Un pelerinaj la Maglavit, 1935
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 4 พ.ย. 2021
- Un pelerinaj la Maglavit, 1935.
Ciobanul Petrache Lupu a fost, fără dubii, unul din marile staruri ale perioadei interbelice în România. Se estimează că în jur de două milioane de oameni au vizitat mica localitate Maglavit, unde se născuse și unde trăia acesta și, mai ales, unde avusese, în vara anului 1935, cele trei viziuni mistice care îl transformaseră aproape peste noapte în principala atracție mediatică a țării. După ce presa vremii a promovat evenimentul timp de luni bune, răspândind cu succes zvonul că Lupu e făcător de minuni, mii de călători opreau săptămânal la Maglavit, ascultând aceeași poveste pe care o citiseră în toate ziarele, spusă de fiecare dată în aceleași cuvinte. Fenomenul a fost atât de intens, încât însuși regele Carol al II-lea i-a botezat unul dintre copiii nou-născuți, iar marii cărturari ai vremii au polemizat ani de zile pe marginea veridicității celor susținute de acesta. Dacă nu ați auzit până acum decât vag despre existența lui Lupu motivul e simplu - regimul comunist, temându-se de popularitatea lui extraordinară, l-a închis temporar la Jilava, iar ulterior eliberării nu i-au mai permis să susțină predici publice și nici să mai fie promovat în presă, ceea ce a condus, treptat, la căderea sa în obscuritate.
„Un pelerinaj la Maglavit” îl surprinde pe Petrache Lupu în apogeul faimei lui, chiar în vara anului 1935. Dacă atracția principală pentru spectatorii acelori vremuri trebuie să fi fost faptul că filmul înregistrează vocea acestuia în timp ce predică mulțimilor, pentru noi, astăzi, sunt mai fascinante cadrele surprinzând oamenii extrem de variați veniți în pelerinaj pentru a-l asculta și pentru a-l atinge. Iar echipa de realizatori insistă minute bune, de multe ori îndreptând camera spre ei chiar în timp ce protagonistul li se adresează. Avem astfel acces scurt la o lume despre care filmul nu ne spune nimic mai mult decât că venea fascinată la Maglavit, cu căruțe și trăsuri, fiind atrasă de fenomenul Petrache Lupu, dar, chiar prin aceasta, ne deschide perspective multiple asupra societății românești a epocii.
Din păcate, din cauza vechimii filmului, sunetul vocii lui Petrache Lupu din copia păstrată în Arhiva Națională de Filme s-a deteriorat substanțial, acesta fiind motivul pentru care va trebui să fiți ceva mai atenți decât în cazul celorlalte documentare ale programului pentru a înțelege toate cuvintele rostite de acesta.
Produs de Indrofilm - Sonor, regie Jean Mihail, Iosif Bertok, imagine Iosif Bertok, versiune sonoră cu sincron, 16 mm, alb/negru
cineclub.sahiavintage.ro/film...
Impresionant!
O transcriere a vocilor ar fi o realizare extraordinară :)
Combinație pur olteneasca, las fierbinți, a perioadei interbelice :=))))
incercati
sa vizionati la viteza 0.75 , vocea va fi mai distincta
CE LUME CURIOASĂ SI CU FRICA DE DUMNEZEU! Asa sunt si acum , cred tot ce li se spune! Vad ca după SF PĂTRU , erau multii domniii care erau , imbrăcatii bine ! Cine erau dn- sii?
Impresionant' câtă lume..in rest n-am înțeles nimic..am "obsărvat" că, majoritatea oamenilor, nu' știau să-și facă semnul Sfintei Cruci, corect.✝️