Poesis: Tudor Gheorghe - Riga Crypto și Lapona Enigel de Ion Barbu (@Arhiva TVR)
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 16 เม.ย. 2022
- Imagini din Arhiva TVR, difuzate în cadrul seriei de emisiuni #Poesis de la #TVR3, cu Tudor Gheorghe recitând poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” de Ion Barbu.
/ fantvr1
/ tvr1.ro
www.tvr.ro
www.tvrplus.ro
/ tvrcanaluloficial
Toate drepturile de proprietate intelectuală aparțin #TVR. Conținutul nu poate fi copiat, postat pe niciun canal media online sau pe rețele sociale fără acordul TVR.
TVR este marca înregistrată și este protejată.
O capodopera. Și poezia și Omul care o interpretează... S-au dus vremurile frumoase. Bine ca le mai avem pe monitor măcar.
Superb!!! Am încremenit, cu lacrimi!!! Adâncă plecăciune artistului, maestrului, Tudor Gheorghe
Geniul cultural artistic și uman,Unic în istoria omeniri
Impresionant!!! . Felul cum recita si interpreteaza aceasta poezie este adorabil . ❤
Superb,mai dorim sa ne postați cu acest imens și unic Artist,mulțumim tvR
Și el este un FENOMEN APARTE TALENT CÂT CUPRIDE UNIC ÎN INTERPRETARE
O performanță remarcabilă a Maestrului Tudor Gheorghe cu o poezie care a scos peri albi multor generații de liceeni (cel puțin de la inceputul anilor 80' incoace).Deși nici acum n-am avut puterea s-o ascult până la capăt (ascultând-o NU mă" troienesc cu drag/aduceri aminte"...),nu pot să nu remarc talentul acestui mare artist de a "innobila" orice cu interpretarea-i inegalabilă.
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!
- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
*
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:
- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.
- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.
La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă...
Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.
Inapoi
❤❤❤
O adevărată splendoare din timpurile de mult apuse,atunci când cultura se manca pe paine, mai ales în studiourile televiziunii romane. Acum, în școlile din romanica noastră se mai întâmplă asa ceva? N-ar fi timpul sa ne întoarcem acolo si sa continuam?.....
Nu
Se manca....ce se gasea.Daca aveai relatii.Nu mai bate campii.Era o viata de cacao .Daca-ti doresti....China,Coreea,iti ofera sansa de a trai "ca atunci".
💕💕💕💕💕
Cool !
bro got no reason to go that hard
ma uit la asta doar pentru ca am bac
Succes.
Sper ca ai luat nota mare:))))
.