Frumoasa Sfânta Mănăstire Runc!De foarte multe ori pășii mei tineri au urmat drumul șerpuit prin pădure până la Sfântul Lăcaș.Ingenuncheam in fata Sfintelor Icoane ale Maicii Domnului ,ale Sfantului Nicolae,ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril și greutățile care apăsau sufletul meu deveneau mai ușoare.Locuiam deja într-un oraș îndepărtat de Mănăstire, așa că venitul,dar mai ales plecatul spre casă , neavând mașină,putea deveni o problemă.De aceea vă povestesc despre Părintele meu duhovnic Arhimandritul Emilian, veșnică să îi fie pomenirea,care avea grijă de fiecare pelerin, deci și de mine.Sfintia Să mă întreba întotdeauna cu ce mă întorc acasă: răspunsul meu invariabil era:"Nu știu!!"Părintele,zâmbea spunând că i-am dat lui și grija aceasta.Gasea mereu calea și mijlocul să mă întorc în siguranță acasă. In Sfânta Mănăstire sufletul meu devenea liniștit și plin de nădejde.Cred că același lucru se întâmplă și în prezent.Dumnezeu binecuvântează neîncetat lăcașurile sfinte!Eu am simțit acest lucru în Mănăstirea Runc! Veniți aici să vedeți, veniți aici să simțiți pace si bucurie duhovnicească!Rugăciunile cuvioșilor monahi către Dumnezeu și Preacurata Lui Maică ne cuprind pe toți și pe fiecare în parte! Doamne ajută!
Ma bucur că după atâția ani revăd virtual mănăstirea unde ani de-a rândul în anii de rastriste și ani mulți după aceea ne - am urmat duhovnicul, cel care l-,a Husi ne-a născut în Hristos, ne - a crescut duhovnicește, dragul nostru părinte Emilian. Pomenirea lui din neam in neam!!!
Frumoasa Sfânta Mănăstire Runc!De foarte multe ori pășii mei tineri au urmat drumul șerpuit prin pădure până la Sfântul Lăcaș.Ingenuncheam in fata Sfintelor Icoane ale Maicii Domnului ,ale Sfantului Nicolae,ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril și greutățile care apăsau sufletul meu deveneau mai ușoare.Locuiam deja într-un oraș îndepărtat de Mănăstire, așa că venitul,dar mai ales plecatul spre casă , neavând mașină,putea deveni o problemă.De aceea vă povestesc despre Părintele meu duhovnic Arhimandritul Emilian, veșnică să îi fie pomenirea,care avea grijă de fiecare pelerin, deci și de mine.Sfintia Să mă întreba întotdeauna cu ce mă întorc acasă: răspunsul meu invariabil era:"Nu știu!!"Părintele,zâmbea spunând că i-am dat lui și grija aceasta.Gasea mereu calea și mijlocul să mă întorc în siguranță acasă.
In Sfânta Mănăstire sufletul meu devenea liniștit și plin de nădejde.Cred că același lucru se întâmplă și în prezent.Dumnezeu binecuvântează neîncetat lăcașurile sfinte!Eu am simțit acest lucru în Mănăstirea Runc! Veniți aici să vedeți, veniți aici să simțiți pace si bucurie duhovnicească!Rugăciunile cuvioșilor monahi către Dumnezeu și Preacurata Lui Maică ne cuprind pe toți și pe fiecare în parte! Doamne ajută!
Ma bucur că după atâția ani revăd virtual mănăstirea unde ani de-a rândul în anii de rastriste și ani mulți după aceea ne - am urmat duhovnicul, cel care l-,a Husi ne-a născut în Hristos, ne - a crescut duhovnicește, dragul nostru părinte Emilian. Pomenirea lui din neam in neam!!!
Vă iubesc părinte drag SĂRUT DREAPTA ,Angela păcătoasă.
Foarte frumos! Doamne ajută! ❤🙏