Fundația Casa Paleologu este un lăcaș de cultură, inițiator al multor proiecte de educație și de cultivare spirituală iar Joshua Pandele este un om asumat și curajos, care muncește neprecupețit pentru o viață mai bună și frumoasă. Și mai este și vornicul Casei Paleologu.
Prin 2013, in timpul unei vizite in USA, in care ma plictiseam ingrozitor, raspund unui email publicitar trimis de Hillsdale University. Cum ofereau mai multe prelegeri am ales un curs despre Washington. Nu numai realizarile lui, dar si modul cum isi organiza ziua. Multe universitati americane fac acest gest, de a acorda cunostere unor saraci la punga si la minte, dar care au pastrat o anumita curiozitate. S-a intrebat cineva ce crede drobul de sare, privind de la inaltimea sobei pe tovarasa care se vaita si tot sufla in iaurt?
26:34 Acțiunile împotriva lui M. Eminescu, respectiv încercarea de a-l scoate pe din presă, în 1883 (anul când s-a semnat Tratatul Triplei Alianțe, care interzicea românilor să abordeze subiectul revendicărilor teritoriale) și ulterior, în 1889, decesul lui M. Eminescu în clinica particulară a doctorului Suțu, atunci când dosarul de punere sub interdicție, constituit cu Consiliul de familie din care nu făcea parte niciun membru al familiei lui M.Eminescu, dar făcea parte Maiorescu, care primise în iunie scrisoarea surorii lui M. Eminescu, prin care anunțase că vine la București spre a-l lua pe M. Eminescu din ospiciu - au fost acțiuni care nu țineau de simplul motiv că M. Eminescu era naționalist, ci de efectele produse de scrierile ziaristului M.Eminescu. Efectele produse de către diverși naționalisti au fost șterse chiar de către cei ce le produseseră, de exemplu pentru discursul naționalist de la Iași, Grădișteanu și-a cerut scuze, deplasându-se în Austro-Ungaria pentru a face acest gest. M.Eminescu nu a făcut niciun compromis atunci când a fost vorba de români și de România.
26:09 Petre Carp, care în 1883 reprezenta România la Viena, care negocia condițiile semnării Tratatului Triplei Alianțe, a transmis scurt și clar: ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!"și M.Eminescu a fost internat forțat și nelegal la clinica particulară a doctorului Suțu. Petre Carp, în 1889, când M.Eminescu a scris articolul de presă ,,Se poate pune intrebarea", articol care era să ducă la caderea guvernului (conform presei vremii), a intervenit în cadrul ședinței de guvern, spunând că articolul este scris de ,,bietul Eminescu "(care avea din 1883 pusă ștampila de ,,alienat mintal", de către doctorul Suțu, la care îl internase Maiorescu, pentru a-l mai potoli, conform indicațiilor primite de la Petre Carp). M.Eminescu nu a mai venit la redacția ziarului, iar ulterior s-a aflat că este internat la doctorul Suțu, fără a se cunoaște când și de unde a fost ridicat și mai ales din ce motiv.
25:34 Maiorescu nu a fost un prieten devotat al lui M. Eminescu. Între Maiorescu și M. Eminescu au existat multe probleme. Unele probleme erau de ordin sentimental, ținând cont de faptul că Mite Kremnitz, cumnata si amanta lui Maiorescu (cu care avea si un fiu, pe Titus) a devenit și iubita lui M.Eminescu. Alte probleme dintre cei doi țineau de activitățile necurate ale avocatului Maiorescu, despre care M.Eminescu scria în presă. Un exemplu este afacerea cailor ferate, afacere în care Maiorescu era avocatul firmei străine, împotriva României; o altă afacere era cea a pădurilor Dobrogei, în care Maiorescu era avocatul tătarului, împotriva României, afacere în care a avut loc și o crimă. O problemă a ținut de decizia secretă de semnare a Tratatului Triplei Alianțe, tratat despre care mulți ani nu au știut din partea României decât regele Carol I, Sturdza, Petre Carp, Maiorescu și...Eminescu. Dintre aceștia doar Eminescu nu găsea bune condițiile tratatului.
25:34 Maiorescu nu s-a zbătut să-l impună pe M. Eminescu în conștiința publică, M.Eminescu s-a impus singur, prin ceea ce scria, (a fost cel mai mare ziarist român). Dimpotrivă, M.Eminescu l-a ajutat pe Maiorescu, de exemplu atunci când ziarul ,,Timpul" risca să intre în faliment, Maiorescu l-a rugat pe M.Eminescu să scrie la acest ziar, iar M.Eminescu i-a răspuns că știe în ce situație gravă se află publicația și a acceptat să lucreze, astfel salvând ziarul de care Maiorescu avea nevoie pentru planurile sale politice.
46:55 Forța artistică a lui M.Eminescu nu a fost egalată de cea a lui I.L.Caragiale în literatura română, și nici măcar atinsă în cea internațională. Studiile superioare făcute de M.Eminescu la Viena și la Berlin au dezvoltat mult gândirea lui M. Eminescu (care oricum era la un nivel înalt),făcând din acesta un geniu, în timp ce lipsa studiilor superioare în cazul lui I.L.Caragiale l-au ținut pe acesta sub nivelul lui M. Eminescu. Din toate punctele de vedere I.L.Caragiale s-a situat sub nivelul lui M.Eminescu. Atunci când cei doi s-au cunoscut, I.L.Caragiale a fost uimit de cunoștințele vaste pe care tânărul de numai 18 ani le avea în domeniul literaturii, limbii germane (pe care I.L.Caragiale nu o știa), istoriei... Înca din timpul vieții, M.Eminescu a fost recunoscut ca cel mai mare poet român, mai întâi după Vasile Alecsandri, apoi chiar înaintea acestuia. Chiar Vasile Alecsandri scria : ,,E unul care cântă mai dulce decât mine?/Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine./Apuce înainte ș-ajungă cât de sus./La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus. Încă din timpul vieții poeziile lui M.Eminescu erau traduse în mai multe limbi. În România M.Eminescu era cel mai mare ziarist, apreciat chiar și de adversarii politici.Ziaristul C.A.Rosetti nu scria articolul zilnic de presă până nu citea articolul de presă al lui M.Eminescu. Domeniile în care scria M.Eminescu erau diverse și în toate era foarte bun.M.Eminescu scria articole economice (economistul Manoilescu, a cărui lucrare de economie a ajuns program economic de stat în Brazilia, l-a citat de sute de ori pe M.Eminescu în lucrarea sa). M.Eminescu a scris articole politice, care au creat mari probleme adversarilor politici, iar în 1889 articolul de presă ,,Se poate pune întrebarea" a fost foarte aproape de a duce la căderea guvernului, după cum a relatat și presa vremii. M.Eminescu era apreciat și de regina Elisabeta, care a dorit să-i ofere distincția Bene Merenti, dar M.Eminescu a refuzat. I.L.Caragiale a fost sub nivelul lui M.Eminescu și în domeniul literaturii și în cel al publicisticii.
Caragiale: „Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cât le iritează contrazicerea și cât de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor simpli muritori ca noi; dar trebuie să spun odată că poetul de care e vorba a trăit material rău; sărăcia lui nu este o legendă; este o nenorocită realitate, și ea îl afecta foarte. Ce Dumnezeu! Doar n-a trăit omul acesta acum câteva veacuri, ca să ne permitem cu atâta ușurință a băsni despre trista lui viață! … A trăit până mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi… Pe cine vrem noi să amăgim?”[5]}}„S-a susținut că disprețuia averea… E un neadevăr - pe care nu-l poate spune decât sau cine n-a cunoscut pe poet, sau cine… vrea să spună un neadevăr - o afirm eu aci cu siguranța că afară de teorii fanteziste, psihologice, etnice, etice, estetice șcl. nu voi căpăta nicio dezmințire serioasă. L-am cunoscut, am trăit lângă el, foarte aproape vreme îndelungată și știu cât de mult preț punea pe plăcerile materiale ale vieții. L-am văzut destul de adesea scrâșnind din lipsă. Contrarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel dor de care se depărtează ținta, cu cât îi pare lui că se apropie de dânsa, îl aruncau, ce-i drept, în cea mai întunecată melancolie, dar nu-l zdrobeau niciodată; lipsa materială însă îl excita, îl demoraliza, îl sfărâma cu desăvârșire… da, dar era prea mândru ca să se plângă de asta, și mai ales acelora ce trebuiau s-o înțeleagă nespusă.”
Ce emisiune. Pandele e o umbră de interlocutor. Tot Paleologu centrează, tot el dă cu capul. El pune întrebările. El răspunde. Putea la fel de bine să ia bustul lui Iorga și să vorbească cu el.
Fundația Casa Paleologu este un lăcaș de cultură, inițiator al multor proiecte de educație și de cultivare spirituală iar Joshua Pandele este un om asumat și curajos, care muncește neprecupețit pentru o viață mai bună și frumoasă. Și mai este și vornicul Casei Paleologu.
Prin 2013, in timpul unei vizite in USA, in care ma plictiseam ingrozitor, raspund unui email publicitar trimis de Hillsdale University. Cum ofereau mai multe prelegeri am ales un curs despre Washington. Nu numai realizarile lui, dar si modul cum isi organiza ziua. Multe universitati americane fac acest gest, de a acorda cunostere unor saraci la punga si la minte, dar care au pastrat o anumita curiozitate. S-a intrebat cineva ce crede drobul de sare, privind de la inaltimea sobei pe tovarasa care se vaita si tot sufla in iaurt?
26:34
Acțiunile împotriva lui M. Eminescu, respectiv încercarea de a-l scoate pe din presă, în 1883 (anul când s-a semnat Tratatul Triplei Alianțe, care interzicea românilor să abordeze subiectul revendicărilor teritoriale) și ulterior, în 1889, decesul lui M. Eminescu în clinica particulară a doctorului Suțu, atunci când dosarul de punere sub interdicție, constituit cu Consiliul de familie din care nu făcea parte niciun membru al familiei lui M.Eminescu, dar făcea parte Maiorescu, care primise în iunie scrisoarea surorii lui M. Eminescu, prin care anunțase că vine la București spre a-l lua pe M. Eminescu din ospiciu - au fost acțiuni care nu țineau de simplul motiv că M. Eminescu era naționalist, ci de efectele produse de scrierile ziaristului M.Eminescu.
Efectele produse de către diverși naționalisti au fost șterse chiar de către cei ce le produseseră, de exemplu pentru discursul naționalist de la Iași, Grădișteanu și-a cerut scuze, deplasându-se în Austro-Ungaria pentru a face acest gest.
M.Eminescu nu a făcut niciun compromis atunci când a fost vorba de români și de România.
26:09
Petre Carp, care în 1883 reprezenta România la Viena, care negocia condițiile semnării Tratatului Triplei Alianțe, a transmis scurt și clar: ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!"și M.Eminescu a fost internat forțat și nelegal la clinica particulară a doctorului Suțu.
Petre Carp, în 1889, când M.Eminescu a scris articolul de presă ,,Se poate pune intrebarea", articol care era să ducă la caderea guvernului (conform presei vremii), a intervenit în cadrul ședinței de guvern, spunând că articolul este scris de ,,bietul Eminescu "(care avea din 1883 pusă ștampila de ,,alienat mintal", de către doctorul Suțu, la care îl internase Maiorescu, pentru a-l mai potoli, conform indicațiilor primite de la Petre Carp). M.Eminescu nu a mai venit la redacția ziarului, iar ulterior s-a aflat că este internat la doctorul Suțu, fără a se cunoaște când și de unde a fost ridicat și mai ales din ce motiv.
25:34
Maiorescu nu a fost un prieten devotat al lui M. Eminescu.
Între Maiorescu și M. Eminescu au existat multe probleme. Unele probleme erau de ordin sentimental, ținând cont de faptul că Mite Kremnitz, cumnata si amanta lui Maiorescu (cu care avea si un fiu, pe Titus) a devenit și iubita lui M.Eminescu.
Alte probleme dintre cei doi țineau de activitățile necurate ale avocatului Maiorescu, despre care M.Eminescu scria în presă. Un exemplu este afacerea cailor ferate, afacere în care Maiorescu era avocatul firmei străine, împotriva României; o altă afacere era cea a pădurilor Dobrogei, în care Maiorescu era avocatul tătarului, împotriva României, afacere în care a avut loc și o crimă.
O problemă a ținut de decizia secretă de semnare a Tratatului Triplei Alianțe, tratat despre care mulți ani nu au știut din partea României decât regele Carol I, Sturdza, Petre Carp, Maiorescu și...Eminescu. Dintre aceștia doar Eminescu nu găsea bune condițiile tratatului.
25:34
Maiorescu nu s-a zbătut să-l impună pe M. Eminescu în conștiința publică, M.Eminescu s-a impus singur, prin ceea ce scria, (a fost cel mai mare ziarist român). Dimpotrivă, M.Eminescu l-a ajutat pe Maiorescu, de exemplu atunci când ziarul ,,Timpul" risca să intre în faliment, Maiorescu l-a rugat pe M.Eminescu să scrie la acest ziar, iar M.Eminescu i-a răspuns că știe în ce situație gravă se află publicația și a acceptat să lucreze, astfel salvând ziarul de care Maiorescu avea nevoie pentru planurile sale politice.
46:55
Forța artistică a lui M.Eminescu nu a fost egalată de cea a lui I.L.Caragiale în literatura română, și nici măcar atinsă în cea internațională.
Studiile superioare făcute de M.Eminescu la Viena și la Berlin au dezvoltat mult gândirea lui M. Eminescu (care oricum era la un nivel înalt),făcând din acesta un geniu, în timp ce lipsa studiilor superioare în cazul lui I.L.Caragiale l-au ținut pe acesta sub nivelul lui M. Eminescu.
Din toate punctele de vedere I.L.Caragiale s-a situat sub nivelul lui M.Eminescu. Atunci când cei doi s-au cunoscut, I.L.Caragiale a fost uimit de cunoștințele vaste pe care tânărul de numai 18 ani le avea în domeniul literaturii, limbii germane (pe care I.L.Caragiale nu o știa), istoriei...
Înca din timpul vieții, M.Eminescu a fost recunoscut ca cel mai mare poet român, mai întâi după Vasile Alecsandri, apoi chiar înaintea acestuia. Chiar Vasile Alecsandri scria :
,,E unul care cântă mai dulce decât mine?/Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine./Apuce înainte ș-ajungă cât de sus./La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
Încă din timpul vieții poeziile lui M.Eminescu erau traduse în mai multe limbi.
În România M.Eminescu era cel mai mare ziarist, apreciat chiar și de adversarii politici.Ziaristul C.A.Rosetti nu scria articolul zilnic de presă până nu citea articolul de presă al lui M.Eminescu.
Domeniile în care scria M.Eminescu erau diverse și în toate era foarte bun.M.Eminescu scria articole economice (economistul Manoilescu, a cărui lucrare de economie a ajuns program economic de stat în Brazilia, l-a citat de sute de ori pe M.Eminescu în lucrarea sa). M.Eminescu a scris articole politice, care au creat mari probleme adversarilor politici, iar în 1889 articolul de presă ,,Se poate pune întrebarea" a fost foarte aproape de a duce la căderea guvernului, după cum a relatat și presa vremii.
M.Eminescu era apreciat și de regina Elisabeta, care a dorit să-i ofere distincția Bene Merenti, dar M.Eminescu a refuzat.
I.L.Caragiale a fost sub nivelul lui M.Eminescu și în domeniul literaturii și în cel al publicisticii.
Miltumesc🥰🙏☃️🎄✨💎🧭😢❤️
Daca etimologia cuvantului "publicitate" este latina, cea a notiunii de "intimitate" unde isi are radacina?
Caragiale:
„Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cât le iritează contrazicerea și cât de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor simpli muritori ca noi; dar trebuie să spun odată că poetul de care e vorba a trăit material rău; sărăcia lui nu este o legendă; este o nenorocită realitate, și ea îl afecta foarte. Ce Dumnezeu! Doar n-a trăit omul acesta acum câteva veacuri, ca să ne permitem cu atâta ușurință a băsni despre trista lui viață! … A trăit până mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi… Pe cine vrem noi să amăgim?”[5]}}„S-a susținut că disprețuia averea… E un neadevăr - pe care nu-l poate spune decât sau cine n-a cunoscut pe poet, sau cine… vrea să spună un neadevăr - o afirm eu aci cu siguranța că afară de teorii fanteziste, psihologice, etnice, etice, estetice șcl. nu voi căpăta nicio dezmințire serioasă. L-am cunoscut, am trăit lângă el, foarte aproape vreme îndelungată și știu cât de mult preț punea pe plăcerile materiale ale vieții. L-am văzut destul de adesea scrâșnind din lipsă. Contrarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel dor de care se depărtează ținta, cu cât îi pare lui că se apropie de dânsa, îl aruncau, ce-i drept, în cea mai întunecată melancolie, dar nu-l zdrobeau niciodată; lipsa materială însă îl excita, îl demoraliza, îl sfărâma cu desăvârșire… da, dar era prea mândru ca să se plângă de asta, și mai ales acelora ce trebuiau s-o înțeleagă nespusă.”
Multumesc😢🥰🏆🥺🤗😢🧭💎🎄✨☃️🙏😘❤️
28:07
Comparația dintre cazul domnului Paleologu și cel al lui M. Eminescu este nepotrivită.
Ce emisiune. Pandele e o umbră de interlocutor. Tot Paleologu centrează, tot el dă cu capul. El pune întrebările. El răspunde. Putea la fel de bine să ia bustul lui Iorga și să vorbească cu el.