prometheus, leonard ancuta

prometheus
eram cu cu tine și priveam focul, seducția sa
și am luat focul cu tine cu tot în inima mea
nu te supăra, căldura ta îmi topește creierii
și mă topesc
mă topesc
mă topesc
mă întîlnesc cu sfînta vineri, să îmi ardă visele
să duc focul doar în inima mea
în inima mea
ce ființă ești tu, regina nesomnului meu
noaptea se transformă în smoală
prin care înot ca un tigru rănit din dragoste
ling căprioara, o ling și mereu
duc foc în întuneric mereu, să poată citi oricine
iubire, iubire
să se aprindă din inima mea
duc focul pînă se face rece, o flacără în ceață
sau înghețată, dar duc focul să aprind ochii
iubirii
mă învîrt invers ca ceasul, mă învîrt invers ca discul
prin mine respiră dragostea împreună cu riscul
ce ființă ești tu, cum stai fără rochie și fără nimic
rulez o viață și o trag dintr-un fum și e mișto, mișto
cum tot viitorul pare că e arhaic
ca discobolul am aruncat discul dar pare că e bumerang
te iubesc, te doresc, te vreau, bang, bang
ce faci frumoasa mea, ți-ai pus patinele de plutit prin lume
îmi aprind țigara pe inimă
mai mult nu am ce spune
duc focul nostru în lume, să vină pompierii să se închine
plouă cu stele, o fi incendiu și acolo
dumnemeu își aprinde țigara
e frig la mine în chip și în piept
iarna nu-i ca vara
îmi bate și lasă ca o urmă de frîne cu flăcări după tine
duc focul ca bunica, în deal la muncitori
trec prin milioane de orori
duc focul ca prometheus către muritori
te iubesc, te doresc, aș vrea să mor în tine
să visez, să visez, să visez
cum flacăra ta îngheață în mine
cu chipul tău
al tău
numai al tău