Îmi pare rău... Am evitat ani de-a rândul să mă uit la acest film... tocmai din teamă, din teama de a vedea o astfel de atrocitate. La unele secvențe am dat mai departe, sărind peste violența dusă la extrem și făcându-mă să vărs... Am plâns cu sughițuri și plâng în continuare, punând filmul pe pauză și scriind comentariul. Nu doar sacrificiul Lui este de neînțeles pentru noi, pentru mine cel puțin. De ce trebuia să se ajungă aici? De ce tot acest chin, de ce toată această suferință? De ce nu a fost o iertare pur și simplu, fără atâtea atrocități? Cea de aici, dar și multe altele care au urmat... M-a impresionat Maria, mama Lui... Mie mi s-ar fi făcut rău...aș fi leșinat acolo, odată cu El, aș fi murit pe trepte sau m-aș fi lăsat biciuită odată cu El... nu știu. Nu știu cum de a putut să privească așa ceva. Și să rămână atât de tare totuși. Care sunt nebunii care susțin că ea nu e o sfântă? Cine spune că a fost doar o simplă femeie? Chiar așa fiind.... ce mai contează dacă a fost sau nu o sfântă inițial? Ce mai contează ACUM dacă noi o considerăm sfântă? Oricum e! Și orice mamă, în locul ei, ar fi devenit pe loc o sfântă, ar fi devenit nu doar sfântă, ci un înger, un serafim, un heruvim, ceva mai presus de sfinți, nu știu. Prin suferința ei, prin lacrimile ei, prin sfârtecarea sufletului ei de mamă, prin uciderea pur și simplu a condiției ei de MAMĂ, de cea care l-a făcut pe fiul ei, indiferent cine ar fi fost el și indiferent ce personaj ar fi fost ea. ”Femeie, sabie va trece prin sufletul tău.” Parcă așa i-a spus dreptul Simeon cândva, nu-i așa? Filmul mi se pare de-a dreptul brutal, fără niciun menajament, fără nici cea mai mică milă, fără compasiune. Și DA, din păcate, redă cu fidelitate realitatea de atunci, adevărul, așa cum a fost și este: gol-goluț, dezbrăcat de ifose și nevoalat. Din fericire pentru Mel Gibson, așa brutal cum e acest film, el a fost ridicat la rangul de CAPODOPERĂ. Impresionant! Pe toate planurile! Doamne, de poți, de mai poți face ceva... iartă-ne și ajută-ne să ne ridicăm din mocirla asta îngrozitoare în care ne bălăcim pierzător. Doamne, de mai poți și vrei, fă-ne fii ai Luminii! Deschide-ne, Doamne, mintea și sufletele către Tine, ca să nu fi murit degeaba pentru noi, cei răi și mulți! Doamne, dă-ne înțelepciunea de a înțelege sacrificiul tău. Nu ne lăsa în neputințe. Neputința de a iubi, neputința de a ierta, de a înțelege, de a schimba și de a vrea. Ajută-ne așa cum doar TU știi și poți! Amin!
Îmi pare rău... Am evitat ani de-a rândul să mă uit la acest film... tocmai din teamă, din teama de a vedea o astfel de atrocitate. La unele secvențe am dat mai departe, sărind peste violența dusă la extrem și făcându-mă să vărs...
Am plâns cu sughițuri și plâng în continuare, punând filmul pe pauză și scriind comentariul.
Nu doar sacrificiul Lui este de neînțeles pentru noi, pentru mine cel puțin. De ce trebuia să se ajungă aici? De ce tot acest chin, de ce toată această suferință? De ce nu a fost o iertare pur și simplu, fără atâtea atrocități? Cea de aici, dar și multe altele care au urmat...
M-a impresionat Maria, mama Lui... Mie mi s-ar fi făcut rău...aș fi leșinat acolo, odată cu El, aș fi murit pe trepte sau m-aș fi lăsat biciuită odată cu El... nu știu. Nu știu cum de a putut să privească așa ceva. Și să rămână atât de tare totuși.
Care sunt nebunii care susțin că ea nu e o sfântă? Cine spune că a fost doar o simplă femeie? Chiar așa fiind.... ce mai contează dacă a fost sau nu o sfântă inițial? Ce mai contează ACUM dacă noi o considerăm sfântă? Oricum e! Și orice mamă, în locul ei, ar fi devenit pe loc o sfântă, ar fi devenit nu doar sfântă, ci un înger, un serafim, un heruvim, ceva mai presus de sfinți, nu știu. Prin suferința ei, prin lacrimile ei, prin sfârtecarea sufletului ei de mamă, prin uciderea pur și simplu a condiției ei de MAMĂ, de cea care l-a făcut pe fiul ei, indiferent cine ar fi fost el și indiferent ce personaj ar fi fost ea. ”Femeie, sabie va trece prin sufletul tău.” Parcă așa i-a spus dreptul Simeon cândva, nu-i așa?
Filmul mi se pare de-a dreptul brutal, fără niciun menajament, fără nici cea mai mică milă, fără compasiune. Și DA, din păcate, redă cu fidelitate realitatea de atunci, adevărul, așa cum a fost și este: gol-goluț, dezbrăcat de ifose și nevoalat. Din fericire pentru Mel Gibson, așa brutal cum e acest film, el a fost ridicat la rangul de CAPODOPERĂ.
Impresionant!
Pe toate planurile!
Doamne, de poți, de mai poți face ceva... iartă-ne și ajută-ne să ne ridicăm din mocirla asta îngrozitoare în care ne bălăcim pierzător.
Doamne, de mai poți și vrei, fă-ne fii ai Luminii! Deschide-ne, Doamne, mintea și sufletele către Tine, ca să nu fi murit degeaba pentru noi, cei răi și mulți!
Doamne, dă-ne înțelepciunea de a înțelege sacrificiul tău. Nu ne lăsa în neputințe. Neputința de a iubi, neputința de a ierta, de a înțelege, de a schimba și de a vrea.
Ajută-ne așa cum doar TU știi și poți! Amin!