Marin Prisacariu - Când Dumnezeu ne silește (7 martie 2024)

Matei 14.22-35
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.
23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
25 Când se îngâna ziua cu noaptea1, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
29 „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.