Exact asa este. Copilul are nevoie de atenție, timp, joacă, iubire, nu de bone plătite și străini care eventual sa l si persecute. Cînd ai un copil ar trebui să fie cel puțin în prima parte a vieții lui universul tau ca părinte și vice versa. Ei simt si inteleg mai mult decât credem noi. Cat despre sacrificiul suprem- moartea pentru a salva copilul- nu toți sint realmente capabili, asa generic multi spun povești. Pentru mine una e necondiționat acest sentiment
Tot respectul pentru Implicare. Totul este un beneficiu, zic eu, reciproc! * 🧚♂️🤗Cred ca e mai important sa fii în viata pentru copilul tău, decât sa nu fii!! La polul opus, cand esti copil nu înțelegi noțiunea de sacrificiu suprem. Studiul, in sine, este relevant pentru Reacția copiilor și nu pentru Răspunsul lor. După părerea mea, pisica își creste ffff bine puii. Chiar ar fi un exemplu pozitiv. 😊
Draga mea Delia putem discuta și eu tot ce ai pe suflet o fi cu tine alături la suferință chiar dacă are un copil problemă va fi copilul nostru știi că Sandu știu că ești o femeie minunată și ce probleme poți să ai voi fi cu tine alături la bine și la greu aș dori să fiu cu tine împreună orice se întâmplă orice se întâmplă fie alături de de tine draga mea Delia aștept să îmi spui un mesaj care e problema cu tine anunțuri mă și spunem spunem ce probleme ai un film preună și la bine și la rău
Atunci de ce-i certati copiii ori de cate ori sunt prezenti la predicile dv? Am vizionat cateva din aceste predici sunteti enorm de autoritar cu ei Sa nu ne miram cand la tinerete parasesc biserica 😟😟😟
Nu-i certați degeaba. Și ei au fost agresați astfel când erau copii și inconștient traumele se propagă și înmulțesc. Teorie știm cu toții, dar ca să avem o conștiință trează care să vadă clar de se petrece în interiorul nostru si să acționăm conștient, iar nu să reacționăm trebuie să avem o credință extremă și să luptăm cu noi înșine nu să încercăm să salvăm pe alții precum Lenin, Hitler, Stalin, s.a.
"măcar ca pisica puii"? Habar nu aveți cât de mult își iubesc pisicile puii încă din burtică!... Habar nu aveți cât poate iubi o pisică puii și cât suferă dacă le sunt luați!..
Te înșeli prietene Datoria părinților este sa si iubească copiii, da Însă datoria copiilor este sa si respecte Părinții Acum daca copiii si ar iubii părinți in acelas mod cum iubesc părinții copiii atunci ei nu ar mai pleca nici o dată de acasă!
Nu ați înțeles ce a spus când au fost întrebați copiii. Ascultă încă o dată mai cu atenție. Copiii au fost întrebați: vă iubesc părinții atât de mult încât să moară pt voi? Cred că ați înțeles: vă iubiți părinții atât de mult încât să muriți pt ei? Așa se explică felul în care ați comentat
@@lidiacatinas8238lidia ai mare dreptate este adevarat insa copiii nici nu percep iubirea pt ca nu iubesc părinții si daca spun ca îi iubesc o fac doar de pe buze! Pt ca asa este natural creat de Dumnezeu !
@@nickdavidbos cum să nu iubească copiii pe părinți? Când sunt mici îi iubesc atât de mult încât nu pot trăi fără ei, dacă pleacă de acasă, plâng după ei, le e dor de ei, așteaptă cu nerăbdare să îi revadă. Dacă i-ai întreba dacă și-ar da viața pt părinți, clar că o să spună nu pt că copiii se tem de moarte, dar asta nu înseamnă că nu îi iubesc. Dimpotrivă, copiii îi iubesc pe părinți. Nici un copil nu ar vrea să schimbe pe mama sau tata cu alții, însă părinți sunt destui care își abandonează copiii. Eu sunt de părere că copiii îi iubesc mai tare pe părinți decat părinții pe copii. Iar dacă se întâmplă când sunt mai mari să nu își mai iubească părinții, cred că e din vina părinților. Un copil iubit de părinți, își va iubi părinții la rândul lui.
Da, așa este! Noi, parintii, nu știm sa ne mai iubim copiii neconditionat, așa cum ii iubeam cand erau mici, neajutorati, în acea perioada cand iubirea noastra se revarsa valuri, valuri si o primeam in aceeasi masura, ceea ce ne facea și îi facea și pe ei atât de fericiti. Copiii cresc, si odata cu cresterea lor cresc si greselile fața de noi, iar iubirea noaatră nefiind desăvârșită, conform 1 Corinteni, cap 13, este din ce în ce mai insuficienta pentru a le acoperi. Asa se ajunge la perioada cea mai critica, atât pentru părinț cât și pentru copii, în care tănărul ajuns la vârsta adolscentină simte cea mai mare nevoie de libertate și de apartenență la grup, (nevoi inerente sufletului viitorului adolescent care incepe să se formeze pentru uemătoarea etapa a vieții, aceea de adult independent). Dificultatea constă în faptul că această perioadă viine exact la vârsta la care ei nu mai acceptă regulile și coincide cu perioada când are loc fenomenul absolut firesc în cursul vietii unui om, acela al desprinderii de familie. Tocmai aici, noi părintii ,,călcăm pe ambreaj", fiind mai exigenti la respectarea unor reguli care pâna acum, luati de valurile obligatiilor cotidiene, ni se păreau insignifiante, cum ar fi, de exemplu, respectarea cu strictete a orei în care copilul ajuns la varsta adolescentină, intră seara în casă. Păna la această vârstă, îl știam la joacă, și nu ne îngrijoram. Acum începem să ne facem gânduri: unde sată, cu cine stă, de ce nu respectă ora stabilită. Merită specificat și faptul că aceasta regulă înseamnă pentru adolescent invalidare din partea prietenilor ajunși si ei la vârsta când nevoia de libertate este la apogeu.(,, tu încă te tii de fusta mamei"?) Așa se face că prăpastia dintre părinți si copiiî ajunsi la această vârstă se face tot mai mare, pană sosește momentul în care copilul atât de drăgălaș și de ascultător de pâna acum, vine și îți spune:,, mă scol si plec"(parintele Paisie Aghioritul), eveniment care nu este altceva decât reiterarea drumului fiului risipitor din Evanghelie. Ferice de acei părinți care știu că secretul întoarcerii ,,acasă" este rugaciunea lor pentru fiii care se risipesc. Doar această stare de rugaciune făcută cu credința, cu căldură, cu dragoste și înțelegere pentru greșelile lor și cu multă, multă nădejde în Cel care ne-a lăsat minunata pildă a părinteții, le va da copiilor siguranța că părinții îi asteaptă cu brațele deschise pentru a-i cuprinde în îmbrățișarea lor, asa cum îi cuprindea când erau mici, ori de câte ori cădeau si veneau cu lăcrimioare in ochișorii lor frumoși arătându-și rănile și suferința provocate de cădere. De vreme ce Biblia ne-a lăsat o pildă atăt de înduioșătoare, noi părintii, trebuie să avem toată încrederea că aceasta este singura cale de intoarcere a inimilor copiilor către părinti : încrederea nesfârșită in Dumnezeu, și dragostea noastră necondiționată pentre pruncii pe care El ni i-a dat spre creștere, pentru a deveni cetățeni ai Raiului.
Îl ador pe acest pastor.
Exact asa este. Copilul are nevoie de atenție, timp, joacă, iubire, nu de bone plătite și străini care eventual sa l si persecute. Cînd ai un copil ar trebui să fie cel puțin în prima parte a vieții lui universul tau ca părinte și vice versa. Ei simt si inteleg mai mult decât credem noi. Cat despre sacrificiul suprem- moartea pentru a salva copilul- nu toți sint realmente capabili, asa generic multi spun povești. Pentru mine una e necondiționat acest sentiment
Atit de multe informații de valoare ne transmiteți!!!
Va mulțumesc infinit!!!
Sunteti oameni de valoare!!!
Fff emitionant!!!
Foarte adevărat , părinți ar murii , și copiii care sunt crescuți cu dragoste ar muri pentru părinți
Întrebarea mea este câți din lume și-ar da viața pentu cuvântul lui DUMNEZEU
Exact.. și asta se simte chiar și la vârste mai înaintate., cât ai părinți în viața mai există copilul din tine care înțelege mai bine lucruri
Tot respectul pentru Implicare. Totul este un beneficiu, zic eu, reciproc!
*
🧚♂️🤗Cred ca e mai important sa fii în viata pentru copilul tău, decât sa nu fii!! La polul opus, cand esti copil nu înțelegi noțiunea de sacrificiu suprem.
Studiul, in sine, este relevant pentru Reacția copiilor și nu pentru Răspunsul lor.
După părerea mea, pisica își creste ffff bine puii. Chiar ar fi un exemplu pozitiv. 😊
Mulțumim pt aceste sfaturi!
Felicitari ..domnule profesor..Multa sanatate..
FOARTE INTERESANT! ȘI FOARTE ADEVĂRAT! MULȚUMIM! DOAMNE AJUTĂ!
Superb explicat
...
Vă rugăm să ne puneți la comentarii unde putem găsi, restul discuției...! Mulțumesc!
Draga mea Delia putem discuta și eu tot ce ai pe suflet o fi cu tine alături la suferință chiar dacă are un copil problemă va fi copilul nostru știi că Sandu știu că ești o femeie minunată și ce probleme poți să ai voi fi cu tine alături la bine și la greu aș dori să fiu cu tine împreună orice se întâmplă orice se întâmplă fie alături de de tine draga mea Delia aștept să îmi spui un mesaj care e problema cu tine anunțuri mă și spunem spunem ce probleme ai un film preună și la bine și la rău
Si copii care au iubire , cand sunt mari spun ca le au lipsit lucruri materiale si au trait in saracie, cred ca amandoua sunt necesare
Avem nevoie de sfaturile dvd.,si va urmaresc in mod constant..
Așa și este degeaba le oferi totul, dacă nu ești lângă ei
Adevarat
Atunci de ce-i certati copiii ori de cate ori sunt prezenti la predicile dv? Am vizionat cateva din aceste predici sunteti enorm de autoritar cu ei Sa nu ne miram cand la tinerete parasesc biserica 😟😟😟
Nu-i certați degeaba. Și ei au fost agresați astfel când erau copii și inconștient traumele se propagă și înmulțesc. Teorie știm cu toții, dar ca să avem o conștiință trează care să vadă clar de se petrece în interiorul nostru si să acționăm conștient, iar nu să reacționăm trebuie să avem o credință extremă și să luptăm cu noi înșine nu să încercăm să salvăm pe alții precum Lenin, Hitler, Stalin, s.a.
"măcar ca pisica puii"? Habar nu aveți cât de mult își iubesc pisicile puii încă din burtică!... Habar nu aveți cât poate iubi o pisică puii și cât suferă dacă le sunt luați!..
Nu doar pisicile... oamenii ar trebuie să învețe lecția de părinte de la animale...
Prea puține comentarii pentru....😅
Te înșeli prietene
Datoria părinților este sa si iubească copiii, da
Însă datoria copiilor este sa si respecte Părinții
Acum daca copiii si ar iubii părinți in acelas mod cum iubesc părinții copiii atunci ei nu ar mai pleca nici o dată de acasă!
Nu ați înțeles ce a spus când au fost întrebați copiii. Ascultă încă o dată mai cu atenție. Copiii au fost întrebați: vă iubesc părinții atât de mult încât să moară pt voi?
Cred că ați înțeles: vă iubiți părinții atât de mult încât să muriți pt ei? Așa se explică felul în care ați comentat
@@lidiacatinas8238lidia ai mare dreptate este adevarat insa copiii nici nu percep iubirea pt ca nu iubesc părinții si daca spun ca îi iubesc o fac doar de pe buze!
Pt ca asa este natural creat de Dumnezeu !
@@nickdavidbos cum să nu iubească copiii pe părinți? Când sunt mici îi iubesc atât de mult încât nu pot trăi fără ei, dacă pleacă de acasă, plâng după ei, le e dor de ei, așteaptă cu nerăbdare să îi revadă. Dacă i-ai întreba dacă și-ar da viața pt părinți, clar că o să spună nu pt că copiii se tem de moarte, dar asta nu înseamnă că nu îi iubesc. Dimpotrivă, copiii îi iubesc pe părinți. Nici un copil nu ar vrea să schimbe pe mama sau tata cu alții, însă părinți sunt destui care își abandonează copiii. Eu sunt de părere că copiii îi iubesc mai tare pe părinți decat părinții pe copii. Iar dacă se întâmplă când sunt mai mari să nu își mai iubească părinții, cred că e din vina părinților. Un copil iubit de părinți, își va iubi părinții la rândul lui.
Eu mam bucurat ciind a murit nenorocitul de tata pentru mine dumnezeu este totul da pentru el poti murii dar nu pentru parinti
💜
LUCIAN CRISTESCU 🇷🇴🔝🔝🔝
Da, așa este!
Noi, parintii, nu știm sa ne mai iubim copiii neconditionat, așa cum ii iubeam cand erau mici, neajutorati, în acea perioada cand iubirea noastra se revarsa valuri, valuri si o primeam in aceeasi masura, ceea ce ne facea și îi facea și pe ei atât de fericiti.
Copiii cresc, si odata cu cresterea lor cresc si greselile fața de noi, iar iubirea noaatră nefiind desăvârșită, conform 1 Corinteni, cap 13, este din ce în ce mai insuficienta pentru a le acoperi.
Asa se ajunge la perioada cea mai critica, atât pentru părinț cât și pentru copii, în care tănărul ajuns la vârsta adolscentină simte cea mai mare nevoie de libertate și de apartenență la grup, (nevoi inerente sufletului viitorului adolescent care incepe să se formeze pentru uemătoarea etapa a vieții, aceea de adult independent).
Dificultatea constă în faptul că această perioadă viine exact la vârsta la care ei nu mai acceptă regulile și coincide cu perioada când are loc fenomenul absolut firesc în cursul vietii unui om, acela al desprinderii de familie.
Tocmai aici, noi părintii ,,călcăm pe ambreaj", fiind mai exigenti la respectarea unor reguli care pâna acum, luati de valurile obligatiilor cotidiene, ni se păreau insignifiante, cum ar fi, de exemplu, respectarea cu strictete a orei în care copilul ajuns la varsta adolescentină, intră seara în casă.
Păna la această vârstă, îl știam la joacă, și nu ne îngrijoram. Acum începem să ne facem gânduri: unde sată, cu cine stă, de ce nu respectă ora stabilită.
Merită specificat și faptul că aceasta regulă înseamnă pentru adolescent invalidare din partea prietenilor ajunși si ei la vârsta când nevoia de libertate este la apogeu.(,, tu încă te tii de fusta mamei"?)
Așa se face că prăpastia dintre părinți si copiiî ajunsi la această vârstă se face tot mai mare, pană sosește momentul în care copilul atât de drăgălaș și de ascultător de pâna acum, vine și îți spune:,, mă scol si plec"(parintele Paisie Aghioritul), eveniment care nu este altceva decât reiterarea drumului fiului risipitor din Evanghelie.
Ferice de acei părinți care știu că secretul întoarcerii ,,acasă" este rugaciunea lor pentru fiii care se risipesc.
Doar această stare de rugaciune făcută cu credința, cu căldură, cu dragoste și înțelegere pentru greșelile lor și cu multă, multă nădejde în Cel care ne-a lăsat minunata pildă a părinteții, le va da copiilor siguranța că părinții îi asteaptă cu brațele deschise pentru a-i cuprinde în îmbrățișarea lor, asa cum îi cuprindea când erau mici, ori de câte ori cădeau si veneau cu lăcrimioare in ochișorii lor frumoși arătându-și rănile și suferința provocate de cădere.
De vreme ce Biblia ne-a lăsat o pildă atăt de înduioșătoare, noi părintii, trebuie să avem toată încrederea că aceasta este singura cale de intoarcere a inimilor copiilor către părinti : încrederea nesfârșită in Dumnezeu, și dragostea noastră necondiționată pentre pruncii pe care El ni i-a dat spre creștere, pentru a deveni cetățeni ai Raiului.
!!!!!
Y
super
Atenție! Astăzi copiii au parte de multă atenție materială și încă ceva își iubesc copiii părinții? Studiile sunt relative și irelevante!
Mananci ciuperci.Parintele ,pe langa dragostea fata de copil are si instincul de sacrificiu .Parintele se sacrifica.