1. Rămâne în urmă cetatea străbună, Și-un drum spre-o colină de zarvă e plin, Căci omul durerii Își duce povara, O cruce de lemn, s-o sfărșească în chin. /: Îl știu, L-am văzut vindecând prin mulțime, Și semne făcea până ieri prin oraș, Dar, care e vina de toți Îl acuză? De ce are astăzi atâția vrășmași? :/ 2. Dușmanii Îl scuipă, aruncă blesteme, Cu sulița-n coastă, ostași-L împung, El trece-n tăcere, El rabdă și caută, Ceva cu privirea insistă-ndelung... /: Pe mine mă vede, eu rod al tăcerii, O trestie frântă, cum pot să gândesc... Și simt cum fiorul îmi zguduie firea, Când ochii Lui blânzi, cu-ai mei se-ntâlnesc :/ 3. În praful din stradă, El cade sub cruce, Răpus de păcatul întregii mulțimi, Privirea-I duioasă pe mine mă caută, O mână de lut, eu am preț, sunt iubit! /: Un picur de sânge-I se scurge pe frunte, Și cade-n țărână acolo sunt eu. Și simt cum mă spală și-mi dă luminare, Sa văd cât de negru e păcatul meu! :/ 4. Altarul de jertfa, încet se ridică, E crucea ce poartă un miel junghiat, Cu brațele-ntinse zâmbește la mine, Să-mi spună în taină, că eu sunt salvat! /: Stăpâne nu-s vrednic să stau în picioare, M-arunc în genunchii lângă cruce smerit. Și dragoste-ți jur cât-o să am suflare, Căci fost-am pierdut, dar Isus m-a găsit! :/
Thank you very much for beautiful songs Amen
Domnul sa va binecuvinteze Sunteti o familie Minunata shi binecuvantati Slava Domnului
Foarte frumos !Domnul sa Verse Bineecuvintari Alese peste toata familia
1. Rămâne în urmă cetatea străbună,
Și-un drum spre-o colină de zarvă e plin,
Căci omul durerii Își duce povara,
O cruce de lemn, s-o sfărșească în chin.
/: Îl știu, L-am văzut vindecând prin mulțime,
Și semne făcea până ieri prin oraș,
Dar, care e vina de toți Îl acuză?
De ce are astăzi atâția vrășmași? :/
2. Dușmanii Îl scuipă, aruncă blesteme,
Cu sulița-n coastă, ostași-L împung,
El trece-n tăcere, El rabdă și caută,
Ceva cu privirea insistă-ndelung...
/: Pe mine mă vede, eu rod al tăcerii,
O trestie frântă, cum pot să gândesc...
Și simt cum fiorul îmi zguduie firea,
Când ochii Lui blânzi, cu-ai mei se-ntâlnesc :/
3. În praful din stradă, El cade sub cruce,
Răpus de păcatul întregii mulțimi,
Privirea-I duioasă pe mine mă caută,
O mână de lut, eu am preț, sunt iubit!
/: Un picur de sânge-I se scurge pe frunte,
Și cade-n țărână acolo sunt eu.
Și simt cum mă spală și-mi dă luminare,
Sa văd cât de negru e păcatul meu! :/
4. Altarul de jertfa, încet se ridică,
E crucea ce poartă un miel junghiat,
Cu brațele-ntinse zâmbește la mine,
Să-mi spună în taină, că eu sunt salvat!
/: Stăpâne nu-s vrednic să stau în picioare,
M-arunc în genunchii lângă cruce smerit.
Și dragoste-ți jur cât-o să am suflare,
Căci fost-am pierdut, dar Isus m-a găsit! :/