🇹🇩Dacă îți place conținutul și vrei sa ma ajuti: www.revolut.me/micaelagomez www.paypal.com/paypalme/MicaelaGomezRomania Pentru colaborari: contacto@enrumania.com 🇪🇸Sí te gusta mi contenido puedes darme tu apoyo aqui: www.revolut.me/micaelagomez www.paypal.com/paypalme/MicaelaGomezRomania Para colaboraciones: contacto@enrumania.com
Am copilărit in anii '70. Aveam patine cu rotile (cu 4 roți şi se prindeau de pantofi cu barete de piele), bicicleta Pegas, săream coarda, jucam elasticul, şotron, si diferite jocuri: ulii şi porumbeii, țară, țară vrem ostaşi, flori, fete sau baieți... Când am crescut mergeam la ştrand/lac pe Studențesc, jucam cărți, aveam ceaiuri dansante (termen bucureştean pompos pentru chefuri).
Deci...un român vorbește spaniolă cu accent argentinian! Am trăit s-o vad și p-asta! 😂😂😂 Da, din ce am înțeles, sotul tau e mai tânăr cu vreo 4-5 decat mine, eu la revoluție aveam vreo 14 ani, eram in primul an de liceu. Deși anii copilăriei in regimul comunist au avut totuși unele lipsuri, in general pot să zic că am avut o copilărie fericită. Am crescut într-un orășel mic Moreni si eram vreo 20-25 băieți si fete, ne strangeam după amiaza sau seara si jucam fotbal, cartoane, elasticul, flori fete sau băieți, etc. Uneori ne prindea 10 seara. Ne strigau părinții să urcam in casă. Jucării am avut destule, aveam vreo 2 magazine de jucării în oraș, se numeau Librărie. Mingii de cauciuc, mașinuțe de plastic, dar cel mai mult cai si călăreți de plastic, aveam o colecție întreagă. Am avut si o bicicleta Pegas verde cu coarne șa lungă, eram înnebuniți după ea. La școală regimul era destul de strict, mai ales că mama m-a dat la o clasă bună cu profesori buni dar exigenți. Și da, te pișcau la palma cu linia sau te luau de urechi in anumite cazuri, cel mai rău o palmă după ceafă. Dar, uite că n-am murit și am fost o generație ok zic eu. Oricine in Romania are un nivel de engleză cat de cat si un nivel de cultură generală acceptabil. Personal prefer copilăria aia cand alergam de nebuni pe afară respirand libertate totală, părinții nu se ingrijorau că o să dispărem, doar sa nu ne spargem capetele. Copilăria de azi, hm, trebuie să-ți pazesti copilul la joacă, cine stie cum dispare, apoi in casă, tabletă sau calculator, etc. Prefer cărțile, eram cativa abonați la bibliotecă, pentru mine, cel putin era un loc magic. Mi se părea ca pot printr-o carte da călătoresc oriunde sau aveam sufletul la gură cand citeam anumite carti de povești sau aventuri. Ii mulțumesc lui Dumnezeu si mamei mele pentru copilaria fericită pe care am avut-o. Mă întorc cu drag odată la 6 luni si mă opresc in fața blocului plângând de emoție știind că acolo am trăit multe zile fericite. Dar azi...nu mai sunt copii pe afară! Nu e nimeni! 😮
Foarte bun comentariu! Si complex! Trebuie totuși spus ca prin definiție copilăria este frumoasă și mereu va trezi amintiri! Avem tendința de a romantiza anii copilăriei. Acum însă este adevărat, copiii nu mai ies din casa. Ce înainte noi nu voiam sa intram, acum nu mai vor sa iasă 🤣, din păcate. Dar nu voi fi de acord cu bătaia. Iar profesorii mei nu ne băteau doar cu linia. Aveam o psihopata de matematica, Tănase, care își întorcea toate inele cu "diamante" pe interior și te lua la palme pana acele "diamante" îți dădeau sângele pe față. În ziua de azi (ca sigur nu mai profesează) acea profesoara era la pușcărie unde, de fapt, i-ar fi fost locul.
@@Dondenosdespertamoshoy In vremurile de atunci, parcă o urecheală nu strica. Domnișoara profesoară de română Mimi Stoica (avea 60 de ani dar era domnișoară) avea niste inele de aur pe mâna și obișnuia să de-a castane cu inelele celor care nu învățau. De frica ei eram as la gramatică. Dar în ziua de azi, nu, nici eu nu mai sunt de acord cu bătaia in școală. Suntem în sec XXl. Cei doi copii ai mei au crescut și învățat în Spania și se uită la mine cu ochii cat cepele când le spun că noi o mai luam și la palmă când nu învățam sau făceam vreo prostie. Fiecare generație cu ale ei. Totuși, sunt elevi care în ziua de azi își merită câte o urecheală că prea sunt fără niciun respect! Iar tinerii 18-23 de ani ar cam avea nevoie de vreo 6 luni de armată, dacă nu un an. Habar n-au ce este disciplina, nu prea iau nimic în serios și fac o criză de nervi dacă au rămas cu 5% baterie 🔋 la telefon! Telefon cu care s-au născut lipit de mână. Din cauza asta nu prea știu/pot să facă mai nimic. Un cui nu știu să bată!
Comunismul în România s-a întins pana prin anii 2000. Pana la urma erau aceeași oameni în haine noi. Îmi aduce aminte când tata i-a spus supărat unui polițist "militian", iar cel din urma s-a supărat :)). Și tata o-a răspuns: "pai ce crezi ca ieri ai fost milițian și azi polițist"? :)) Cam asa și cu unii profesori
Buenos dias. Acabo suscribir a tu canal y sinceramente me llama mucho la atencion tu forma de presentar las cosas de mi pais. Es una de las pocas personas que habla tan bonito de Rumania y eso nos hace ser mas orgullosos de nosoyros y de nuestro pais aunque la ciudad de Bucarest siempre tuvo otras perspectivas de vida y siempre se ha mirado distinto a las otras ciudades. Es verdad que la gente que visitan Rumania casi siempre tienen la suerte de ver esa ciudad porque es la que tiene el aeropuerto con la mayoria de los vuelos internacionales y es conocida por su arquitectura ,istoria y por ser la capital del pais. Llevo 21 años fuera del pais y la verdad cada vez veo mas cosas nuevas ,bonitas y cosas que me enorgullecen mas pero cuando esas cosas son presentadas de una persona que aparecio ahi de la nada, eso es impresionante. Sinceramente te deseo mucha suerte con tu canal y mr gustaria que vayas saliendo un poco mas afuera y enseñarnos o mejor dicho presentarnos un poco mas de las ciudades o pueblos donde la vida no es tan facil como rn bucarest y las ciudades grandes. Un saludo dezde Cadiz . Supongo que lugar muy familiar vuestra porque es uno de los sitios donde los cruceros paran. Gracias por tus contenidos y por hablar tan bien sobre nuestro pais❤❤❤
Que lindo comentario! Muchas gracias . Primera que nada darte la bienvenida a mi canal. Gracias por tu comentario y tus palabras. Puedes ver en lista de vídeos que tengo vídeos sobre absolutamente todo sobre Rumania inclusive otros lugares y el campo también. Espero que te guste el contenido. Un saludo enorme o zi bună 🥰
Azomures producea hârtie și chimicale pentru poze colorate, licența "fuji color" încă din '80dar se exporta și era greu de găsit. In București erau două centre "fotocolor" unul lângă Sala Palatului și unul lângă Gara de nord. Ei erau aprovizionati direct din fabrica.
Ohoo, el a fost copil în anii 90, după revoluție. Super tare! Să vedeți cum era înainte! 😅 Chiar și în București, unde teoretic aveau ceva mai mult ca oamenii din alte orase, majoritatea jucăriilor cu care ne jucam erau făcute de noi, la bunicii mei în curte. Aprindeam un foc mare din frunze, crengi, și ce mai găseam, și încingeam plumb, și apoi ne faceam soldatei de plumb. Apoi, ca să ne putem juca de-a războiul cu ei, adunam ce găseam prin garajul bunicului și prin al vecinului, care era mecanic - bujii, șuruburi, și alte chestii d-astea - și ziceam că alea sunt tunuri, mitraliere, etc., și ne faceam fortărețe de nisip, apoi cu pietricele care reprezentau gloanțele ne jucam pe ture. Fiecare muta la un moment dat, apoi venea rândul celuilalt să tragă de undeva, și cine dobora soldăteii adverși primul castiga. 😂 La un moment dat prin 1986, maică-mea, care la fel ca și mama sotului tău era tot educatoare dar la grădinița Ministerului Apărării, a aflat de ceva seturi de lego care au ajuns acolo într-un depozit, care trebuiau să fie pentru internatul unității, dar ăia de la recuzite în loc sa le dea în gestiune la internat au declarat cateva seturi pierdute și s-au apucat ei să le vandă pe sub mână. Maică-mea a dat jumătate de salariu să-mi cumpere si mie două seturi de-alea de lego, asa că am avut lego. Doamne ce am mai iubit lego-urile! Mi se pareau niste jucării incredibile, nu erau de proastă calitate ca alea românesti care se găseau atunci și care se stricau în cateva zile... La școală, era ceva nebunie comunistă că nu aveam voie să avem păr lung noi baieteii, trebuia să fim toți tunși scurt, maxim 2 cm. Venea învățătoarea, care era o tipă simplă, cu simpatii comuniste, și trecea mâna prin capul nostru, și daca ieșea părul peste degetele ei, se supăra și făcea urât, chema părinții la școala, sa ne tunda. Aveam ore de lucru manual - traforaj - la care trebuia să facem fel de fel de figurine de lemn, gen lampadare și mai stiu eu ce... câte-odată vroiau să ne mai ducă și în parc sau la câmp afară din oraș să facem muncă patriotică, dar din fericire pentru mine eu n-am apucat și alea, că a venit revoluția când eram clasa a 3-a și s-au terminat toate prostiile alea, și erau rezervate pentru copiii mai mari, de la clasa a 5-a in sus. Mai era chestia cu cheia de acasă de gât. Pentru cei care nu aveau bunici în București care să aibă grija de ei, le legau parinții cheia de acasă cu un șnur de gât ca să n-o piardă, și când ieșeau de la școală se duceau singuri acasă cu autobuzul sau metroul, că părinții lucrau mult mai târziu. La finalul anilor '80, regimul făcea niste raționalizări demente, de orice. La magazine nu se găsea absolut nimic, trebuia să stai la coadă cu orele ca să cumperi o sticla de lapte când venea, la fel pentru câteva ouă, la fel pentru niște oase de porc aproape lipsite de carne pe ele. Mergeam cu bunicul, pentru că nu puteau să mă lase singur acasă, și stăteam 2-3 ore sau mai mult pe la o coadă. Prin oraș, ca să nu mai consume benzină, nu aveau voie să circule duminica decat una mașinile cu număr cu soț, si alta mașinile cu număr fără soț (pe vremea aia, numerele începeau cu un număr - erau asa, de exemplu 7 B 3284 ). În tot orasul, autobuzele fuseseră adaptate sa meagă cu gaz metan în loc de motorină, și aveau niste rezervoare gigantice pe acoperiș unde era gaz metan. Arătau hidos, și erau și niste bombe pe roti din cauza butoaielor ălora... Chiar și așa, autobuzele erau așa de rare ca întotdeauna mergeau oamenii înghesuiți în ele ca sardinele, pană și pe scara autobuzului, chiar și prinsi de bara din spate! Era o nebunie totală... La țară la ceilalti bunici ai mei, nu exista nici o stradă asfaltată înafară de drumul național care trecea prin sat. Toate erau vara niste ulite pline de praf, cum citești în poveștile lui Mark Twain despre America anilor 1800, iar când veneau ploile, erau două șanțuri pline de nămol care erau formate de roțile mari de la tractor. Nu puteai intra pe ele cu o mașină obișnuită. Bunicul meu avea un Trabant (o mașină micuță de fabricatie din Germania de Est, care pârâia îngrozitor), și nu puteam niciodată intra până la ai mei... trebuia să lăsăm mașina la colectiv, pentru că doar pană acolo se putea merge. Mai departe, doar cu căruțele sau cu tractoarele. Sau cu bicicletele alea mari, pe care încă le mai au țăranii mai bătrâni pe la campie... Televiziunea avea un singur canal - TVR - care nu transmitea tot timpul. Avea emisie doar 4 ore seara, iar din alea 4 ore difuzau timp de două ore discursul lui Ceausescu și o oră Telejurnal. Aș zice că pe vremea aceea pentru noi Argentina era un miraj, așa ceva ca un basm, o feerie. Ar fi fost nemaipomenit să avem ce aveau oamenii din Argentina atunci. Între timp, ne-am dezvoltat enorm... PS: Mi se pare încă o coincidență că am și eu teren nu chiar la Starchiojd, de unde sunt bunicii soțului tau, dar în satul de după următorul deal, care se cheamă Chiojdu. 😂 Aceeași depresiune a Chiojdului în care sunt ambele. Mulțumesc tare mult pentru călătoria pe drumul amintirilor! 🥰
Wooow ce mesaj frumos! Și comolet! Legat de jucării, din punctul meu de vedere important este ca jucăria sa aibă o poveste în spate. Tu iubeai soldateii de plumb pentru ca știi cât s-a chinuit bunicul tău să-i creeze! Dar da, multe din poveștile din comunism pe care le-am citit acum la tine, mi le-a spus și sotul. Pentru mine a fost un soc. Argentina în anii 90 (ai copilariei mele, sunt născută tot în 88), aveam de toate. Tocmai eram ieșiți dintr-o criza/faliment și începusem sa avem de toate. Acum ceva timp am văzut impreuna cu sotul meu un film argentinian din anii 90 și a rămas șocat de cum arata orașul, de fapt ca în film erau birou moderne, cu telefoane moderne, cu separatoare de sticla etc. Mulțumesc mult pentru comentariu!!!
@@Dondenosdespertamoshoy Daaa Argentina era ceva nemaipomenit pentru noi atunci. 😅 La noi încă circulau căruțe pe stradă uneori în anii 90, în București. Când treceau țiganii cu "fiare vechi luăm, fiare vechi!", veneau cu o căruță mare pe la porți. 😂
To your hubby, we had color cameras in late 80s, all sort of Romanian made toys bought by parents, not from Europe help. I had tricycle, bicycle, all sort of card and board games, Monopoly, etc. Perhaps they were poorer in Ploiesti. Life in Bucharest was very cheap in the 90s. When I think of Buenos Aires what comes to mind is nostalgia songs of Federico Aubele, from the album Grand Hotel de Buenos Aires - Un Lugar, Postales, etc and a beautiful life that flew by since.. Un Lugar th-cam.com/video/WKnHZ-S9tAw/w-d-xo.html Postales th-cam.com/video/tq8c5n0AsRI/w-d-xo.html. Cheers for our memories ❤
Pentru copiii din Romania cel mai greu este cand trec de la o treapta de invatamant la alta. De la gradinita la scoala in ciclul primar, de pe clasa a IV a pe clasa a V a (ciclul gimnazial), de pe clasa a VIII a pe clasa a IX a (liceu) si de pe clasa a XII a in primul an de facultate. Pentru ca sunt diferente destul de mari in ceea ce priveste dificultatea materiei, cate materii studiezi, cum se face predarea, cati profesori ai la clasa, cat de repede se preda materia, ce asteptari sunt de la elev, cum esti evaluat, etc. Deci tot la 4 ani treci printr-un mic soc si trebuie sa te adaptezi cat mai repede la aceste schimbari. In Romania se preda foarte multa materie (mai multa decat in alte tari), sunt multe teme de facut acasa si toti profesorii considera ca materia lor este importanta asa ca au de regula asteptari relativ ridicate la toate materiile.
Asa este! Mai ales în a5-a și a9-a a fost un soc. Profesorii din a 5-a păreau reci, noi obișnuiți cu "doamna" :) Iar în a9-a păreau duri fata de cei din generala :)
Figura doamnei invatatatoare ramane inregistrata in mintea copiilor pana la moarte... In general amintirile primilor Ani de scoala sunt foarte placute. Eu, personal am trait o tragedie cand invatatoarea mea, a murit si am mers cu clasa la inmormantarea ei! ✝️. Era tanara, eram cred, prima clasa cu care debuta in meserie... ... Cat despre trasul de urechi, lovitul cu indicatorul, asezarea in genunchi, sau la colt aceste "pdepse" erau de cele mai multe ori chiar distractive...si se intamplau de la a 5a in sus! Nici nu indrazneam sa spunem parintilor ceva, pentru ca o mai "furam" inca odata acasa!
E un sfarsit in toate .Buna ,rea cam asta e viata si nu ne puneam probleme despre ea in acei ani. Azi e o disecare ,compartii si tot felul de impresii si pareri despre trecut. Eu as spune ca nu ne am ales copilaria, ne era data de parinti, de scoala, de societate. Nu stiu daca in alta parte a fost mai buna sau mai frumoasa dar noi aici ,CRED, ca ne -am facut-o asa cum ne -am dorit-o.Eram supravegheati dar eram liberi. Nici nu mi-am pus problema de cum a fost copilaria .A fost a mea si am fost fericit in ea . Mai tarziu un pic plecam cu cartile de scoala si 25 de kg de echipament in spate, doua mere si 2 sandvisuri la 7.30 si ma intoarceam la 19-20 seara. NICI nu concepeam alta viata . faceam scoala si dupa aia imi rupeam oasele pe terenul de rugby. Trebuia sa am 10 lei in buzunar ca dupa antrenament mergeam la Hanul lui Manuc la patiserie si mancam placinta dobrogeana si beam CI-CO..:))))) Eram in acele costume de scoala (cu cravata si costum ) toata ziua si nu mi-a trecut niciodata prin cap ca as fi fost cu ceva de regretat. TOTI eram la fel ! Eu am avut vreo 100 de machete de avioane pe care le facem din modele de plastic care trebuia lipite .Atunci se gaseau de prin Polonia si Germania socialista. Bunicul mi-a facut arbaleta :))) de am spart o gramada de geamuri , am avut un tun cu carbit :))) (care era chiar infrocosator) ,bici cu pocnitori, Capra de sarbatori, Buhai, Stea de colindat , crosa din ramura de copac cu care jucam hochei pe rau iarna, masinute din alea mici de metal, cativa soldati de plimb si trenulet electric cu multe sine. Nu am avut ..basinile astea de azi si cred ca acesti copii ai vremurilor de acu NU sunt mai fericiti de cum am fost noi in acei ani ai copilariei . Daca am avut probleme de sanatate ? NICIUNA si am 60 de ani !!!! Deranjeaza ceva? MULTE!! In primul rand NU pot intelege pe astia care au trecut ca si mine prin comunism si care si-au batut joc de educatia copiilor lor care mai departe s-a dus la nepoti. CUM DE AU INTELES CA E BINE SA ACCEPTE INDOBITOCIREA puradeilor ..doar ca Nu a avut lucruri pe timpul comunismului? Din aceasta prostie infinita in ultimi 30 de ani s-a nascut o generatie bolnava si obosita din nascare , bolnava psihic si fizic si care a dat nastere la niste oameni cu mari probleme de sanatate si perceptie a realitati. NOI nu aveam timp de jucarii pt ca toata viata noastra era o joaca !!!!!!!
Ce frumos mesaj! Eu sunt un pic mai tânăr, generație 88 😅😅 Dar da, copilăria este frumoasa prin definiție. Chiar și cei de acum care stau numai cu nasul în tableta, nu trebuie să-i judecam, ei vad cu alți ochi copilăria! Discuția noastră era doar o comparație între copilăria ei (care oricum e diferita prin simplu fapt ca ea e femeie) și a mea. Dar doua tari la 12.000 km în doua epoci diferite 😊 Mulțumesc pentru frumosul comentariu
Mica, am mai scris aici - am fost in BA de 2 ori in 2015 si 2017 (business) si mi-a placut foarte mult. BA are un feel foarte european. Hotelul a fost foarte aproape de obelisc, cred ca pe strada Lavalle. Mergeam sa mancam seara in "Florida" - am mancat acolo o gramada de asado. Am incercat sa schimbam dolari pe strada si era un turc care vindea si a incercat sa ne "tepuiasca". M-am simtit ca acasa:)
Wooow! Cunoști bine! Soțului meu tot pe Florida ii place sa mănânce asado 🫶 Este o metropola cosmopolita, soțului nu i-a venit sa creadă, nu se aștepta să-i placa atât de mult. Din păcate astăzi avem criza, avem mulți emigranți din tarile sud-americane cu mai multe probleme decât noi...sa speram ca trece Saludos!!
Bună Mica și Lucian !🎉 Mi s-a făcut dor de București !😢❤ Este foarte frumos, iar eu n-am mai fost demult. Văd că este o construcție nouă lângă Palatul telefoanelor ! Contrastul vechi-nou !🎉 Palatul telefoanelor a fost primul "zgârie-nori" din București, parcă construit în anii 20" !😂 Vorbeați de jucării și Lego. Eu stau chiar lângă Billund, unde sunt fabricile Lego și unde este Legoland. Jucăriile mele din anii 70-80 erau : mingea, arcul și praștiile, adică " geamuri sparte " și a poi o " luam" de la tata !!😂😂 Felicitări cu ideea asta cu Bucureștiul ! Vreau să-l vizitez și eu cum trebuie, în octombrie când vin în țară. 😊 Felicitări, încă odată !🎉❤ Cristian
Daaa, palatul Telefoanelor am citit ulterior ca a fost cea mai înaltă clădire din România!!! În stilul Art deco, foarte frumoasa! Lego în Argentina aveau doar persoanele bogate 🫢🫢
No solamente Bucharest y Buenos Aires tienen grandes parecidos en arquitectura, sino tambien la idiosincracia y forma de ser de la gente es muy similar
M am nascut și locuit in București pana la 30 ani cand am emigrat in Spania! Am avut copilarie frumoasa.....am avut jucării destule.... câteva păpuși, Barbie nu pt ca nu era atunci, dar nici nu imi place!!..... Am avut noroc sa am bunicii din partea mamei la Văleni de Munte!...frumoase vacante in natura, cu animale...fructe.....etc....prefer o învățătoare pt primii 4 ani!😊 E adevărat ca profesorii aveau autoritate si ' bateau' dar daca erai elev bun nu aveai probleme! M a surprins comentariul cu foto color .....eu am 52 ani si la 12 ani am avut foto color!!! Sa fiti sănătoși si succes 😊
Da, din ce vad prin comentarii doar eu la Ploiești n-am avut poze color 🤣🤣 Valenii de munte este superba, Starchiojd este după Vălenii, la 30km. Din păcate astăzi, încă nu au o centura a orașului iar tot traficul sufoca strada Principala.. Deci nici tu nu ai auzit de "ajutoare" venite în anii 90 de la străini? Cu jucării, haine etc? Vad ca nimeni nu spune despre asta
@@Dondenosdespertamoshoy da știu de Starchiojd ....am rude îndepărtate ...in Ploiesti la fel am rude....cam prin toata Prahova 😊 Da, știu de ajutoare! Și noi am primit! Da, veneau multe din Germania....haine in general dar și jucării sau alimente care nu erau perisabile......etc!
Sa nu exageram totusi asta cu bataia in scoli....se intampla, dar destul de rar...am facut scoala in anii 1990 si niciun profesor sau invatator nu s-a atins de niciun copil din clasa mea...erau cazuri extrem extrem de rare in care era cate unul tras de perciuni...si cam atat...acum depinde si unde ai facut scoala...la sate erau probabil mai dese cazurile, dar la orase in niciun caz
Sincer nu am exagerat. Eu sunt născut în 88 și asta a fost realitatea. Eu, elev care am luat capacitate cu 9,25 ne băteau profesorii aproape toți. Unii mai simbolic, alții de-a dreptul brutal. "Campioana" era o nebuna de mate, Tănase de la școala 25 Ploiești (specific ca poate mai exista ploieșteni pe aici) care își întorcea inelele pe partea cealaltă și ne lua la palme pana ne dădea sângele... Mi-ar fi plăcut să exagerez..
@@Dondenosdespertamoshoy Eu sunt nascut in 86 si am crescut si facut scoala pana la facultate intr-un orasel din judetul Arad. Niciun profesor nu s-a atins de niciun elev in clasa mea, in toti cei 12 ani de scoala. Cu o singura exceptie prin clasa a 4-a cred, cand ne-a dat invatatoarea cu rigla la palma la cativa baieti ca am chiulit in masa cateva ore sa mergem sa jucam la "masini" (ceva jocuri de alea electronice gen ca in Las Vegas). Atat. Palme pana la sange??? Pare ceva SF, nu stiu ce scoala aveati voi in Ploiesti....
Eu cred ca pe la inceputul anilor '90 sora mea avea o papusa mai mare dar nu era Barbie. Atunci nici nu stiu daca aparusera papusile Barbie in Romania. Cred ca era o papusa fabricata in Romania. Eu am avut putine jucarii, tin minte initial ceva masinute foarte simple din plastic (forma era a unei masini de formula 1). Dar undeva prin 1995 sau 1996 stiu ca aveam niste masinute frumoase (una rosie si una neagra, cred ca erau marci de masini din vestul Europei). Cred ca le-am primit cadou de la o familie de belgieni sau olandezi care venea in Romania in vacante in zona mea. Dupa cativa ani le-am dat unui verisor mai mic care le-a vazut cand a fost in vizita la noi si le-a vrut pentru el.
Bună dimineața! Asa este, înainte jucăriile se dădeau din generație în generație, se moșteneau ca să zic asa :) Am spus, eu am avut noroc cu ajutoarele de la nemti/olandezi etc. Aveam multe jucării și toate de firma
Fratelui meu i-au făcut părinții poze alb-negru in 1994,când s-a născut,prin 1996-1997 cred cā am avut primele poze color,in 1994 am avut si eu prima poză făcută la şcoală,deci da,destul de rare
Hola Mica! Referente a que tu esposo en la infancia tuvo suerte de ir en verano a pasar tiempo en el pueblo es que antes (ahora también, pero depende de familias) se dejaban los niños allí para aprender también que significa una vida al pueblo, no que viven solo en ciudad y cuando ven un gallo vayan huyendo, no es que eres o no de ciudad, por lo visto el también era de ciudad (esto referente al comentario que hiciste. En cuanto los juguetes, es verdad que yo nací en 93, pero también te digo que tuve todo tipo de juguetes, no me faltó nada de la que había en esta temporada y que no la tenga. En cuanto los estudios, la verdad que no sé decirte si es mejor con una maestra por cada año o con una por los 4 años, creo que esto también importa mucho de cada uno como se puede adaptar. Besitos y que les vayan muy bien a los dos!
Muchas gracias por ver el vídeo y darnos tu opinión. Siii ahora entiendo porque a los niños los llevaban al campo y a mí me parece bien aunque mi esposo lo haya padecido y no le haya gustado. Gracias por estar del otro lado, que tengas hermosa semana
En cuanto a lo de las maestras, creo que es mejor que sean variadas cada año, porque te puede tocar una mas paciente u otra tal vez no tanto, y asi vas teniendo al menos mas opciones 😂. Y de la Barbie si tal cual tuve una original recien a los 14 años, pero recuerdo que tenia la ropa de otras barbies imitación, asi que la nueva Barbie tenia todo un placard lleno 😅
Jajaja siii al menos no fui la única que tuvo una barbie de “grande” . Sii en cuanto a las maestras puede ser algo bueno o también malo. Gracias por estar del otro lado
Uuuiii la educación….. la verdad que hemos tenido una educación escolar basada en la autoridad, en la disciplina, en la no objetividad de muchos maestros, en la rigidez del sistema, en la que los niños no tenían crecimiento personal y desarrolló vocacional. El sistema educacional comunista tenia que crear gente, personas, individuos, obedientes, sumisos, callados, sin perspectiva, sin metas. Individuos que no sabían decir que no, no se atrevían a levantar la voz y exponer otro punto de vista. Era un sistema para preparar trabajadores para la clase obrera ,anulado la personalidad del individuo y fomentando la sumisión, el miedo y la mediocridad. Este tipo de gente necesitaba el régimen y para conseguir esto tenían que empezar por la educación. También la transición post comunista no ha ayudado mucho dado que el endoctrinamiento de 40 años de comunismo todavía hoy en dia es palpable en la sociedad.
Así es ! Ese quizá fue el lado negativo de ese sistema educativo que uno no podía opinar diferente por miedo a la rigidez . Entiendo mi esposo opina como tu
oh, mica tu te plimbi pe calle victoria in bucuresti iar eu visez sa ma plimb pe calle victoria( Hipólito Yrigoyen) in buenos aires sau pe calle florida ca sa simt muzica lui gardel, mai ales "por una cabeza" care cred ca reprezinta viata mea...tot prin poeziile lui Borges am inteles ca sunetele strazii in buenos aires sunt de fapt muzica....las aici un link ca o dedicatie pentru sufletul romantic al buenos aires ului vazut prin ploaia lui borges: th-cam.com/video/daURMjN_G_I/w-d-xo.html IN MY ALMA SOY "PORTENO"
Woooow câte cunoști despre Argentina! Ai locuit acolo?? Calle Victoria din București are un aer a Buenos Aires, corect?!?! Cu toate cafenelele astea top 😎
@@Dondenosdespertamoshoy nu am locuit NICIODATA acolo dar cand iubesti un oras ca buenos aires si cand iubesti poezia lui borges fara sa vrei citesti fff mult si AJUNGI SA AI SUFLET DE PORTENO...sper ca buenos aires sa revina la gloria din anii antebelici....stii ca onassis, marele afacerist grec si a inceput afacerile in buenos aires? de aici putem deduce cat de bogata era argentina in anii antebelici.....dar a venit peron si apoi tot felul de socialisti la putere si argentina a decazut.....sper sa vina ziua cand argentinieni sa capete cu adevarat ceea ce merita: o viata decenta!!! Stiu ca iubesti romania..dar sa fim seriosi bucurestiul nu are aer de buenos aires..ramane un talmes-balmes arhitectural unde "investitorii" imobiliari construiesc "inchisori" in aer liber unde oamenii cumpara doar apatamente cu doua camere si loc de parcare, fara locuri de joaca pt copii si fara spatii verzi....in bucuresti fuga dupa profit a facut ca "investitorii" imobiliari sa produca un "viol" arhitectonic construind pe unde vrei blocuri si case fara sa existe cai de acces sau alimentare cu apa sau canalizare...du te si viziteaza "inchisoare" din militari de linga mall militari cu drumul osiei....stau oamenii ca oile in blocurile alea cu 8 etaje. Daca vrei sa compari buenos aires cu vreun oras si ca dimensiune si ca stil ai timisoara: arhitectura clasica, bulevarde largi, parcuri fff multe, blocuri noi construite in afara orasului cu acces la apa si canalizare si asta este de aproape 20 de ani... suerte chica!
Tu esposo se flipa mucho , tengo fotos de la epoca comunista en color , es cierto que no era muy común pero si existía y a los principios de los'90 si que se empezaron usar
Nu stiu ce spune soțul tău despre fotografii color ...pt ca eu sunt mult mai învarsta decât voi și totuși am destule fotografii color originale încă de la gradinita iar nunta făcută în 86 este doar cu fotografii color...Cred ca depinde puțin și de nivelul de trai al fiecăruia din acea perioadaCa și acum nu toți avem mașini de 100000 € dar asta nu înseamnă ca nu exista...și a se retine nu sunt nicicum o persoana care are nostalgie comunista
no es cierto lo de las fotos color!yo hice fotos color en 1989 en la playa,en costinesti!tampoco tenian algun prcio especial,en las vacaciones del mar negro,totoda las fotos que hacian los fotografos eran color!una foto normal era 10 lei,no lo se como tu esposo no ha tenido fotos colores!lo que es verdad es que fue un periodo de pobreza y chaos en los anos despues de 89,hasta los anos 2000!pero la de las fotos no es asi,todo el mundo hacia solo fotos en color despues de 89!
🇹🇩Dacă îți place conținutul și vrei sa ma ajuti:
www.revolut.me/micaelagomez
www.paypal.com/paypalme/MicaelaGomezRomania
Pentru colaborari: contacto@enrumania.com
🇪🇸Sí te gusta mi contenido puedes darme tu apoyo aqui:
www.revolut.me/micaelagomez
www.paypal.com/paypalme/MicaelaGomezRomania
Para colaboraciones: contacto@enrumania.com
Acabo de encontrar este canal.
Felicidades por todo este contenido!
También soy rumano, al igual que tu esposo 👏
Muchas gracias ! Espero que te suscribas ! O zi frumoasă
@@Dondenosdespertamoshoy Suscrito desde el primer minuto!
Saludos desde Mallorca 👏🙋♂️
@walk-4-you mulțumesc mult
@@Dondenosdespertamoshoy Plăcerea este de partea mea ✨️🙌
sunteti frumosi ambii
Mulțumim
Am copilărit in anii '70. Aveam patine cu rotile (cu 4 roți şi se prindeau de pantofi cu barete de piele), bicicleta Pegas, săream coarda, jucam elasticul, şotron, si diferite jocuri: ulii şi porumbeii, țară, țară vrem ostaşi, flori, fete sau baieți... Când am crescut mergeam la ştrand/lac pe Studențesc, jucam cărți, aveam ceaiuri dansante (termen bucureştean pompos pentru chefuri).
Jajaja "ceaiuri dansante" cred ca înțeleg ce vrei sa spui! :)
Da, copilăria într-un oraș mare e diferita de una la Starchiojd 😊🫢
Deci...un român vorbește spaniolă cu accent argentinian! Am trăit s-o vad și p-asta! 😂😂😂
Da, din ce am înțeles, sotul tau e mai tânăr cu vreo 4-5 decat mine, eu la revoluție aveam vreo 14 ani, eram in primul an de liceu.
Deși anii copilăriei in regimul comunist au avut totuși unele lipsuri, in general pot să zic că am avut o copilărie fericită.
Am crescut într-un orășel mic Moreni si eram vreo 20-25 băieți si fete, ne strangeam după amiaza sau seara si jucam fotbal, cartoane, elasticul, flori fete sau băieți, etc. Uneori ne prindea 10 seara. Ne strigau părinții să urcam in casă.
Jucării am avut destule, aveam vreo 2 magazine de jucării în oraș, se numeau Librărie.
Mingii de cauciuc, mașinuțe de plastic, dar cel mai mult cai si călăreți de plastic, aveam o colecție întreagă. Am avut si o bicicleta Pegas verde cu coarne șa lungă, eram înnebuniți după ea.
La școală regimul era destul de strict, mai ales că mama m-a dat la o clasă bună cu profesori buni dar exigenți. Și da, te pișcau la palma cu linia sau te luau de urechi in anumite cazuri, cel mai rău o palmă după ceafă. Dar, uite că n-am murit și am fost o generație ok zic eu. Oricine in Romania are un nivel de engleză cat de cat si un nivel de cultură generală acceptabil.
Personal prefer copilăria aia cand alergam de nebuni pe afară respirand libertate totală, părinții nu se ingrijorau că o să dispărem, doar sa nu ne spargem capetele.
Copilăria de azi, hm, trebuie să-ți pazesti copilul la joacă, cine stie cum dispare, apoi in casă, tabletă sau calculator, etc.
Prefer cărțile, eram cativa abonați la bibliotecă, pentru mine, cel putin era un loc magic. Mi se părea ca pot printr-o carte da călătoresc oriunde sau aveam sufletul la gură cand citeam anumite carti de povești sau aventuri.
Ii mulțumesc lui Dumnezeu si mamei mele pentru copilaria fericită pe care am avut-o.
Mă întorc cu drag odată la 6 luni si mă opresc in fața blocului plângând de emoție știind că acolo am trăit multe zile fericite.
Dar azi...nu mai sunt copii pe afară! Nu e nimeni! 😮
Foarte bun comentariu! Si complex!
Trebuie totuși spus ca prin definiție copilăria este frumoasă și mereu va trezi amintiri! Avem tendința de a romantiza anii copilăriei.
Acum însă este adevărat, copiii nu mai ies din casa. Ce înainte noi nu voiam sa intram, acum nu mai vor sa iasă 🤣, din păcate.
Dar nu voi fi de acord cu bătaia. Iar profesorii mei nu ne băteau doar cu linia. Aveam o psihopata de matematica, Tănase, care își întorcea toate inele cu "diamante" pe interior și te lua la palme pana acele "diamante" îți dădeau sângele pe față. În ziua de azi (ca sigur nu mai profesează) acea profesoara era la pușcărie unde, de fapt, i-ar fi fost locul.
@@Dondenosdespertamoshoy
In vremurile de atunci, parcă o urecheală nu strica.
Domnișoara profesoară de română Mimi Stoica (avea 60 de ani dar era domnișoară) avea niste inele de aur pe mâna și obișnuia să de-a castane cu inelele celor care nu învățau. De frica ei eram as la gramatică.
Dar în ziua de azi, nu, nici eu nu mai sunt de acord cu bătaia in școală. Suntem în sec XXl.
Cei doi copii ai mei au crescut și învățat în Spania și se uită la mine cu ochii cat cepele când le spun că noi o mai luam și la palmă când nu învățam sau făceam vreo prostie.
Fiecare generație cu ale ei. Totuși, sunt elevi care în ziua de azi își merită câte o urecheală că prea sunt fără niciun respect!
Iar tinerii 18-23 de ani ar cam avea nevoie de vreo 6 luni de armată, dacă nu un an.
Habar n-au ce este disciplina, nu prea iau nimic în serios și fac o criză de nervi dacă au rămas cu 5% baterie 🔋 la telefon! Telefon cu care s-au născut lipit de mână. Din cauza asta nu prea știu/pot să facă mai nimic. Un cui nu știu să bată!
Se pare ca toate scolile din Romania comunista au avut cate profesoara dementa...tot de romana era si a mea
Comunismul în România s-a întins pana prin anii 2000. Pana la urma erau aceeași oameni în haine noi.
Îmi aduce aminte când tata i-a spus supărat unui polițist "militian", iar cel din urma s-a supărat :)). Și tata o-a răspuns: "pai ce crezi ca ieri ai fost milițian și azi polițist"? :))
Cam asa și cu unii profesori
Wow sorpresa Bucarest es muy bonito
Siii es muy lindo
Buenos dias. Acabo suscribir a tu canal y sinceramente me llama mucho la atencion tu forma de presentar las cosas de mi pais. Es una de las pocas personas que habla tan bonito de Rumania y eso nos hace ser mas orgullosos de nosoyros y de nuestro pais aunque la ciudad de Bucarest siempre tuvo otras perspectivas de vida y siempre se ha mirado distinto a las otras ciudades. Es verdad que la gente que visitan Rumania casi siempre tienen la suerte de ver esa ciudad porque es la que tiene el aeropuerto con la mayoria de los vuelos internacionales y es conocida por su arquitectura ,istoria y por ser la capital del pais. Llevo 21 años fuera del pais y la verdad cada vez veo mas cosas nuevas ,bonitas y cosas que me enorgullecen mas pero cuando esas cosas son presentadas de una persona que aparecio ahi de la nada, eso es impresionante. Sinceramente te deseo mucha suerte con tu canal y mr gustaria que vayas saliendo un poco mas afuera y enseñarnos o mejor dicho presentarnos un poco mas de las ciudades o pueblos donde la vida no es tan facil como rn bucarest y las ciudades grandes. Un saludo dezde Cadiz . Supongo que lugar muy familiar vuestra porque es uno de los sitios donde los cruceros paran. Gracias por tus contenidos y por hablar tan bien sobre nuestro pais❤❤❤
Que lindo comentario! Muchas gracias . Primera que nada darte la bienvenida a mi canal. Gracias por tu comentario y tus palabras. Puedes ver en lista de vídeos que tengo vídeos sobre absolutamente todo sobre Rumania inclusive otros lugares y el campo también.
Espero que te guste el contenido. Un saludo enorme o zi bună 🥰
Color pictures existed in România in the 1960's and even earlier.
Dar omul de rând nu avea acces. Poate televiziunea publică făcea poze color :)) și ceausesc
Azomures producea hârtie și chimicale pentru poze colorate, licența "fuji color" încă din '80dar se exporta și era greu de găsit. In București erau două centre "fotocolor" unul lângă Sala Palatului și unul lângă Gara de nord. Ei erau aprovizionati direct din fabrica.
exact, eu am poze de copil, de prin 1982 si da, erau color...puteai alege cand te duci la fotograf daca le vrei alb-negru sau color
@@Dondenosdespertamoshoy nope....puteai alege la fotograf daca vrei alb-negru sau color...evident, cele color erau mai scumpe
Nu știam asta!!!
Ohoo, el a fost copil în anii 90, după revoluție. Super tare! Să vedeți cum era înainte! 😅 Chiar și în București, unde teoretic aveau ceva mai mult ca oamenii din alte orase, majoritatea jucăriilor cu care ne jucam erau făcute de noi, la bunicii mei în curte. Aprindeam un foc mare din frunze, crengi, și ce mai găseam, și încingeam plumb, și apoi ne faceam soldatei de plumb. Apoi, ca să ne putem juca de-a războiul cu ei, adunam ce găseam prin garajul bunicului și prin al vecinului, care era mecanic - bujii, șuruburi, și alte chestii d-astea - și ziceam că alea sunt tunuri, mitraliere, etc., și ne faceam fortărețe de nisip, apoi cu pietricele care reprezentau gloanțele ne jucam pe ture. Fiecare muta la un moment dat, apoi venea rândul celuilalt să tragă de undeva, și cine dobora soldăteii adverși primul castiga. 😂
La un moment dat prin 1986, maică-mea, care la fel ca și mama sotului tău era tot educatoare dar la grădinița Ministerului Apărării, a aflat de ceva seturi de lego care au ajuns acolo într-un depozit, care trebuiau să fie pentru internatul unității, dar ăia de la recuzite în loc sa le dea în gestiune la internat au declarat cateva seturi pierdute și s-au apucat ei să le vandă pe sub mână. Maică-mea a dat jumătate de salariu să-mi cumpere si mie două seturi de-alea de lego, asa că am avut lego. Doamne ce am mai iubit lego-urile! Mi se pareau niste jucării incredibile, nu erau de proastă calitate ca alea românesti care se găseau atunci și care se stricau în cateva zile...
La școală, era ceva nebunie comunistă că nu aveam voie să avem păr lung noi baieteii, trebuia să fim toți tunși scurt, maxim 2 cm. Venea învățătoarea, care era o tipă simplă, cu simpatii comuniste, și trecea mâna prin capul nostru, și daca ieșea părul peste degetele ei, se supăra și făcea urât, chema părinții la școala, sa ne tunda. Aveam ore de lucru manual - traforaj - la care trebuia să facem fel de fel de figurine de lemn, gen lampadare și mai stiu eu ce... câte-odată vroiau să ne mai ducă și în parc sau la câmp afară din oraș să facem muncă patriotică, dar din fericire pentru mine eu n-am apucat și alea, că a venit revoluția când eram clasa a 3-a și s-au terminat toate prostiile alea, și erau rezervate pentru copiii mai mari, de la clasa a 5-a in sus.
Mai era chestia cu cheia de acasă de gât. Pentru cei care nu aveau bunici în București care să aibă grija de ei, le legau parinții cheia de acasă cu un șnur de gât ca să n-o piardă, și când ieșeau de la școală se duceau singuri acasă cu autobuzul sau metroul, că părinții lucrau mult mai târziu.
La finalul anilor '80, regimul făcea niste raționalizări demente, de orice. La magazine nu se găsea absolut nimic, trebuia să stai la coadă cu orele ca să cumperi o sticla de lapte când venea, la fel pentru câteva ouă, la fel pentru niște oase de porc aproape lipsite de carne pe ele. Mergeam cu bunicul, pentru că nu puteau să mă lase singur acasă, și stăteam 2-3 ore sau mai mult pe la o coadă. Prin oraș, ca să nu mai consume benzină, nu aveau voie să circule duminica decat una mașinile cu număr cu soț, si alta mașinile cu număr fără soț (pe vremea aia, numerele începeau cu un număr - erau asa, de exemplu 7 B 3284 ). În tot orasul, autobuzele fuseseră adaptate sa meagă cu gaz metan în loc de motorină, și aveau niste rezervoare gigantice pe acoperiș unde era gaz metan. Arătau hidos, și erau și niste bombe pe roti din cauza butoaielor ălora... Chiar și așa, autobuzele erau așa de rare ca întotdeauna mergeau oamenii înghesuiți în ele ca sardinele, pană și pe scara autobuzului, chiar și prinsi de bara din spate! Era o nebunie totală...
La țară la ceilalti bunici ai mei, nu exista nici o stradă asfaltată înafară de drumul național care trecea prin sat. Toate erau vara niste ulite pline de praf, cum citești în poveștile lui Mark Twain despre America anilor 1800, iar când veneau ploile, erau două șanțuri pline de nămol care erau formate de roțile mari de la tractor. Nu puteai intra pe ele cu o mașină obișnuită. Bunicul meu avea un Trabant (o mașină micuță de fabricatie din Germania de Est, care pârâia îngrozitor), și nu puteam niciodată intra până la ai mei... trebuia să lăsăm mașina la colectiv, pentru că doar pană acolo se putea merge. Mai departe, doar cu căruțele sau cu tractoarele. Sau cu bicicletele alea mari, pe care încă le mai au țăranii mai bătrâni pe la campie...
Televiziunea avea un singur canal - TVR - care nu transmitea tot timpul. Avea emisie doar 4 ore seara, iar din alea 4 ore difuzau timp de două ore discursul lui Ceausescu și o oră Telejurnal.
Aș zice că pe vremea aceea pentru noi Argentina era un miraj, așa ceva ca un basm, o feerie. Ar fi fost nemaipomenit să avem ce aveau oamenii din Argentina atunci. Între timp, ne-am dezvoltat enorm...
PS: Mi se pare încă o coincidență că am și eu teren nu chiar la Starchiojd, de unde sunt bunicii soțului tau, dar în satul de după următorul deal, care se cheamă Chiojdu. 😂 Aceeași depresiune a Chiojdului în care sunt ambele.
Mulțumesc tare mult pentru călătoria pe drumul amintirilor! 🥰
Wooow ce mesaj frumos! Și comolet!
Legat de jucării, din punctul meu de vedere important este ca jucăria sa aibă o poveste în spate. Tu iubeai soldateii de plumb pentru ca știi cât s-a chinuit bunicul tău să-i creeze!
Dar da, multe din poveștile din comunism pe care le-am citit acum la tine, mi le-a spus și sotul. Pentru mine a fost un soc. Argentina în anii 90 (ai copilariei mele, sunt născută tot în 88), aveam de toate. Tocmai eram ieșiți dintr-o criza/faliment și începusem sa avem de toate.
Acum ceva timp am văzut impreuna cu sotul meu un film argentinian din anii 90 și a rămas șocat de cum arata orașul, de fapt ca în film erau birou moderne, cu telefoane moderne, cu separatoare de sticla etc.
Mulțumesc mult pentru comentariu!!!
@@Dondenosdespertamoshoy Daaa Argentina era ceva nemaipomenit pentru noi atunci. 😅 La noi încă circulau căruțe pe stradă uneori în anii 90, în București. Când treceau țiganii cu "fiare vechi luăm, fiare vechi!", veneau cu o căruță mare pe la porți. 😂
To your hubby, we had color cameras in late 80s, all sort of Romanian made toys bought by parents, not from Europe help. I had tricycle, bicycle, all sort of card and board games, Monopoly, etc. Perhaps they were poorer in Ploiesti. Life in Bucharest was very cheap in the 90s. When I think of Buenos Aires what comes to mind is nostalgia songs of Federico Aubele, from the album Grand Hotel de Buenos Aires - Un Lugar, Postales, etc and a beautiful life that flew by since.. Un Lugar th-cam.com/video/WKnHZ-S9tAw/w-d-xo.html Postales th-cam.com/video/tq8c5n0AsRI/w-d-xo.html. Cheers for our memories ❤
Thanks for your comment!
🎉🎉 Hola buna me gusta ver tus videos mientras trabajo❤❤y saludos a tu esposo 🎉🎉😅
Muchas gracias por ver mis vídeos !!! Y estar del otro lado!
Un abrazo enorme
Ola, tenho te acompanhado no canal por me possibilitar conhecer um pouco sobre esse lindo pais. Saudacoes do Brazil
Oi, Flavio!
Obrigada pelo mensaje de você.
Eu falo um pouco português 😅
@@Dondenosdespertamoshoy Muy bueno chica 🤣
Pentru copiii din Romania cel mai greu este cand trec de la o treapta de invatamant la alta. De la gradinita la scoala in ciclul primar, de pe clasa a IV a pe clasa a V a (ciclul gimnazial), de pe clasa a VIII a pe clasa a IX a (liceu) si de pe clasa a XII a in primul an de facultate. Pentru ca sunt diferente destul de mari in ceea ce priveste dificultatea materiei, cate materii studiezi, cum se face predarea, cati profesori ai la clasa, cat de repede se preda materia, ce asteptari sunt de la elev, cum esti evaluat, etc. Deci tot la 4 ani treci printr-un mic soc si trebuie sa te adaptezi cat mai repede la aceste schimbari. In Romania se preda foarte multa materie (mai multa decat in alte tari), sunt multe teme de facut acasa si toti profesorii considera ca materia lor este importanta asa ca au de regula asteptari relativ ridicate la toate materiile.
Asa este! Mai ales în a5-a și a9-a a fost un soc.
Profesorii din a 5-a păreau reci, noi obișnuiți cu "doamna" :)
Iar în a9-a păreau duri fata de cei din generala :)
Figura doamnei invatatatoare ramane inregistrata in mintea copiilor pana la moarte... In general amintirile primilor Ani de scoala sunt foarte placute. Eu, personal am trait o tragedie cand invatatoarea mea, a murit si am mers cu clasa la inmormantarea ei! ✝️. Era tanara, eram cred, prima clasa cu care debuta in meserie...
...
Cat despre trasul de urechi, lovitul cu indicatorul, asezarea in genunchi, sau la colt aceste "pdepse" erau de cele mai multe ori chiar distractive...si se intamplau de la a 5a in sus!
Nici nu indrazneam sa spunem parintilor ceva, pentru ca o mai "furam" inca odata acasa!
Cata dreptate aveți cu invatatoarea !!
E un sfarsit in toate .Buna ,rea cam asta e viata si nu ne puneam probleme despre ea in acei ani.
Azi e o disecare ,compartii si tot felul de impresii si pareri despre trecut. Eu as spune ca nu ne am ales copilaria, ne era data de parinti, de scoala, de societate.
Nu stiu daca in alta parte a fost mai buna sau mai frumoasa dar noi aici ,CRED, ca ne -am facut-o asa cum ne -am dorit-o.Eram supravegheati dar eram liberi.
Nici nu mi-am pus problema de cum a fost copilaria .A fost a mea si am fost fericit in ea .
Mai tarziu un pic plecam cu cartile de scoala si 25 de kg de echipament in spate, doua mere si 2 sandvisuri la 7.30 si ma intoarceam la 19-20 seara. NICI nu concepeam alta viata . faceam scoala si dupa aia imi rupeam oasele pe terenul de rugby. Trebuia sa am 10 lei in buzunar ca dupa antrenament mergeam la Hanul lui Manuc la patiserie si mancam placinta dobrogeana si beam CI-CO..:)))))
Eram in acele costume de scoala (cu cravata si costum ) toata ziua si nu mi-a trecut niciodata prin cap ca as fi fost cu ceva de regretat. TOTI eram la fel !
Eu am avut vreo 100 de machete de avioane pe care le facem din modele de plastic care trebuia lipite .Atunci se gaseau de prin Polonia si Germania socialista.
Bunicul mi-a facut arbaleta :))) de am spart o gramada de geamuri , am avut un tun cu carbit :))) (care era chiar infrocosator) ,bici cu pocnitori, Capra de sarbatori, Buhai, Stea de colindat , crosa din ramura de copac cu care jucam hochei pe rau iarna, masinute din alea mici de metal, cativa soldati de plimb si trenulet electric cu multe sine.
Nu am avut ..basinile astea de azi si cred ca acesti copii ai vremurilor de acu NU sunt mai fericiti de cum am fost noi in acei ani ai copilariei .
Daca am avut probleme de sanatate ?
NICIUNA si am 60 de ani !!!!
Deranjeaza ceva? MULTE!! In primul rand NU pot intelege pe astia care au trecut ca si mine prin comunism si care si-au batut joc de educatia copiilor lor care mai departe s-a dus la nepoti. CUM DE AU INTELES CA E BINE SA ACCEPTE INDOBITOCIREA puradeilor ..doar ca Nu a avut lucruri pe timpul comunismului?
Din aceasta prostie infinita in ultimi 30 de ani s-a nascut o generatie bolnava si obosita din nascare , bolnava psihic si fizic si care a dat nastere la niste oameni cu mari probleme de sanatate si perceptie a realitati.
NOI nu aveam timp de jucarii pt ca toata viata noastra era o joaca !!!!!!!
Ce frumos mesaj!
Eu sunt un pic mai tânăr, generație 88 😅😅
Dar da, copilăria este frumoasa prin definiție. Chiar și cei de acum care stau numai cu nasul în tableta, nu trebuie să-i judecam, ei vad cu alți ochi copilăria!
Discuția noastră era doar o comparație între copilăria ei (care oricum e diferita prin simplu fapt ca ea e femeie) și a mea. Dar doua tari la 12.000 km în doua epoci diferite 😊
Mulțumesc pentru frumosul comentariu
Mica, am mai scris aici - am fost in BA de 2 ori in 2015 si 2017 (business) si mi-a placut foarte mult. BA are un feel foarte european. Hotelul a fost foarte aproape de obelisc, cred ca pe strada Lavalle. Mergeam sa mancam seara in "Florida" - am mancat acolo o gramada de asado. Am incercat sa schimbam dolari pe strada si era un turc care vindea si a incercat sa ne "tepuiasca". M-am simtit ca acasa:)
Wooow! Cunoști bine!
Soțului meu tot pe Florida ii place sa mănânce asado 🫶
Este o metropola cosmopolita, soțului nu i-a venit sa creadă, nu se aștepta să-i placa atât de mult.
Din păcate astăzi avem criza, avem mulți emigranți din tarile sud-americane cu mai multe probleme decât noi...sa speram ca trece
Saludos!!
Bună Mica și Lucian !🎉 Mi s-a făcut dor de București !😢❤ Este foarte frumos, iar eu n-am mai fost demult. Văd că este o construcție nouă lângă Palatul telefoanelor ! Contrastul vechi-nou !🎉 Palatul telefoanelor a fost primul "zgârie-nori" din București, parcă construit în anii 20" !😂
Vorbeați de jucării și Lego. Eu stau chiar lângă Billund, unde sunt fabricile Lego și unde este Legoland.
Jucăriile mele din anii 70-80 erau : mingea, arcul și praștiile, adică " geamuri sparte " și a
poi o " luam" de la tata !!😂😂
Felicitări cu ideea asta cu Bucureștiul ! Vreau să-l vizitez și eu cum trebuie, în octombrie când vin în țară. 😊 Felicitări, încă odată !🎉❤ Cristian
Constructia noua de langa Palatul Telefoanelor este hotelul Novotel, deschis in 2006 - am stat acolo o saptamana in 2018
Daaa, palatul Telefoanelor am citit ulterior ca a fost cea mai înaltă clădire din România!!! În stilul Art deco, foarte frumoasa!
Lego în Argentina aveau doar persoanele bogate 🫢🫢
No solamente Bucharest y Buenos Aires tienen grandes parecidos en arquitectura, sino tambien la idiosincracia y forma de ser de la gente es muy similar
Es verdad ! He encontrado varios similitudes. Gracias por ver mi vídeo
Es muy parecida la ciudad al centro de Buenos Aires
Siiii yo también siento que en algunos lugares son parecidas ambas capitales
Lo😘ve❤️🌹💋
❤️❤️❤️
M am nascut și locuit in București pana la 30 ani cand am emigrat in Spania! Am avut copilarie frumoasa.....am avut jucării destule.... câteva păpuși, Barbie nu pt ca nu era atunci, dar nici nu imi place!!..... Am avut noroc sa am bunicii din partea mamei la Văleni de Munte!...frumoase vacante in natura, cu animale...fructe.....etc....prefer o învățătoare pt primii 4 ani!😊 E adevărat ca profesorii aveau autoritate si ' bateau' dar daca erai elev bun nu aveai probleme! M a surprins comentariul cu foto color .....eu am 52 ani si la 12 ani am avut foto color!!!
Sa fiti sănătoși si succes 😊
Da, din ce vad prin comentarii doar eu la Ploiești n-am avut poze color 🤣🤣
Valenii de munte este superba, Starchiojd este după Vălenii, la 30km. Din păcate astăzi, încă nu au o centura a orașului iar tot traficul sufoca strada Principala..
Deci nici tu nu ai auzit de "ajutoare" venite în anii 90 de la străini? Cu jucării, haine etc?
Vad ca nimeni nu spune despre asta
@@Dondenosdespertamoshoy da știu de Starchiojd ....am rude îndepărtate ...in Ploiesti la fel am rude....cam prin toata Prahova 😊
Da, știu de ajutoare! Și noi am primit! Da, veneau multe din Germania....haine in general dar și jucării sau alimente care nu erau perisabile......etc!
👋
🙌
Sa nu exageram totusi asta cu bataia in scoli....se intampla, dar destul de rar...am facut scoala in anii 1990 si niciun profesor sau invatator nu s-a atins de niciun copil din clasa mea...erau cazuri extrem extrem de rare in care era cate unul tras de perciuni...si cam atat...acum depinde si unde ai facut scoala...la sate erau probabil mai dese cazurile, dar la orase in niciun caz
Sincer nu am exagerat. Eu sunt născut în 88 și asta a fost realitatea.
Eu, elev care am luat capacitate cu 9,25 ne băteau profesorii aproape toți.
Unii mai simbolic, alții de-a dreptul brutal.
"Campioana" era o nebuna de mate, Tănase de la școala 25 Ploiești (specific ca poate mai exista ploieșteni pe aici) care își întorcea inelele pe partea cealaltă și ne lua la palme pana ne dădea sângele...
Mi-ar fi plăcut să exagerez..
@@DondenosdespertamoshoyDa mai ales băietii luau. 😢😢😢 Fetele nu.. oe mine niciodată nu m-au atins.. tata era mare "tiran" nu aveau curajul..
@@Dondenosdespertamoshoy Eu sunt nascut in 86 si am crescut si facut scoala pana la facultate intr-un orasel din judetul Arad. Niciun profesor nu s-a atins de niciun elev in clasa mea, in toti cei 12 ani de scoala. Cu o singura exceptie prin clasa a 4-a cred, cand ne-a dat invatatoarea cu rigla la palma la cativa baieti ca am chiulit in masa cateva ore sa mergem sa jucam la "masini" (ceva jocuri de alea electronice gen ca in Las Vegas). Atat. Palme pana la sange??? Pare ceva SF, nu stiu ce scoala aveati voi in Ploiesti....
todo lo que diga tu esposo es verdadero , todos fuimos asi...tu ya eres la argentina , mas rumana...me encantas
Y si! Así es!
Argentina en los 90s era más evolucionado que Rumania. Y bueno, ahora todo el contrario 🤦♀️
Eu cred ca pe la inceputul anilor '90 sora mea avea o papusa mai mare dar nu era Barbie. Atunci nici nu stiu daca aparusera papusile Barbie in Romania. Cred ca era o papusa fabricata in Romania. Eu am avut putine jucarii, tin minte initial ceva masinute foarte simple din plastic (forma era a unei masini de formula 1). Dar undeva prin 1995 sau 1996 stiu ca aveam niste masinute frumoase (una rosie si una neagra, cred ca erau marci de masini din vestul Europei). Cred ca le-am primit cadou de la o familie de belgieni sau olandezi care venea in Romania in vacante in zona mea. Dupa cativa ani le-am dat unui verisor mai mic care le-a vazut cand a fost in vizita la noi si le-a vrut pentru el.
Bună dimineața!
Asa este, înainte jucăriile se dădeau din generație în generație, se moșteneau ca să zic asa :)
Am spus, eu am avut noroc cu ajutoarele de la nemti/olandezi etc. Aveam multe jucării și toate de firma
O Duminica Frumoasa
La fel îți dorim 🫶🫶
Fratelui meu i-au făcut părinții poze alb-negru in 1994,când s-a născut,prin 1996-1997 cred cā am avut primele poze color,in 1994 am avut si eu prima poză făcută la şcoală,deci da,destul de rare
Exact ca în cazul lui Lucian :)
Like por el vídeo
Mersi din suflet
Hola Mica! Referente a que tu esposo en la infancia tuvo suerte de ir en verano a pasar tiempo en el pueblo es que antes (ahora también, pero depende de familias) se dejaban los niños allí para aprender también que significa una vida al pueblo, no que viven solo en ciudad y cuando ven un gallo vayan huyendo, no es que eres o no de ciudad, por lo visto el también era de ciudad (esto referente al comentario que hiciste.
En cuanto los juguetes, es verdad que yo nací en 93, pero también te digo que tuve todo tipo de juguetes, no me faltó nada de la que había en esta temporada y que no la tenga.
En cuanto los estudios, la verdad que no sé decirte si es mejor con una maestra por cada año o con una por los 4 años, creo que esto también importa mucho de cada uno como se puede adaptar.
Besitos y que les vayan muy bien a los dos!
Muchas gracias por ver el vídeo y darnos tu opinión. Siii ahora entiendo porque a los niños los llevaban al campo y a mí me parece bien aunque mi esposo lo haya padecido y no le haya gustado.
Gracias por estar del otro lado, que tengas hermosa semana
En cuanto a lo de las maestras, creo que es mejor que sean variadas cada año, porque te puede tocar una mas paciente u otra tal vez no tanto, y asi vas teniendo al menos mas opciones 😂. Y de la Barbie si tal cual tuve una original recien a los 14 años, pero recuerdo que tenia la ropa de otras barbies imitación, asi que la nueva Barbie tenia todo un placard lleno 😅
Jajaja siii al menos no fui la única que tuvo una barbie de “grande” . Sii en cuanto a las maestras puede ser algo bueno o también malo. Gracias por estar del otro lado
Încă puțin și faci 10k 👍
În sfârșit! Atâta munca și încă nu am ajuns nici la 10k 😅😅
Saludos
Uuuiii la educación….. la verdad que hemos tenido una educación escolar basada en la autoridad, en la disciplina, en la no objetividad de muchos maestros, en la rigidez del sistema, en la que los niños no tenían crecimiento personal y desarrolló vocacional. El sistema educacional comunista tenia que crear gente, personas, individuos, obedientes, sumisos, callados, sin perspectiva, sin metas. Individuos que no sabían decir que no, no se atrevían a levantar la voz y exponer otro punto de vista. Era un sistema para preparar trabajadores para la clase obrera ,anulado la personalidad del individuo y fomentando la sumisión, el miedo y la mediocridad. Este tipo de gente necesitaba el régimen y para conseguir esto tenían que empezar por la educación. También la transición post comunista no ha ayudado mucho dado que el endoctrinamiento de 40 años de comunismo todavía hoy en dia es palpable en la sociedad.
Así es ! Ese quizá fue el lado negativo de ese sistema educativo que uno no podía opinar diferente por miedo a la rigidez . Entiendo mi esposo opina como tu
Monumentul Eroilor din revoluția română
Mulțumesc, Vali 🫶
Care e de fapt un simbol al satanistilor care stapanesc lumea.. De-aia e peste tot... Washington, Vatican, Londra, etc...
Acuma elevii bat profesorii !!😮😂 S-a întors lumea cu fundul în sus !!😂 Cristian
Nici asa 🤦♀️🤦♀️🤦♀️🤦♀️
se pare ca la Tulcea in 92 deja aparusera pozele color :), dar nu si jucariile de la ajutoare :(
Înțeleg ca și în Ploiești. Dar nu aveau părinții soțului.🤦♀️
Ești din Tulcea?
oh, mica tu te plimbi pe calle victoria in bucuresti iar eu visez sa ma plimb pe calle victoria( Hipólito Yrigoyen) in buenos aires sau pe calle florida ca sa simt muzica lui gardel, mai ales "por una cabeza" care cred ca reprezinta viata mea...tot prin poeziile lui Borges am inteles ca sunetele strazii in buenos aires sunt de fapt muzica....las aici un link ca o dedicatie pentru sufletul romantic al buenos aires ului vazut prin ploaia lui borges: th-cam.com/video/daURMjN_G_I/w-d-xo.html
IN MY ALMA SOY "PORTENO"
Woooow câte cunoști despre Argentina!
Ai locuit acolo??
Calle Victoria din București are un aer a Buenos Aires, corect?!?! Cu toate cafenelele astea top 😎
@@Dondenosdespertamoshoy nu am locuit NICIODATA acolo dar cand iubesti un oras ca buenos aires si cand iubesti poezia lui borges fara sa vrei citesti fff mult si AJUNGI SA AI SUFLET DE PORTENO...sper ca buenos aires sa revina la gloria din anii antebelici....stii ca onassis, marele afacerist grec si a inceput afacerile in buenos aires? de aici putem deduce cat de bogata era argentina in anii antebelici.....dar a venit peron si apoi tot felul de socialisti la putere si argentina a decazut.....sper sa vina ziua cand argentinieni sa capete cu adevarat ceea ce merita: o viata decenta!!!
Stiu ca iubesti romania..dar sa fim seriosi bucurestiul nu are aer de buenos aires..ramane un talmes-balmes arhitectural unde "investitorii" imobiliari construiesc "inchisori" in aer liber unde oamenii cumpara doar apatamente cu doua camere si loc de parcare, fara locuri de joaca pt copii si fara spatii verzi....in bucuresti fuga dupa profit a facut ca "investitorii" imobiliari sa produca un "viol" arhitectonic construind pe unde vrei blocuri si case fara sa existe cai de acces sau alimentare cu apa sau canalizare...du te si viziteaza "inchisoare" din militari de linga mall militari cu drumul osiei....stau oamenii ca oile in blocurile alea cu 8 etaje.
Daca vrei sa compari buenos aires cu vreun oras si ca dimensiune si ca stil ai timisoara: arhitectura clasica, bulevarde largi, parcuri fff multe, blocuri noi construite in afara orasului cu acces la apa si canalizare si asta este de aproape 20 de ani...
suerte chica!
@@laurentiupacioglu6555 spune-i ceva și despre centrul "Cimișoarei" și despre clanul Cârpaci!
Acá en Argentina hoy los alumnos no tienen ningun respeto hacia los maestros y profesores son bastantes mal educados
☝️😦🫣
Tu esposo se flipa mucho , tengo fotos de la epoca comunista en color , es cierto que no era muy común pero si existía y a los principios de los'90 si que se empezaron usar
Gracias por ver el vídeo y darnos tu opinión!
¿ Tu marido es rumano ?
Siiiii ! Es rumano , pero yo me siento más rumana que el jajaja
@@Dondenosdespertamoshoy 😍🥰🤗😘
pai el e roman sau intil nit pe vas de croaziera el stia spaniola, ea cam poceste romana
🤣🤣
Nu stiu ce spune soțul tău despre fotografii color ...pt ca eu sunt mult mai învarsta decât voi și totuși am destule fotografii color originale încă de la gradinita iar nunta făcută în 86 este doar cu fotografii color...Cred ca depinde puțin și de nivelul de trai al fiecăruia din acea perioadaCa și acum nu toți avem mașini de 100000 € dar asta nu înseamnă ca nu exista...și a se retine nu sunt nicicum o persoana care are nostalgie comunista
Bună
Da, sigur difera de la familie la familie.
Unchiul lui s-a căsătorit în 1994 și avea poze alb negru ... LA NUNTA 🥹
pe vapor vati intilnit
Da
Esti romanca acum nu mai esti argentinianca
Asa sa fie 😅
Acum ca esti mai brunetica nu conteaza
🤣
Pues si, parese que Rumania esta mas atrasada que Argentina 🙋♂️
Por lo menos estaba!
Ahora no lo creo :))
Depinde cine povestește
Ai nevoie de un raid pt canal nu știe prea multă lume
Și cum sa fac?
Crezi ca n-aș vrea sa ajungem la cât mai multa lume? 😅
Like și share 🤣
@@Dondenosdespertamoshoy cineva cu un canal intre 50k si 100k îți da raid si instant ai mii de abonați
@@Dondenosdespertamoshoy care face liveuri
@@Dondenosdespertamoshoy dar tre sa fiți live amandoi
no es cierto lo de las fotos color!yo hice fotos color en 1989 en la playa,en costinesti!tampoco tenian algun prcio especial,en las vacaciones del mar negro,totoda las fotos que hacian los fotografos eran color!una foto normal era 10 lei,no lo se como tu esposo no ha tenido fotos colores!lo que es verdad es que fue un periodo de pobreza y chaos en los anos despues de 89,hasta los anos 2000!pero la de las fotos no es asi,todo el mundo hacia solo fotos en color despues de 89!
El se referia que sus padres no tuvieron una camera color hasta finales de 90. En ña escuela si que tuvo fotos colores