Sarut mana! Multumim frumos ca ne-ati povestit si noua cateva exemple din viata duhovniceasca, atat a unor Parinti cu viață sfântă, cat si din a unora mireni. Cel mai mult mi-a placut acel crestin caruia nu-i era frica de moarte, el primise incredintare de la Hristos Domnul ca l-a iertat, asa cum primim si noi, dar el a mers mai departe, a mers pe drumul care duce la Hristos Domnul. Posibil ca parcursese de multa vreme acest drum caci il incredintase ca il duce la. HRISTOS Domnul si pe cat mergea stiind unde merge, dorul i se aprinsese din ce in ce mai mult. Asa cum de pilda cand merg cu tenul la Bucuresti la copilul meu, pe tren ma gandesc numai la ei:daca sunt sanatosi, daca nu cumva au parasit biserica, daca se inteleg bine etc. O mjltime de probleme si cu cat trenul inainteaza, imi cresc emotiile si parca nu mai am rabdare, vreau sa ne vedem si mai repede. Si atunci simt cum imi bate inima mai tare cand o sa il vad si pe nepotul cu nora. Ei, daca pentru ei, acesti pamanteni, avem sentimente inaltatoare , ce as putea sa spun ce simte un crestin cand merge catre Hristos Domnul? Aici eu cred ca desi crestinii merg pe acelas drum, sentimentele lor nu sunt asemanatoare si au legatura mare cu cele pe care le-au nutrit in lume pt Hristos. Eu asa vad prin ochii mei de pamantean familist.
📖Vezi și în format PDF 👉drive.google.com/file/d/1v4ZGAoQ0LWsgcY9rWVnndZiBWu0sO9mW/view?usp=sharing
Mulțumim!
Mulțumiri!!
Sarut mana! Multumim frumos ca ne-ati povestit si noua cateva exemple din viata duhovniceasca, atat a unor Parinti cu viață sfântă, cat si din a unora mireni. Cel mai mult mi-a placut acel crestin caruia nu-i era frica de moarte, el primise incredintare de la Hristos Domnul ca l-a iertat, asa cum primim si noi, dar el a mers mai departe, a mers pe drumul care duce la Hristos Domnul. Posibil ca parcursese de multa vreme acest drum caci il incredintase ca il duce la. HRISTOS Domnul si pe cat mergea stiind unde merge, dorul i se aprinsese din ce in ce mai mult. Asa cum de pilda cand merg cu tenul la Bucuresti la copilul meu, pe tren ma gandesc numai la ei:daca sunt sanatosi, daca nu cumva au parasit biserica, daca se inteleg bine etc. O mjltime de probleme si cu cat trenul inainteaza, imi cresc emotiile si parca nu mai am rabdare, vreau sa ne vedem si mai repede. Si atunci simt cum imi bate inima mai tare cand o sa il vad si pe nepotul cu nora.
Ei, daca pentru ei, acesti pamanteni, avem sentimente inaltatoare , ce as putea sa spun ce simte un crestin cand merge catre Hristos Domnul? Aici eu cred ca desi crestinii merg pe acelas drum, sentimentele lor nu sunt asemanatoare si au legatura mare cu cele pe care le-au nutrit in lume pt Hristos. Eu asa vad prin ochii mei de pamantean familist.
Mulțumim, Dumnezeu să vă dăruiască Bucuria cea veșnică și fără margini!