De la Nicolae Dabija știu din 2012 (th-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/w-d-xo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
Te cam joci cu cuvintele, dom' profesor...!!! Romania a intrat in Marele Razboi nu pentru a-si mari teritoriul ci pentru a-i aduce pe cei mai multi dintre romanii care traiau dintotdeauna pe pamanturile lor, dar care se aflau de secole sub administratie (asuprire ar fi, de fapt, termenul corect) straina, inauntrul unui stat national intins pana la limitele naturale de vietuire ale natiunii etnice romane.
De la Nicolae Dabija știu din 2012 (th-cam.com/video/VMtuW1xdnS8/w-d-xo.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.
1:17 intraserăm*
Te cam joci cu cuvintele, dom' profesor...!!! Romania a intrat in Marele Razboi nu pentru a-si mari teritoriul ci pentru a-i aduce pe cei mai multi dintre romanii care traiau dintotdeauna pe pamanturile lor, dar care se aflau de secole sub administratie (asuprire ar fi, de fapt, termenul corect) straina, inauntrul unui stat national intins pana la limitele naturale de vietuire ale natiunii etnice romane.
🇧🇪🇧🇪🇧🇪