Tocăniță cu Cartofi și Ceapă așa cum numai Bunica știa să Gătească

แชร์
ฝัง
  • เผยแพร่เมื่อ 7 ก.ย. 2024
  • TOCĂNIȚĂ DE CARTOFI CU CEAPĂ
    Nu știu cum făcusem de mă îndrăgiseră mai toți vecinii, pesemne pentru că eram băiat, cine mai știe, adevărul este că pe la toate casele învecinate erau numai și numai fete, zic și eu că poate daia, mereu aveau grijă ca să nu mă deoache și toate mămăițele căutau ca să-mi intre în voie și mă ademeneau ba cu o eugenie ori o bomboană păstrată în hartia maronie de pe vremea aceea.
    Dar nici eu nu mă lăsam, eram mic, dar mai ales eram "oț" și unde era rost de ceva dulce ori de mâncare, țop și eu, că de, eram copil. Și uite așa ajunsesem ca prin toți vecinii să am câte o mamă: mama Dița, mama Lucia și cine mai știe câte or mai fi fost.
    Pe la mama Dița ajungeam cel mai des, stătea peste drum de casa noastră, o găseam mai meru în fața fânarului la umbră stând pe scăunel și robotind câte ceva, dar primul lucru era ca să mă uit printre ulucile gardului de la grădină și să văd dacă prietenul meu frumos și cuminte era acasă. Nu e, pupa-tear maica, zicea mama Dița, e nentu Ion cu el la deal. Dezamăgit plecam acasă, dar nu dura prea mult timp și mă întorceam, mai ales când simțeam miros de mâncare.
    Treaba cu mâncatul prin vecini nu era pe placul celor de acasă, ziceau că nu este frumos, dar în fața poftei de mâncare pierdeam orice urmă de rușine. Mama Dița taman ce răsturnase mămăliga și cu ligura mai aduna ce rămăsese pe tuci, ăla era brabetele. Mânca-tear maica, dă dosu până colea în grădină și rupe o mână dă foi dă ceapă până se încălzește mâncarea și stai colea pă scăunel. Bucurie mare pe mine, nu trebuia să îmi spună de două ori, uitasem și de prietenul meu cu urechile mari, măgarul bătrân și cuminte care se bucura doar când mă vedea.
    Ațîțat de mirosul mancării de cartofi, abia ce mama Dița pusese tigaia pe masă că am și rupt repede un dumicat din brabetele de mămăligă și am întins în tigaie, văzusem mancarea puțin încrețită pe deasupra și crezând că este rece am pățit la fel ca în Moromeții cu fasolea la câmp, ce să mai zic, nici nu am mai mestecat că era fierbinte și am înghițit dumicatul întreg că mă fripsesem la limbă...

ความคิดเห็น • 26