unui ziar spaniol în 1931, regele Carol al II-lea menţionează:
„Suntem vecini cu un urs care în zece ani ne va sugruma. Ceea ce putem face noi este să ne trăim viaţa până atunci” (citat aproximativ).
Aceste cuvinte dovedesc nu numai faptul că regele Carol al II-lea era perfect conştient de pericolul rusesc încă din 1931, dar şi faptul că îl va ignora cu desăvârşire, cu cinism şi fatalitate, condamnând poporul român cu bună ştiinţă prin noncombat.
O atitudine gen Ludovic al XV-lea, a cărui deviză era „După mine, potopul!”.
Cât egoism cinic, din moment ce el îşi putea salva oricând propria persoană fugind în Occident, ceea ce a şi făcut-o, dar alungat.
Ştiind toate acestea, restul însemnărilor din jurnalul său sunt doar mostre de pură ipocrizie.
Ion Antonescu a preluat puterea la 6 septembrie 1940, când România cedase deja Basarabia şi Bucovina de Nord, nordul Ardealului şi ceda şi Cadrilaterul.
Avea multe opţiuni? Partidele politice nu se înghesuiau la guvernare, aşa cum făcuseră de fiecare dată când în ţară era linişte şi bine.
Tocmai de aceea, deoarece nu existau opţiuni, numărul gradelor de libertate era foarte redus.
Dacă Antonescu ar fi preluat puterea în 1939, sau 1938, ar fi avut mai multe grade de libertate, mai multe posibilităţi, şi atunci deciziile sale ar fi putut fi judecate în alt context.
Ce a făcut Antonescu după preluarea puterii? A îndreptat ţara spre Germania, singura care putea garanta integritatea României. Avea mai multe opţiuni? Care ar fi fost acestea?
URSS, care ne luase deja Basarabia şi Bucovina de Nord, ba chiar încercase să ia întreaga Bucovină?
Doar existenţa Germaniei a împiedicat URSS să nu ocupe întreaga Românie, aşa cum făcuse deja cu Ţările Baltice, Lituania, Letonia şi Estonia.
Aceeaşi soartă îi era pregătită şi României, URSS privind cu jind la petrolul şi cerealele României. Bolşevicii au încercat şi în 1918 să proclame România republică populară, şi doar armele românilor i-au împiedicat.
Pe cine altcineva se putea baza Antonescu? Franţa, care ne garantase frontierele, încetase să mai existe.
Marea Britanie se apăra izolată şi părea că va fi cucerită în curând, doar teama lui Hitler de invazia pe mare şi credinţa în asigurările lui Goring că o va scoate din luptă cu aviaţia au evitat dezastrul.
Oricum, la acea vreme, Bătălia Angliei era în toi şi britanicii nu se simţeau prea bine.
SUA stăteau deoparte, din nou în politica izolaţionistă, care spunea să-i lase pe europeni să se măcelărească între ei cât vor dori, atitudine din care doar atacul direct de la Pearl Harbour îi va scoate, un an şi jumătate mai târziu.
Antonescu a îndreptat ţara spre Germania pentru a se apăra de Rusia şi pentru că nu avea încotro. A cedat germanilor petrol şi grâne, dar a acceptat în schimb doar aur şi armament, conştient de nevoile de înzestrare ale armatei.
Dacă după un an de zile de înarmare (şi era deja voinţă politică pentru asta) am intrat în război cu dotările pe care le aveam, închipuiţi-vă care era situaţia în 1940! Am fi putut să ne batem atunci pe linia Nistrului?
Dar dacă Antonescu venea la putere în 1938 şi ar fi demarat un program de înarmare? Avea atunci alte opţiuni?
Dacă s-ar fi realizat cele trei mii de cazemate întărite pe linia Nistrului, cele preconizate încă din anii 20, din care au fost gata în 1940 doar o sută, am fi putut discuta altfel în 26 iunie 1940?
Fără îndoială că da. Atunci ne puteam pune întrebarea dacă am fi putut rezista armat ultimatumului, atunci puteam pune altfel în discuţie soarta României şi cursul istoric.
Cu doi ani înainte, Antonescu ar fi avut alte grade de libertate, mai multe opţiuni şi posibilităţi, ţara ar fi putut fi mai pregătită şi cu mai mari şanse de izbândă.
De ce nu s-au realizat toate acestea până în 1940? Întrebaţi-l pe Carol al II-lea şi pe politicienii care s-au perindat la guvernare în această perioadă.
Tocmai în această idee, Antonescu trebuie judecat prin prisma opţiunilor disponibile, şi nu doar prin faptul că el a fost soluţia de salvare căutată de Carol al II-lea după un deceniu de nepăsare şi indolenţă.
Până la urmă, toţi l-au blamat sau l-au aclamat pe Antonescu, dar nimeni nu s-a obosit să-i asculte şi lui punctul de vedere.
Fiindcă există şi mai aşteaptă să fie cercetate documente în care Antonescu îşi expune şi justifică acţiunile (măcar o parte dintre ele), iar abia după cunoaşterea şi studierea acestor documente, vom putea să emitem judecăţi imparţiale şi obiective.
Un adevărat lider pe care la avut Romania ,un român care sa sacrificat pentru tară
💖Mulțumesc pentru reamintirea evenientelor 💖👏😃
Tovarășe Alexandrescu decât sa debitezi prostii si să deaturezi istoria cât de cât recenta a Românie cred ca ar fi mai interesant să prezinți un material în care sa prezinți faptele ,, bune ,, comise de colegi tai securisti .
Pe bune? Nu te-ai prins ca Alexandrescu citeste cuvant cu cuvant din materiale scrise de altii, inclusiv de pe Wikipedia? Ce spune el aici nu e parerea lui. Nu are asa ceva. Vrea si el sa faca niscaiva banuti de pe TH-cam, ca a auzit de vlogging.
domnul alexandrescu legionarii nu au fost fascisti numai nationalisti
Carol al doilea a abdicat în 1939 după puțin timp ce asasinat CĂPITANUL CORNELIU ZELEA CODREANU
Carol al 2 Lea a abdicat în 6 septembrie 1940 stimate domn
@@lucianaprodu9525 fals când Antonescu ajuns la putere era Mihai regele ROMÂNIE NU POȚI SA AI ÎNCREDERE IN INTERNET
@@gheorgheovidiurosca2258 😄😄😄😄 toată lumea (informată) știe că regele a abdicat in sept.1940 și dumneata vii și spui o aberație, pentru că așa te simți mai bine. Și apropo de internet... puneți mâna pe cărți... sunt mai de încredere.
Din cate stiu eu un narator are datoria de a fi neutru in comentarii nu subiectiv...credeti ca aveti cunostintele necesare si caderea de a judeca personalitatea lui Antonescu?eu doar intreb ...
🤣🤣🤣🤣
Moama ce date tari ...si Felicitari pt.Munca DV... !!!!!!!
@@dragosduculescu8410 macar sa putem scapa de clanurile de romi...care sunt pe mituiala cu legea si tot ar fi un început...
un criminal ,care a persecutat si bisericile protestante.Traiasca regatul care a scos Romania din evul mediu.
Datorita astuia am ajuns sub cizma rusilor !
@ ii Vomita in alta tara injuriile,apatridule ! Sictir si plimba ursul la Moskva !
La liceul Agricol ce fel de istorie se preda?te intreb pentru ca esti pe aratura cu cunostintele de istorie
Serios ?
In iunie 1940 , cand Basarabia a ajuns sub cizma rusilor, Antonescu era in domiciliu fortat si risca sa fie executat din ordinul regelui.
Cu sau fara el, 🇷🇴 ajungea sub ocupatia sovietica.
@@generaldhautpoul8388 Sunt interese care vor sa-l prezinte pe Antonescu ca mare erou, dar realitatea este ca el nu a fost decat un aventurier, care si-a urmarit propriul interes. Cat despre cuvintele pe care le-ar fi spus in fata plutonului de executie, trebuie sa ne gandim cine a participat la aceasta si de ce ar fi consemnat ceva care sa-l ridice in ochii romanilor, mai ales in acel context. Sa nu fim creatori de fictiune si sa incercam sa vedem realitatea, sa gandim la rece, fara patima. Numai analizand conjnctural evenimentele putem sa ne facem o idee cat mai aproape de realitatea acelor timpuri. Fac o scurta prezentare cronologica a evenimentelor, astfel: 23 august 1939- Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov prin care Uniunea Sovietica acapara Bucovina de Nord și Basarabia; 30 august 1940- Germania prin Dictatul de la Viena a dat jumatate dinTransilvania Ungariei; 04 sept.1940- Antonescu preia puterea de iure, dar de facto o avea; 07 septembrie 1940- prin Tratatul de la Craiova, „Cadrilaterul” (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei; in zilele de: 09 sept. 1940 masacrul de la Traznea; noaptea de 13 sept. 1940 masacrul de la Ip, ambele comise de trupele hortyste; 23 nov.1940 Romania se altura Axei. Datorita "eroului si gandirii sale vizionare" romanii au putut astfel devenii frati de arme cu hortystii si a legitimat masacrele de la Ip si Traznea. Tot el a pus umarul la inscaunarea lui Horthy. Astfel: la 14 noiembrie 1919, dupa ce armata română a părăsit Budapesta, aceasta a rămas sub conducerea armatei naționale ungare, iar la 16 noiembrie 1919, Horthy a intrat în Budapesta și și-a stabilit centrul comandamentului la hotelul Gellért. Si se mai pune intrebarea: Cand a ordonat foc asupra a 200 de tarani la Galati in 1907 cat de demn a fost ? Cat despre Cadrilater in ziua de 7 septembrie, când urmau să se termine “lucrările”, ezitările justificate ale delegaţie române de a semna au fost spulberate de ordinul telefonic al noului conducător al statului, generalul Ion Antonescu, care a dat ordin să se iscălească “Tratatul”, lucru ce s-a făcut imediat. Al. Cretzianu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar. Acordul a fost semnat de Henri Meitani, membru al delegației, și nu de Alexandru Cretzianu, șeful părții române la tratative, cel din urmă refuzând categoric. La 13 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei. Unii ofițeri ai armatei Române (de exemplu, generalul Argeșanu) s-au opus acestei retrageri și au organizat pe cont propriu o rezistență armată. Conducătorul rezistenței fiind însă arestat în cele din urmă din ordinele lui Ion Antonescu. Bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni de 7.412 de kilometri pătrați şi 410.000 de locuitori relativ fără probleme. În total vara anului 1940 a adus României pierderi teritoriale de aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, adică o treime din suprafață și un deficit de 6.800.000 de locuitori însumând 33% din
@@ioanion5721 URSS NU a primit Bucovina de nord prin Pakt, si-a luat-o singura, deranjand f tare pe führer, care a inteles ca sovietele nu isi respecta cuvantul dat (acel teritoriu NU a apartinut niciodata imperiului tarist ci austriecilor,fiind dpdv al lui Hitler in zona lui de influenta)