Cum au fost pentru mine anii de scoala si cum as fi vrut sa fie
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 27 ส.ค. 2022
- ❤️ Mă găseşti şi aici:
Blog: www.andreeabalaban.ro/
Instagram: / andreea.balaban
Facebook: / thrilloftheheel
Pinterest: / andreeabalaban
Email: team@andreeabalaban.ro
🎥 Cu ce filmez (dacă nu vă merg linkurile când dați click, luați-le cu copy - paste și funcționează):
Canon 5D Mark IV: bit.ly/3eQEcD0
Canon 50 mm f 1.4: bit.ly/38OwjNF
Canon 24 mm f 1.4: bit.ly/38alt28
Canon M50: bit.ly/3lXaxeQ
Canon G7x: bit.ly/3eSDIfx
Trepied 1: bit.ly/36t8E2m
Trepied 2: bit.ly/2VqN8Xr
Microfon: bit.ly/38b1zUl
Card Sandisk 128 GB: bit.ly/3eIVIYZ
⭐️ Cu ce editez?
Final Cut Pro X
💌 Pentru corespondență parfumată, jeleuri și alte bucurii:
OP 6, CP 4, București - แนวปฏิบัติและการใช้ชีวิต
Să-mi spuneți despre ce alte subiecte ați vrea să povestim 😊
De toate imi plac toate subiectele care le abordezi ptru mine esti sorela rosie frumoasa pupicios multos Andreea 😘😘😘😘te urmaresc si pe Instagram pupici multi din Uk
Andreea, m - am tot gandit daca si cand sa propun un subiect iar acum daca tot ai intrebat.....acu' ori niciodata🤣🤣..
Stiluri arhitecturale- de la arhitectura clasica la cea contemporana.
Stiu ca e foaaaaarte complex subiectul dar si super interesant( dupa parerea mea).
Cateva idei despre cum putem idemtifica mai usor un stil arhitectural atunci cand il vedem, etc, etc.
M as super bucura daca acest subiect ar manifesta interes. Pupici tuturor😘
Designeri români 😊
Ai zis în video de Ro-engleza chiar mi sar părea interesant,sunt foarte mulți care vorbesc asa
Buna B! Am ascultat cu interes tot ce ai spus. Ce mai face Eugen?
Mie mi e dor de un video despre designeri cunoscuti sau de ce nu, necunoscuti. O seara frumoasa iti doresc.
Bună Andreea. Te-am ascultat împreună cu fiica mea de 11 ani, care e speriată că începe clasa a Va și va avea un profesor dificil la matematică. Ne-a plăcut tare mult faptul că ai povestit din experiența ta, că nu ai făcut o tragedie din "încercările" școlii, sfaturi foarte bune, pertinente, educative. Felicitări!
Pentru mine, prima data cand ma gandesc la scoala, imi vine in minte cat de greu a fost. Inca din clasele 1-4 am avut parte de colegi rautaciosi, bullying in fiecare zi, tachinari, vorbe urate, luata peste picior..de toate..si asta a tinut pana la sfarsitul liceului. Asa au fost puse bazele depresiei si anxietatii mele prezente chiar si astazi la cei 30 de ani ai mei. Adunate cu multe altele dar mi-ar lua prea mult ca sa scriu aici. Scoala pentru mine a lasat urme adanci, rani si cicatrici. Am mers chiar si la terapie. Vreau sa spun doar ca, bullyingul nu este 'distractie', lasa urme si traume. Mi-as dori ca lumea sa nu mai faca asta. Si nu, nu e vorba ca "esti prea sensibil/a", e vorba ca esti om si ai sentimente si un suflet. Nu stii niciodata prin ce trece cineva.
Si pe mine m-au marcat enorm orele de matematica. Am "urat-o" din tot sufletul. De fiecare data cand eram trecuta la tabla si toate privrile erau asupra mea, aveam atacuri de panica, totul in mintea mea era gol si nu mai stiam nici cat fac 1+1.
Nu-mi amintesc cu drag de scoala si ii "invidiez" pe cei care fac asta. Am ramas totusi apropiata de o colega din cls 9-a (cel mai mare cosmar al meu in ceea ce priveste scoala, a fost cel putin de groaza..). Ca sa dau un mic exemplu, ma duceam la scoala cu frica in fiecare zi. Eram batjocorita destul de rau de colegi, in special de o colega care se lua de toata lumea care nu facea ce voia ea. Si daca indrazneai sa-i iesi cumva din cuvantul ei care era "lege", chema pe altii si te batea. Si chiar s-a intamplat cu o alta colega.. Nici clasele urmatoare nu au fost mai usoare.. Ma bucur doar ca astazi pot fi inca aici.
Ca sa rezum, daca mai sunteti inca la scoala (si nu numai), fiti buni unii cu altii, nu costa nimic. Ati putea salva o viata de la multe traume si rani care raman cu tine peste ani si ani si le vindeci cu greu. Stiti vorba aceea: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
Da. Realitatea zilelor noastre. Fiind parinte ma tem de aceste lucruri pt viitorul copilului meu. Educatia primeaza si sper cat mai multi parinti sa se educe pe ei astfel incat sa nu se mai ajunga la un bullying la nivelul asta. Nu stiu cat de mult constientizau parintii nostri problemele de genul asta, insa eu sper sa ia amploare constientizarea antibullying si a dezvoltarii emotionale.
Am 30 de ani și nu știu ce aș vrea să fac în viață! Aș face multe, însă nu știu ce! Cred că mulți tineri trec prin asta! Cred că ne-ar prinde bine un subiect pe tema asta. Toate cele bune ❤️ pupici! ❤️
Am stat ochi si urechi sa ma uit la tine!
Chiar daca e tarziu, nu pot aștepta pana maine dimineata ca sa te ascult :)
Sunt în generală si la fel ca si tine, matematica mă DISPERĂ!
În schimb, imi face mare placere să invat limba romana și să vorbesc corect gramatical, să vorbesc limba engleză si să explorez frumusețea limbii franceze.
In acelasi timp, sunt exrem de pasionată de citit si de artă, iar lucrurile vechi mă introduc intr-o stare minunată, rafinată și sofisticată. (I-am golit pe bunicii mei de toate lucrurile vechi si frumix, hehe)
Dacă le spun colegelor mele ca am stat o oră să mă uit la tine in timp ce tu doar vorbeai, ar râde de mine.....daaar nici că-mi pasă! Imi faci copilăria mai frumoasă si pot să zic că m-ai educat foarte mult. Mulțumesc pentru tot!
Dragă Andreea,
Din experiența mea ca „elev de 10”, standardele astea sunt simțite ca o povară care începe încă din școala primară. Dacă ești un elev care se descurcă foarte bine la început, pentru că cerințele sunt mici și pot fi atinse ușor, vor fi trasate o serie de cerințe superioare și așteptări constante din partea adulților din jurul tău. Această poziție se îngreunează odată cu avansarea în materie și cu parcurgerea ficărui an de școală, iar asta aduce cu sine o stimă scăzută față de propria persoană, atât în momentele în care devine greu să te menții pe poziții, sau să avansezi, cât și din cauza etichetelor atribuite de colegi, de tipul „tocilar”. Experiența mea cu sistemul de învățământ din România este una pe care nu îmi doresc sub nicio formă să o retrăiesc, dar sunt recunoscătoare că am avut ocazia să îl experimentez și pe cel american, chiar dacă doar pentru un an. Punctele pe care le-ai adus în discuție legate de diversificare, nevoia de activități practice și oportunitatea de a alege materiile studiate reprezintă chiar baza sistemului de învățământ din Statele Unite. În anul pe care l-am petrecut acolo am avut 7 materii, fapt care a condus la o înțelere mult mai dezvoltată a acestora. Așa cum spuneai și tu, există 4 materii necesare: engleza, matematica, istoria și o știință. Totuși, chiar și în cazul acestora, aveai posibilitatea să alegi nivelul la care îți dorești să le studiezi. În cazul științelor există mult mai multe opțiuni decât în România, asta oferindu-mi posibilitatea să studiez criminalistică în cadrul orelor de curs, o materie mai mult decât interesantă pentru o persoană pasionată de mister și romane/ filme/ seriale polițiste. De asemenea, am avut ocazia să îmi aleg trei materii pe care doresc să le studiez, iar posibilitățile au fost nenumărate. Existau pagini întregi cu opțiuni de studiu, iar eu am decis să explorez teatrul, producția audio-video și photojurnalismul, materii pe care nu aș fi avut nicio șansă să le studiez în România.
Doamne. Ceea ce ai descris legat de Statele unite mi se pare mai mult decat benefic pentru elev/copil/om cum vrei sa il denumim.
Ai dreptate cand spui ca lipseste partea practica din invatamantul romanesc! Eu am terminat liceul acum vreo 6 ani si abia acum realizez cat de nepregatita pentru viata am iesit de pe bancile scolii. Multe lucruri le-am invatat pe cont propriu. As fi vrut ca in loc de legea lui Kirchhoff sa stiu ce sa fac cand imi sare siguranta si in loc de formule de calculat dobanzi as fi vrut sa stiu cum sa iau un credit la banca. Am avut si profesori modele, de la care am invatat lectii de viata, insa programa scolara a ramas inca pe sistemul "noi muncim, nu gandim".
Foarte faina tema aleasa. Mi-a placut!
Eu am fost in scoala generala, liceu -1985-1997. N-am absolvit faculatea in Romania pentru c-am plecat un an dupa ce-am terminat doisprezece clase, absolvent cu diploma de bacaulereat, chiar daca m-am ambitionat sa muncesc de la 16 ani, importiva familiei. Din fericire, mi-a prins enorm de bine sa-mi i-au viata in propiile maini din clasa a X a. Culmea, in scoala din Romania, n-am avut niciodata mai mult de nota 8, rar un noua, si-un zece la purtare, insa in alta tara, am avut B plus echivalent 9, si A plus echivalent 10, la colegiul si universitate.
Bună, Andreea! Am la momentul actual 22 de ani. Mi-am spus anul trecut că poate ar merita să încerc să intru în învățământ. Am dat exameul de titularizare, nota nu era rea și am primit un post de învățătoare într-un sat din zona metropolitană a Clujului. Eram destul de entuziasmată și dornică să fac multe cu acei copii, să facem multe ore distractive, ore aparte nu doar cu scris și calculat. Nu știam că va fi și anul în care fiecare zi mi se va transforma într-un coșmar, iar fiecare dimineață se va simți asemeanea unei sentințe cu moartea. A fost cel mai urât și greu job al meu, asta luând în considerare că eu am spălat WC-uri în Germania pentru bănuți la 17 ani. Totul a fost îngrozitor, de la părinții care ba își țineau copiii intr-un glob de cristal, ba se așteptau ca eu să le fiu "mamă" mai mult decât cea care îi născuse, până la directoarea care critica și striga la tine chiar și pentru greșeli care nu existau, iar atunci când se ivea o problemă, în ochii ei dascălul era singurul vinovat și cel care a creat situația cu intenții diavolești. A fost anul în care am simțit cea mai multă umilire și anul care m-a "forțat" să merg la psiholog. Ar mai fi multe de spus...
Am părăsit învățământul definitiv cu regret și un gust amar pentru cât poate îndura un dascăl care vrea să facă lucrurile într-un mod în care copiii să vină la școală cu drag... Nu s-a putut.
Pica bine acest videoclip..
Trec in anul 3 AMG ( asistent medical generalist) si nu simt sa fiu entuziasmata...din contra, ma simt anxioasa si am atacuri de panica ( din cauza dirigintei si a câtorva colegi de clasa )
Meseria aceasta o simt ca imi este menita, simt ca o sa pot sa fac o schimbare în sistemul de sănătate, sa demonstrez ca exista asistente cu un suflet bun, care nu cer nici un ban pentru a ma comporta frumos cu ei.. însă am primit niște "suturi in fund" ptr faptul ca sunt o fire sensibila și ma încurc sa vorbesc in public. Am fost luata în ras in asa hal la o ora (pentru faptul ca nu am știut sa explic o anumita poziție a pacientului pat) de am făcut primele mele atacuri de panica.. diriginta fiind asistenta trebuia sa își dea seama ca nu sunt în regula dar a continuat sa rada alături de colegi...in acea zi imi jurasem ca renunt..
Am stat, m am gândit și am analizat situația...si am luat decizia sa nu renunt ptr faptul ca diriginta nu știe sa se comporte cu noi ( de maxim 2 ani este profesoara si se vede lipsa de experienta de pedagog, mai ales ca are peste 50 de ani și a trecut ceva timp decand a făcut modulul de pedagog in facultate )
Am încredere în mine ca o sa pot, nu o sa ma impedice nimeni si nimic pentru a deveni asistenta! ❤
Te felicit, nu renunța. Dacă acesta este visul tău, atunci trebuie să mergi mai departe.
Îți scriu pentru că și eu sunt în anul trei la AMG și am peste 50 de ani. Nu mă deranjează colegii sau profesorii tineri ( uni îmi pot fi copii ). Eu am un loc de muncă stabil, am simțit că vreau să fac acest pas, să învăț ceva nou , să schimb macazul, m-am așteptat că nu fa fi ușor dar am un scop:
,, SCOPUL MEU SĂ FIU ADISTENTĂ".
Îți urez mult, mult succes în noul an școlar și cum a spus Andreea ,, să începi fiind pozitivă " va trece așa de repede acest an. 🥰🥰 🙏
@@claudiacatinean8512 Asa este ! Va mulțumesc enorm pentru aceste cuvinte frumoase, asemenea va doresc și eu pentru dvs 🥰
Iti vei imbunatati treptat capacitatea de a vorbi cu pacientii si apartinatorii. Cand iti doresti mult o meserie vorbele neplacute ale colegilor de breasla nu au cum sa te opreasca. La un moment dat nu ii vei mai vedea dupa ce vei absolvi. Chiar si asa ca asistent medical, in functie de mediul in care lucrezi vor fi momente cand cineva mai putin cizelat ti se va adresa la fel de neplacut.
Buna,draga Andreea! E prima dată când îți scriu dat fiind faptul că acest subiect chiar m a îndemnat,dat fiind faptul că în rândurile care urmează o să mi împărtășesc povestea despre anii scolii,prin care inca trec.
Experiența mea de școală (generala cel puțin) a fost una groaznica,pe care nu o doresc nimănui . Perioada 1-4 a fost ok,dar din clasa a 5 a au început așa zisele "bisericuțe". Eu,fiind o fata mai timida și la locul ei,evident că am stat liniștită în bancă mea. Însă de când au început aceste grupulețe,totul a început sa fie din ce in ce mai rău pentru mine. Multi dintre colegii mei au început să și bata joc de mine,ba din cauza parului pe care l aveam,ba din cauza vestimentației,începuseră chiar sa se ia și de tipul meu de corp aducandu mi injurii. Tot acest chin pe care l am dus 4 ani de zile mi a adus un efectiv negativ , atât asupra sănătății mele mintale,cât și fizice. Am inceput sa am anumite boli,ba chiar am fost și internată în spital. Părinții mei nu au fost de acord cu ideea de transfer,dat fiind că școala era aproape de casa mea și nu au vrut să se complice. Așa ca am rezistat . In 2020,am absolvit clasa a a 8a,după o așteptare imensa. De ce sa mint,eram atât de fericită că am intrat în online și că nu mi mai vad colegii! Abia așteptam să termin cele 8 clase. In final am terminat,am luat capacitatea cu nota 8,bunicica din punctul meu de vedere. Evident că , ceilalți voiau să și bata in continuare joc de mine,așa că am luat o decizie. I am blocat peste tot pe social media,n am mai vorbit cu ei ,și pe strada când îi văd continui sa le dau buna ziua din bun simt și respect. (Chiar daca ei nu dau dovada de acest lucru). De când am făcut acest pas ,sa mă "detașez" complet de toată școala generală,inclusiv doamna diriginta care la fel,s a luat după "toată turma" și nu m a ajutat in anumite feluri,feluri pe care un diriginte e obligat să l urmeze. Evident că unii profesori ,"mai cu moț" au fost și eu vinovați,spre exemplu doamna mea de mate care în fața clasei a început să mi aducă injurii,sau doamna mea de muzica care la materia dumneaei m a luat la întrebări legate de matematica (subiect la care nu excelam pe vremea aceea). De când am intrat la liceu,m am ambiționat și am început să învăț și să dovedesc anumite lucruri. La liceu,in momentul de fata,nu mai sunt batjocorita cum eram in clasele 5-8, dar nici foarte populara. Sunt pe la mijloc sa zic așa și chiar sunt mulțumită. Datorita perseverentei,am reușit să închei clasa a 9a și a 10 a cu premiul I. Iar,in clasa a 10 a la teze am luat 10,la mate și rom,iar la eng 9:)
Concluzia,nu ar trebui sa va dați bătuți și să vă stresați din cauza unor oameni inferiori. Capul sus!
Off, prin ce ai trecut tu în generală am trecut eu în liceu tot din cauza colegilor și a dirigintei. Mă bucur din suflet că e mai bine pentru tine. 🙂
Imi pare rau ca ai trecut prin asemenea situatii,si eu am fost batjocorita de colegi in generala,mai ales pentru faptul ca eram cea mai inalta fata din clasa. La liceu am fost in grupul afolescentilor populari, dar mereu an sarit in apararea celor care erau pusi intr-o situatie de genul..
Felicitări, fetelor! Fruntea sus si nu va lăsați intimidate!
Bună, Andreea! Foarte util video.ul de astăzi, eu fiind încă în școală și sunt de acord cu tine 100%. Referitor la copilul de 10, în liceu eu am avut oarecum ocazia să fiu un astfel de elev și chiar era destul de obositor : )
Liceul unde am făcut era real, iar eu ador matematica, fizica etc și implicit eram destul de captivantă de acele ore, iar domnii profesori "m.au transformat" în copilul de 10. Era ciudat însă sentimentul de ură pe care îl simțeam oarecum din partea colegilor, posibil din cauza "atenției" primite. Oricum anii au trecut și eu am trecut peste micile conflicte și toate cele. Mulțumesc pentru fiecare video ce îmi face ziua mai frumoasă, Andreea! ❤❤🤗
Vreau sa spun doar atât: Dacă o sa fii vreodată mama o sa fii CEA MAI BUNA MAMĂ DIN LUME❤❤❤
Pentru cei ce sunt aici de +5ani, ținuta Andreei de astăzi, nu va amintește de un stil pe care obișnuia sa îl abordeze des la începuturi? Mie mi-a stârnit un sentiment de nostalgie 🥺
Hei Andreea! Am fost azi la film cu mama mea..."Acolo unde cântă racii"...superb, sensibil, delicat, peisaje superbe, final puțin neașteptat dar corect, am plâns mult...m-a rascolit, m-a emoționat profund...Îți mulțumesc Andreea pentru recomandare! 💕😍 Noapte bună suflet frumos!🌺
La mine imediat vine anul 3 de facultate si inca sunt entuziasmata sa învăț si sa aflu mai multe din domeniul meu. Pentru mine personal, cred ca e bine intr-o măsura ca învățam de toate in liceu si generală, dar iarasi, cred ca ar trebui multe lucruri sa fie doar cultura generală si nu performanța. Vina e împărțită si aparține si unor elevi fără respect de prea multe ori si dezinteresați, dar si a unor profesori fără vocație. Pentru mine, educația a fost mereu foarte importantă si chiar ma întristează gândul ca peste inca 2 ani de master dupa anul 3, voi ieși din sistem ca “învățăcel”. Ca vorbeai de gândire critica, sunt total de acord ca ar trebui dezvoltată mai mult in școala noastră. Memorarea își are intr-adevăr utilitatea ei, doamne ferește, dar gândirea critica trebuie exersată mai mult. Un exemplu foarte bun pentru de ce ar fi, cum ai zis si tu, BAC-ul. La subiectul 3 la romana, multi profesori de pregătire iti dau comentariile sa le înveți si du-te gata. Am avut noroc cu o profesoara buna si, dupa părerea mea, tratată prost de colegii mei, care a insistat sa citim operele si sa ne compunem singuri comentariile la BAC, respectând, evident, cerințele. Si a fost bine si asa. Daca as putea spune orice, unui elev de a 12a, de exemplu, ar fi sa învețe cu logica si sa gândească singur cat se poate. Nu sa fiu rea, dar am avut colegi cu medii mai mari decât mine la BAC care cand vorbeai cu ei nu puteau sa lege 2 cuvinte intr-o propoziție coerenta. Un clip foarte frumos Andreea, educația este un subiect care mereu m-a interesat si apreciez efortul 🌸 Weekend liniștit!
Doamne cum te inteleg!!!Matematica …off!Sunt de acord cu tine in tot ceea ce ai spus.Invatamantul are multe lacune:educatie sentimentala,sexuala…autostima,bulism ,educatie alimentara,maniere,respect pt fiinta umana si nu numai…si multe altele 💐💐💐PS:Da,a fi profesor inseamna sa stii sa “cresti”oameni.Este greu,imposibil daca nu te nasti cu aceasta “chemare “,e un “dar “.Tot respectul pt.adevaratii dascali.
Buna,Andreea! Scuză-mă că intervin,nu o fac cu rea intenție😊 Sunt absolventa facultății de Pedagogie,Științele Educației și cu asta mă ocup.Menționez asta,deoarece am avut ocazia să îmi dezvolt gândirea legată de educație,cu ajutorul profesorilor universitari pe care i-am avut.
Observ des la oamenii din jurul meu cum remarcă faptul că elevii, "înainte" ,lăsau capul jos în fața profesorilor,din respect și din atât de multă rușine. Înțeleg că gestul acesta nu este provenit dintr-o formă de frică,așa gândeam și eu. La fel ca tine..până am fost pusă să reflectez mai bine la ceea ce înseamnă relația profesor-elev . Consider că nu este nevoie de elogiu/omagiu și reverențe speciale aduse profesorului,nu e nevoie să îți fie frică sau rușine,deoarece, fără relația aia care seamănă cu prietenia,elevul nu va ajunge niciodată să iubească școala.Iar pentru a învăța,nu e niciodată nevoie de duritate și acel respect cu iz comunist,al profesorului. 🙂 Elevii devin ironici și ușor nesimțiți(ca să fiu elegantă😅) , exact în momentul în care profesorul este exigent și dur cu ei. Dacă relația este bazata pe respect,însă elevului i se permit argumente contradictorii, i se permite să contrazică profesorul cu alte cuvinte,acesta nu simte nevoia de mai mult,iar relația devine una armonioasă chiar și fără "rușine".
Câteodată când argumentezi unele lucruri (cu bun simnt fiind un copil bun la invatatura) profesorii îți scad nota ...mi.am învățat fata sa tacă chiar dacă avea dreptate și a fost mai bine...acum draga mea ...sunt situații diferite ,sa ai o zi faina
@@Mary1975 Trist! Foarte trist! ...să stai "cuminte în banca ta" nu este o gândire care să schimbe nimic. 😔 Da,e greu să mergi contra vântului,dar mentalitatea învingătorului(celui care are succes) ,nu este aceea de a pleca capul. Și fratele meu este la școală și mereu îmi povestește cum își contrazice profesorii( tot cu bun simț) și îi sunt scăzute notele. Însă,ce bine !...nu notele sunt cele care conteaza. Iar dincolo de asta,în comentariul meu,abordam subiectul rușinii față de profesor,doar așa...că e profesor...
@@Mary1975 de acord cu dvs. Am trecut prin asta la liceu la ora de matematica. Eram in “razboi” cu proful de mate pt ca aveam “tupeul” sa rezolv ecuatiile/ problemele intr-un mod diferit de cum prefera el. Desi metoda folosita de mine era corecta si imi sustineam parerea fara a fi nesimtita, dansul nu voia sa accepte si imi scadea nota, sau ma scotea frecvent la tabla ca sa ma prinda cu o greseala sa imi tranteasca un 4 in catalog cu mandrie si sa spuna ca habar n am 😅. Ce sa zic… un personaj cam ridicol. Pe mine nu m-a marcat/ influentat in niciun fel si nici nu m-am abtinut de la comentarii pt ca nu ma interesa media finala si ma enerva faptul ca avantaja colegii care faceau meditatii platite cu el in particular. 😅 Si nu era sigurul profesor care facea asta. Pana si in clasele primare, invatatoarea dadea note mai mari elevilor care faceau meditatii platite cu dansa. 🤯
@@Mary1975 problema pe care o vad eu este ca de multe ori copiii ce tac si le e bine in timpul scolii, atunci cand vor fi adulti de cele mai multe ori nu se vor impune in fata nimanui si vor fi cei ce vor trage cel mai mult la munca si nu vor avea parte de respect din partea colegilor sau a sefilor pt ca sunt obisnuiti sa taca, sa rabde. Nu sunt vreo experta, este doar parerea mea si observatiile ce le-am facut pe parcusul anilor
@@DB-od2ul of,nu ai cum pentru ca notele cumulate se fac medii pentru întrarea la liceu și afectează (câteodată asa tare ma enervez )pupici și Dumnezeu cu mila
De obicei nu las comentarii, dar subiectul m-a prins. In calitate de profesor, dupa 14 ani de experienta si dupa ce am studiat indeaproape subiectul in alte culturi, cred ca diferenta care se face in tara noastra intre mate si romana este artificial si nenecesar pentru multe generatii. Insistenta unor invatatori/profesori de a diferentia elevii care "sunt talentati" la romana de cei care "sunt buni" la matematica este o eticheta daunatoare pentru multi elevi, inclusiv pentru mine. Dar ele nu sunt doua domenii complet opuse pe care un elev nu ar avea cum sa le inteleaga in acelasi timp. Problema mare este abordarea dascalilor si eticheta pe care ei o pun. Majoritatea celor carora li se spune ca sunt buni la ceva devin buni si la fel si opusul. Pana la urma, mintea este elastica si eu cred, repet este o parere personala, ca un dascal potrivit care te-ar fi vazut ca pe un intreg ar fi putut sa te ajute sa intelegi si poate sa si iubesti materiile reale, inclusiv matematica. :) Imi pare rau de experienta ta si a altora, dar voi continua sa "propovaduiesc" asta pana mi se va demonstra contrariul. O saptamana usoara tuturor.
Felicitări, doamnă! O opinie foarte bine articulată. Complet de acord cu dvs. În plus, cred ca ar trebui sa acordăm mai mult credit profesorilor în general, deoarece, în felul acesta, se vor ridica la înălțimea așteptărilor noastre. Cine si-ar exercita profesia cu dăruire și exigență în condițiile în care ar fi constant denigrat și subestimat de oameni cu calități intelectuale îndoielnice?...
@@carla-patricianedelea7287 Adevarat! Indrept aprecierea dvs catre cei care mi-au fost dascali si care, direct sau indirect, m-au format ca om
Buna ziua, putem vorbi in privat legat de cariera de profesor? Sunt o fost eleva tocilara, care a facut mereu ce i s-a zis , inclusiv alegerea liceului si a facultatii. Acum sunt un adult care inca se intreaba ce ii place de fapt sa faca ? Si uneori ma intreb daca merita, pot si este o alegere buna sa ma indrept spre o cariera de invatatoare.
Buna, Andreea! ❤Nu cred ca exista "esti prea sensibil/a". Nu e ok sa te scoata la tabla si sa rada cineva de tine. Nu sunt profesoara si nu am nicio tangenta cu scoala din Romania la momentul actual, dar cred ca e destul de greu sa fii profesor asa cum trebuie si sa iti faci treaba bine. Din pacate, cred ca multi din generatia noastra au si experiente neplacute de la scoala si e trist. Cred ca frica fata de profesor nu ar trebui sa existe, respectul da, dar frica e cu totul altceva si nu cred ca rezulta nimic pozitiv din a avea acea frica. Oricum, un video foarte fain si relaxant. ✨
Iubesc vlogurile tale! Multumim! 🌺
Asa este!Eu fac parte din generatia 2000,tot profil filologie si pot confirma ca din pacate sistemul a ramas aproximativ neschimbat.Cu toate acestea,am incredere ca se pot produce anumite schimbari,dar va fi nevoie categoric de un efort comun,mai multe voci.Keep up with the good work!🌒❤️🤟🏻✌🏻
rautatea copiilor, de cele mai multe ori, nu este voita, insa a femeilor....muama, muama!!! ca si tine mereu am preferat un colectiv mixt...si in scoala si la munca
Mi ai atins cea mai sensibilă coarda din viața mea cu acest clip,și deschis traume..Eu am suferit enorm din cauza sistemului de învățământ .Am avut mereu înclinații artistice și am fost mereu pe partea de uman.Am întâlnit și profesori faini dar majoritatea nu aveau ce sa caute in învățământ.Nu mai zic ca am suferit și din cauza colegilor care ma batjocoreau pt ca nu eram buna la mate.Intr o tabăra am nimerit in camera cu o colega care seara fără nici un motiv când m am pus in pat m a călcat in picioare la propriu(adică m calcat cu picioarele pe burta) dimineata când i am zis profesoarei mi a zis ca am visat sau ca probabil fata respectiva nu a vrut.In clasa I luam bătaie aproape in fiecare zi de la învățătoare pt ca eram vesela și zâmbeam etc.Și la mine e pb pt ca eu nu ziceam nimic acasă, nici acum nu stiu motivul.Ironia sortii e ca sunt dintr o familie de profesori care iubeau copiii.Datorită acestor traume am simțit mulți ani ca nu s buna de nimic,si ca nu ma plac foarte mulți oameni.Acum sunt un adult puternic,o femeie independenta,frumoasa,care si a găsit menirea in viața.Actrița o sa fiu!Si da, am auzit si eu ca o sa mor de foame😂dar acum sunt convinsă ca nu e așa si chiar dacă mor de foame o sa mor fericita 😅Te pup dulce!😘
Cât de mult ne asemanam la capitolul asta!. Și eu am fost mereu inclinata spre materiile umane, am fost și eu la filologie și am urat matematica din toată inima 😃 te îmbrățișez cu drag!💋💋
Bun subiectul abordat, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine :), probabil aceasta fiind si frumusetea in diversitate. Sunt putin mai ”in varsta” decat tine si am prins altfel scoala decat o descrii. Din punctul meu de vedere (absolvent de liceu cu profil real dar si olimpica la limba romana), multi desconsidera matematica, utilitatea acestei materii, doar pentru simplul fapt ca nu au inteles-o. Sunt de acord, poate nu ajuta atata trigonometrie, analiza matematica dar geometria in plan si cea in spatiu, aritmetica si algebra (studiate in scoala generala) sunt de baza, foarte folositoare in viata cotidiana. La fel, toate materiile din scoala generala, consider ca reprezinta bazele de cultura generala necesare. Cred ca prezinti situatia doar din perspectiva ta, perceptia ta, aversiunea fata de matematica, iar profesoara de matematica (din scoala generala din cate inteleg) nu ti-a facut niciun rau. De acord, nu toti avem creierul ”facut” sa inteleaga matematica, dar bazele sunt incontestabil utile (chiar si teorema lui Pitagora). Eu am citit ”de am rupt”, atat in generala cat si in liceu, neimpiedicandu-ma profesorii de matematica (cel din liceu chiar dur, dar care si-a pus amprenta asupra modului de gandire a majoritatii elevilor cu care a lucrat). Eu sunt pentru reintroducerea scolilor profesionale, vocationale, pe de alta parte.
Bună Andreea!
Pe mine școala din România m-a dezamăgit total.
În clasele 5-8 eram o elevă de 9 doar la matematică și fizică și de 10 la restul
La liceu eram de 8 sau 9 pentru că am fost la un liceu tehnic unde aveam multe module inutile pentru că dacă nu vei continua fix (dar fix) pe acelasi profil la facultate sunt degeaba, așa că eu nu aveam interes să iau 10 la ele cel mult 8 sau 9 sau chiar 7.
Am avut parte si eu de un profesor care ma umilea în fața colegilor, tot de matematică este, iar în prezent tot asta face, tot cu umilințe se mai ocupă.
Îmi spunea că nu voi lua bacul și nu voi face o facultate, am luat bacul cu 8 fix și acum urmez un master.
Iar partea importantă acum vine: Nu mi se pare că mă ajută nici facultatea și nici masterul, nu pentru că nu sunt utile informațiile ci din cauza sistemului că ajungi destul de greu să iei un job în domeniu... Am avut colegi de 10 în facultate care acum lucrează în cu totul altceva pentru că nu primeau fie un post că nu aveau experiență, fie dacă primeau mureau de foame cu 1500 de lei pe lună...
Să nu mai spun că am avut parte și în facultate de materii inutile, acum mă întreb de ce?
De ce e nevoie de atâtea lucruri dacă uneori nu reușești să ajungi unde îți dorești?
Am prieteni care au făcut medicina generală și nu au găsit loc de muncă la spital și au trebuit să plece în altă țară, aceeași întrebare: De ce?
Sper să se schimbe ceva pentru că e super greu indiferent că faci facultate de medicină, litere, economie, inginerie, sport, arte, it, chimie - fiecare absolvent merită mai mult decât i se oferă în prezent
Uneori mai e vorba si de tara in care te-ai nascut, si nu doar de cat te straduiesti de copil sa inveti cat de bine poti.
In Romania nici un elev nu are viitor incearca sa parasesti tara si usor usor va fi ok.Copilul meu face scoala generala in Germania sistemul e f misto aici nu exista umilinta , nu exista concurenta sunt multumita si eu ca parinte si el ca elev de sistemul nemtesc
Prezentă! Mulțumesc, chiar ca s-au schimbat lucrurile
Bună seara, Andreea!
Și eu fac parte din categoria celor cu "fobie" de matematică. Chiar zilele trecute discutam despre asta si mă întrebam cui i-au folosit vreodată logaritmii si integralele. Ma gândeam și eu ca ar fi mult mai eficient dacă s-ar preda la acele materii obligatorii informații de care chiar ai nevoie in viitor și că dacă cantitatea lor ar fi mai redusă, ar fi timp pentru a da posibilitatea elevilor sa discute, să dezbată, să aibă pareri despre anumite subiecte. In acest fel, eu consider că elevilor le vor rămâne in minte acele informații, mult și bine. De asemenea, cred că si stilul profesorului de a preda este important. Uite, de exemplu cand tu ne povestești despre istoria modei o faci intr-un stil care ne captează atenția. Un limbaj colocvial pe alocuri, o "protocală" și o "catafea" chiar te trezesc și ajută ca un anumit subiect sa nu pară prea alambicat.
Si dacă tot ziceam mai sus de istoria modei, aș îndrăzni să îți sugerez, cand vei avea dispozitie, timp si toate cele, să ne povestești despre istoria pantalonilor. Printre videourile tale am găsit despre jeanși dar nu și despre pantaloni.
Toate cele bune ! 😘
Foarte neașteptat subiect, însă foarte util, având în vedere că urmează ultimii doi ani de liceu! Îți mulțumesc pentru că împărtășești aceste experiențe! ❤️
am revenit din nou cu video-urile tale in timpul în care gătesc, fac curat și multe altele, mi-a fost dor enorm🥺❤️ am avut câteva experiente în aceste luni care nu-mi dadeau energie și timp sa mai pot sa ma bucur de vlog-urile tale și chiar am simțit o durere când vedeam ca postai și ca nu aveam timp sa privesc
Imi vine sa plang cand ma gandesc ca am început sa ma uit la videoclipurile tale cand terminam clasa a 5-a si acum incep clasa a 12-a intr-o saptamana. Ce pot sa spun? Ca mi-ai fost ca o sora in tot acesti ani, ca ai fost acolo cand plangeam, radeam si voiam sa ma uit la ceva care ma liniștește. Ca ma uitam la tine cand te jucai cu blanosii blonzi si imi doream si eu un animalut, dupa cativa ani am ajuns sa ma uit la tine cu propriul meu blanos - Oscar care e catel! Tu care m-ai ajutat sa imi creez un stil si un tip de persoane cu care vreau sa ma inconjor, care mi-ai spus fara sa stii de fiecare data ce voiam sa aud. Asa ca pentru mine ai fost ca o sora, si ca o profesoara de stil in tot acest timp🤍
Desi stiu cam tot ce ai zis in videoclipul asta imi place foarte mult sa stam la cafia si sa "vorbim"
Felicitari pentru subiectul abordat! Sunt perfect de acord cu tine si consider ca ar trebui sa le fie permis copiilor sa isi aleaga drumul, in functie de ce le place. Daca nu ne place ceva, nu vom putea avea speranta ca am putea excela in acel domeniu. Am terminat studiile de ceva ani buni, dar rezonez foarte mult cu ce spui tu si ce experiente ai avut. Ca si tine, am urmat profil filologic, mereu avand inclinatie spre limbi straine. Am urat efectiv matematica (inca o urasc) si tot ce tine de latura aceasta. Ca si tine, imi era groaza de orele de matematica si le uram. Am avut si un profesor exigent, care ne speria pe toti si cred ca nici asta nu a ajutat. Tatal meu este un om al cifrelor si mereu am simtit presiunea aceasta, ca eu am o cu totul alta chemare. De altfel, de multe ori cand incerca sa ma ajute la teme, aveam acest complex si sentiment neplacut. Asta pentru ca pentru el parea totul simplu si logic, iar pentru mine era exact opusul. In facultate am avut norocul sa plec de 2 ori cu bursa in Portugalia si am fost incantata sa descopar o cu totul alta abordare (nu mai zic de cele 2h pauza la pranz, zilnic, care erau sfinte! Ori la noi mancai covrigi fungind de la un etaj la altul, sa ajungi la urmatorul curs; pauze cam rare). In primul rand, cum ziceai si tu, am putut sa imi aleg cursuri si am fost incantata sa pot opta pentru cursuri de turism, sau de scriere creativa (ca tot ziceai). Imi facea placere sa merg la cursuri, fiindca eu le alesesem si era ceva diferit, fata de ce ne obligau la cursuri in facultate (am studiat la limbi straine, sa mentionez si da, am avut in continuare cursuri de latina...). Se punea cel mai mult accent pe parte practica, proiecte si munca in echipa. Iarasi, o cu totul abordare fata de majoritatea cursurilor pe care le aveam la noi la facultate, unde trebuia sa tocesti mult. Cred ca trebuie sa avem libertatea sa ne orientam inca de mici spre acele materii care ne plac. In alta ordine de idei, cand eram prin scoala generala imi placea mult sa desenez si petreceam mult timp facand asta (partea de design vestimentar ma atragea mult si inca ma atrage, recunosc). Insa, cum ziceai si tu, nu am mers mai departe pe aceasta cale, din ideea ca trebuie sa faci ceva care sa iti asigure un viitor. Nu ca cei care am fost la filologie am fi avut viitorul la fel de promatitator ca cei de la real, dar cu design-ul era si mai greu de crezut (inclusiv de catre parinti). Pupicios!😘🤗
Buna, Andreea! Sunt fix de aceeași părere cu tine. Eu momentan sunt înscrisă la master, m am îndepărtat mult de scoala generală și liceu, dar am rămas cu un gust amar din acea perioada. Exact ca și in cazul tău, nici mie nu mi a plăcut fizica, nu mi a plăcut chimia, matematica. Nu le înțelegeam, nu îmi făcea placere sa le invat. La romana era exact cum ai spus și tu, învățam acele comentarii exact cum le aveam predate, iar dacă modificai cât de puțin și scriai cuvinte in plus, ți se scădea nota. Se punea mare accent pe învățat mecanic, sa știi totul exact cum s a predat, nimic in plus, nimic in minus. Eu una nu stiu sa invat altfel. In toți anii de scoala am învățat doar mecanic, am tocit, am învățat informațiile exact cum erau predate, iar după ce îmi luam notele, uitam tot ce învățasem. Scoala ar putea fi un loc plăcut pentru elevi, dacă am fi puțin mai deschiși la minte și am renunța la obiceiurile vechi.
Buna Andreea, ai mare dreptate in legatura cu invatamantul romanesc e prea invechit si inutil pentru viata.
Ar fi interesant daca ai face un vidio despre tinute purtate la evenimente plus accesorii, make up. gen la nunti, petrecere de zi/ noapte etc
Mi-a plăcut tot ce ai spus aici.Sfaturile tale excelente.Mulțumim!🥰
Buna, Andreea🌸
Foarte de interes subiectul:) rezonez foarte mult cu tine in unele privinte.
Pentru mine toata scoala a fost un chin din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind si profilul nepotrivit pe care l-am terminat si anume cel real. Cosmaruri cu matematica am si eu in ziua de azi, dupa 9 ani.
Cand am mers la facultate am ales in sfarsit ce mi-am dorit si am fost cea mai fericita. Am adorat perioada facultatii🤍
Poate ar fi de interes sa ne povestesti despre joburile tale de la primul pana in prezent si domeniile in care ai muncit 🤗
O duminica frumoasa! 🤍🌸
Bună, dragă Andreea. 😘 Mă bucur mult că ai abordat acest subiect. În legătura cu abilitatea de a fi "bun la toate", eu cred că înțelepciunea vine atunci când conștientizezi că e imposibil să fii bun la toate, dar să fii împacat cu asta în sufletul tău. Însă, din păcate, școala numai să fim înțelepți nu ne învață. 😕
Multumim, Andreea! Foarte faina discutia si energia ta minunata :) Pentru cei in cautarea experientei de munca exista atat internshipuri neplatite cat si platite (aproape simbolic, insa tot e ceva macar pt transport) depinde mult de domeniul in care vrei sa te dezvolti. Ce m-a ajutat pe mine a fost sa nu exclud oportunitati care nu tineau de ce am studiat eu in facultate. Orice skill poate fi util. CV-ul e foarte important cu cat mai personalizat si mai complet e cartea fiecaruia de vizita. Sper ca ajuta! Succes
Bună! Nici eu nu mai sunt în școală, deși încerc să învăț câte ceva în permanență, eu cred că în scoli lipsește consilierea psihologică, atât pentru elevi cât și pentru profesori,cred că o bună inteligență emoțională poate face minuni în viața unui om și cu siguranță poate crește nivelul întregii societăți. Sunt profesori care se poartă umilitor cu elevii din cauza unor frustrări personale, îi terorizează, iar aceștia la rândul lor vor dezvolta frustrări și de aici un întreg cerc vicios... Eu iubesc școala și nu cred că o programă mai puțin stufoasă ar fi neapărat cheia, ci mai multă relaxare și încredere. Deși am fost o "premiantă", cred că acest tip de recompensă e nocivă, nu înveți din curiozitate ca să afli lucruri noi, să te dezvolți, ci pentru o notă, care nu îți folosește neapărat. De aceea cred că e foarte bine că vor să se elimine catalogul și diplomele, coronițele, copii trebuie să înțeleagă că nu merg la școală pentru a fi mai buni decât alți ci mai buni decât erau ei ieri, pentru a se dezvolta.
Foarte interesant subiectul! Felicitări 👏
Buna, Andreea! Ai atins un subiect foarte important, care pe mine m-a marcat. Eu am iubit anii de scoala si mai ales in scoala - fiind alaturi de colegii si prietenii mei - din cauza relatiei cu parintii, care erau extrem de severi si aveau comportamente ce intrau in abuzul emotional si fizic. Ma simteam protejata cand eram in scoala, asa ca pentru mine era o oaza de liniste sa ma duc la "ore". Eram eleva perfecta, ce obtinea premii la olimpiade, la diferite materii, pentru ca parintii mei voiau sa excelez la toate. Cred ca imi placea sa invat la orice, dar cel mai probabil invatam atat de mult din cauza (nu datorita) parintilor, de frica lor. Pentru ca eram atat de buna la toate materiile (matematica, limba romana, limba franceza...) si invatam perfect la toate, eu acum la 31 de ani nu stiu exact ce imi place, ma simt pierduta in viata profesionala si lucrul acesta ma intristeaza foarte mult. Sunt profesoara de marketing la universitate in Franta si nu ma bucur deloc pentru parcursul meu, desi cei din jur se bucura pentru ca au impresia ca este o reusita. Insa eu nu simt lucrurile asa si tare as fi vrut sa pot alege singura ce sa studiez in scoala generala sau liceu, sa am libertate (din partea familiei) si flexibilitate, cum spuneai si tu. Nu am fost lasata sa ma descopar, din cauza faptului ca parintii erau de acord cu sistemul educational din Romania, pe care nu il apreciez. Cand ma uit la tine (in fiecare saptamana) vad pe cineva care se simte la locul potrivit si tare as vrea sa ma simt si eu la locul potrivit in viata profesionala.
Și eu cred ca pentru mulți a fost un coșmar matematica, pentru mine a fost un mare coșmar , am urat-o din tot sufletul . Ai dreptate și nu știu cum se făcea ca tare răi mai erau profesorii de matematica, agresivi verbal mai și fizic uneori . Niste profesori fără suflet .
Biuna sora noastra rosie! ❤️
M-am bucurat tare mult de acest video, iar referitor la experienta scolii am avut si eu ceva greutati cu fizica si chimia. Nu le-am indragit deloc, insa le-am invatat de nevoie 😔, spre norocul meu incepand cu clasa a 11 a ne-au fost scoase si inlocuite cu materii specifice profilului economic pe care il aveam ( am mancat contabilitate si matematica pe paine, si asta cu mare placere ❤️), am continuat cu facultatea pe acelasi profil si acum am in sfarsit un job unde aplic ceea ce am invatat, doar ca o fac la nivel macro. Eu am dat bac-ul cu un an inaintea ta, deci am fost ultima promotie cu proba sportiva si intradevar niciodata nu am fost intrebata la interviu cu ce medie am terminat sau altele...proba practica nene, aia e baza. Te pup tare tare 🤗😘
Am făcut școala generala la sat, am fost mereu premiantă. Apoi am ajuns la liceu la oras, unde erai premiant si aveai note bune (la multe materii), doar daca aveai bani sa mergi in excursii, sa cumperi cărțile profesosilor etc Toate astea m au frustrat foarte rau, am ajuns sa ma trezesc noaptea plângând de stress.Am plans o săptămână întreagă cand am luat primul 2.😂 Îmi pare rau ca nu m am putut bucura de anii de liceu. Am avut in toti acesti ani si profesori minunați, oameni care au predat cu pasiune si care mi au rams in suflet. După liceu am venit in Germania si mi am continuat studiile aici, a fost foarte diferit.
Am impresia ca din tot ce am învățat, 60% din lucruri nu mi au folosit la nimic. Mi as fi dorit sa învăț lucruri despre gătit, alimentație, gestionare financiară, dezvoltare personala, încredere in sine etc Sau macar sa fi avut dreptul sa ne alegem noi câteva materii.
Mi a rams in minte o propoziție citita undeva ''Daca judeci un pește după abilitatea sa de a se urca in copac, va crede toata viata ca e prost''. Asta m a ajutat sa nu mai cred despre mine ca nu sunt buna la nimic, doar pentru ca nu ma descurcam la matematica/fizica. 😊
Felicitari pentru clipul acesta! Impartasesc aceleasi idei ca si tine si am trecut prin situatii asemanatoare, fiind cam de aceiasi varsta si inteleg perfect!❤️
Ești minunata draga mea și chiar sunt de acord cu tot ceea ce ai discutat aici. O zi buna🤗
🥰Heyy, ma surprinde faptul ca, mereu cand ma uit la videoclipurile tale nu ma plictisesc oricand de lungi ar fi :D Minunata ca intotdeauna :>
Un nou vlog superb cu o fată superbă!😘
Bună, Andreea!Este foarte important ca un dascăl să aibă o chemare,suflet,iubire și prețuire față de cel de lângă el,de oameni, de COPII pt a putea alege această meserie!!
Este foarte adevărat și faptul că ar trebui ca materiile să fie alese împreună cu copii, nu să se impună de la cap la coadă!!
Da,este foarte mult de discutat!
Mi-a făcut plăcere să te ascult!😘😘
Chiar a fost relaxant !
Toată aprecierea, Andreea. Ești minunată!🤎
Buna Andreea, desi in general ai mare dreptate in privinta sistemului educational romanesc, tin sa te contrazic intr-o anumita masura. Invatamantul romanesc este foarte tare influentat de profesori, normal, cred ca prima data trebuie sa schimbam mentalitatea profesorilor, eu, doamne ajuta, nu am cunoscut niciun profesor care sa ma faca sa ma simt inconfortabil, care sa ma injoseasca etc. din contra, am avut numai profesori care m-au invatat sa-mi exprim opiniile, sa spun tot ceea ce cred, chiar si despre anumite opere la limba romana, sau anumite reguli din scoala. Daca toti profesorii ar fi la fel ca si pe cei pe care i-am avut eu in scoala, elevii romani ar fi mult mai sanatosi mental, astfel mult mai dornici sa invete.
Draga mea, te urmăresc de aproximativ 6 ani, te apreciez din umbra. Ideea clipului mi se pare foarte bună. Mi-ai trezit muuulte amintiri, am 27 de ani și asemenea poveștii tale, am "adunat" multe traume din școala generală, mai ales la orele de matematică. În momentul în care îmi auzeam numele și eram chemată la tablă, voiam să mă ridic din bancă și cădeam la loc pentru că îmi tremurau picioarele de frică, aveam coșmaruri noaptea din cauza "profesoarei". Nu mai vorbim despre situațiile în care copiii "de bani gata" erau favorizați, iar noi, copiii fără posibilități peste medie eram insultați și umiliți zilnic.
Nu știu dacă o să se schimbe ceva în viitor, permite-mi să fiu pesimistă vis-a-vis de reformele din învățământ...
A fost un material util și binevenit! Felicitări! Ai atins multe puncte sensibile!
Bună! Te urmăresc din 2016, cei drept am rămas un pic în urmă cu videoclipurile, dar ușor ușor recuperez😊 . Te admir si am învățat foarte multe lucruri de la tine, lucruri pe care nici de la mama nu am avut ocazia să le învăț și iți mulțumesc mult pentru tot. Este primul video unde las și eu un comentariu😊. Din pacate și eu am avut parte de ceea ce spuneai tu în video 😢 , eu fiind un copil mai sensibil din punct de vedere emoțional 😊 am fost ironizată de colegi încă de la grădiniță, de părinți și de rude inclusiv de vecinele din sat, asta ma afectat foarte mult și încă încerc sa depășesc acele lucruri dar care vor rămâne cu mine tot restul vieții. Mă bucur că ai împărtășit și cu noi experiența ta din timpul scoli. ❤❤❤❤
Mult spor!!!
Te îmbrățișez cu drag superbitate de om 😘😘😘😘😘
Foarte util acest subiect. Ma bucur ca l-ai abordat. Eu am amintiri amestecate legate de scoala. Scoala gimnaziala am facut-o intr-un loc, iar liceul in alt loc. Am prins niste vremuri ciudate, inceputul anilor 90 in scoala gimnaziala si inceput de 2000 la liceu. Norocul meu a fost ca nu imi pasa prea mult ce se spunea, uneori profesorii erau foarte duri insa depinde si de elev cum percepe ce I se spune. Depinde mult de educatie. Nici mie nu mi-a placut matematica in special geometria 😂, insa literatura, desenul, lucru manual, biologie imi placeau. Depinde mult de profesor sa stie sa se apropie de elevi si sa se faca placut/a. Mi-as dori ca sistemul de invatamant sa se schimbe, elevii sa aiba optiunea sa isi aleaga materiile optionale la un moment dat. Sa existe ore de pictura, sport, stiinte ale naturii, sa existe psihilog in scoli etc.
Buna!
In scoala gimnaziala am avut o profesoara de matematica care URLA la noi mereu, ne dadea cu cartea in cap, ne jignea si multe altele. Plangeam din cauza asta, visam urat, tremuram. 4 ani asa a fost.
In liceu am fugit de matematica si am urmat un profil uman. Am fugit de primele licee din oras stiind ca liceeni de acolo nu au timp de nimic iar eu imi doream sa fac si sport in timpul liber. Am ales un liceu bun dar nu de "fite si figuri". Mi a placut mult istoria dar din pacate in liceu am avut o profesoara foarte buna dar care avea preferinte in ceea ce priveste elevii. In ultimul an nu stiam exact ceea ce imi doresc sa fac mai departe dar aveam cateva optiuni in minte. M am hotărât ca un an de zile sa fac pregatire pentru UMF. Materia pentru admitere la Targu Mures nu avea treaba cu ce se invata in scoala, nici macar la profilul real.
Iata cum anul acesta, absolventa de profil uman in liceu, sunt absolventa a 6 ani de UMF, de medicina dentara. 6 ani in care am avut colegi absolventi de profil real ce nu aveau treaba cu medicina iar eu m am descurcat mult mai bine decat ei.
Si da, si la medicina ai informati multe si nefolositoare ce iti mananca timp pretios, timp pe care l ai putea folosi pentru a te axa pe informatiile bune, actuale, de viitor. Dar acest lucru este un subiect separat, grav si greu de dezbatut.
Concluzia...
Bună, Andreea! 😘 Oh, wow, câte amintiri mi-ai readus la viata cu acest clip! ❤ Din fericire, eu am numai de bine de povestit despre anii mei de școală, pe toate planurile, atât legat de prieteniile pe care încă le am în prezent cu mine, cât și de profesori, care cu mici excepții, dar nu asemenea chinului tău 😅 (si imi pare sincer rău ca ai trecut, copil fiind, prin asa ceva), cărora am numai de bine sa le transmit, m-au format ca om. Anii de liceu, as vrea din tot sufletul sa mai petrec macar o zi acolo, iar facultatea, pe care anul trecut, 2021, am absolut-o, au fost anii mei minunați, mi-au adus împlinirea si vocația in viata, aceea de medic. ❤
Mulțumim pentru genul acesta de conținut, cu mare drag, eu cel puțin, aștept și altele de acest fel. Te pup, pe tine și pe blănoși! 😘
Draga mea, te felicit pentru abordarea ta. Școala nu te pregătește pentru viață, copii adună cantitate de informație și atât. Îți spun în calitate de profesor, nici să vrei să vii cu ceva nou în sistemul ăsta, nu ești lăsat. Dacă ești apropiat de elevi, primii care te judecă sunt colegii de cancelarie ...pentru că ești blând, pentru că ai niște ore relaxate.. și tot așa. Te îmbrățișez!
Mă bucur foarte mult ca ai postat din nou un clip. Esti super drăguță si imi place foarte mult sa te urmăresc. Iti doresc sa ai un weekend frumos! Te pup
12:48 Andreea, momentan teoria pe care o inveti la scoala e o gluma. Nu se mai invata nici macar jumatate din cat a invatat generatia ta. Si la intrebarea de ce sa invat eu despre X? Raspunsul este ca un copil are creierul cel mai usor de modelat si atunci iti dezvolti memoria, spiritul analitic, stilul de gandire. Practic nu vei mai stii niciodata atat de multe si diverse cate stii cand ai, sa zicem, 14 ani. E foarte important ca programa sa fie un pic peste capacitatea ta de invatare pentru a te trage in sus. Va fi foarte important pentru anii care urmeaza dupa scoala. Si sa stii ca prietenele mele din liceu sau facultate care au invatat bine au fost recrutate din facultate de firme si acum o duc foarte bine. Unele firme chiar se uita sa ai o nota mare.
Sper sa iei acest comentariu doar ca o alt fel de parere, venita de la o persoana care a trait probabil altfel. Nu e o critica. dar nu cred ca e ok sa scadem asteptarile in ceea ce priveste educatia. Problema e ca profesorii din generatia noastra erau foarte stricti, nu programa incarcata.
Poate ca nu e important sa stii ce e paralelipipedul, dar tu in momentul cand inveti asta, deja dezvolti gandire analitica si iti exersezi memoria unui concept nou. De istorie nici nu mai vorbesc cat de importanta e.. fiecare materie are scopul ei.
Nu sunt profesoara, sunt doar o persoana care considera ca in viata trebuie sa stii cat mai multe si sa inveti mereu ceva care te depaseste.
Ai dreptate, prea mult strică !👏
Bună Andreea. Deși îți urmăresc clipurile constant, nu comentez aproape niciodată. Astăzi însă am simțit nevoia sa fac asta, placandu-mi mult subiectul. Am fost o fata căreia i-a plăcut școală, deși nu ma pricepeam la toate subiectele (sport, limbi străine), fiind atrasa de partea reala; acum profesez în sănătate. Sunt în acord cu tine legat de posibilitatea alegerii materiilor pe care vrei sa le urmezi, cu o singura mentiune în a avea și o materie de cultura generala in urma careia sa ai o minima baza din fiecare parte a materiilor. În rest, un clip foarte fain! Spor la tot ceea ce faci și putere de munca !
Aici, ca întotdeauna! ❤️❤️❤️
Cred ca fiecare profesor si elev din tarisoara asta ar trebui sa asculte tot video-ul! Si cu asta am spus tot, esti minunata! Chiar e un video din care ai ce invata si pune in practica. ❤️
Foarte frumos și util. ❤️
Buna Andreea! Pentru mine perioada gimnaziului si a liceului a fost una cat se poate de normala, in timpul careia m-am bucurat de prieteni, experiente si informatii noi. Au existat momente mai putin placute care, de altfel, sunt firesti insa acum ca ma gandesc nu pot decat sa ma bucur de fiecare amintire.
Impartasind aceeasi "pasiune" pentru matematica si profil real ca si tine, m-am dus si eu la filologie😅. Totul a mers bine pana am ajuns in punctul aplicarii la facultate. Pentru ca n-am vrut sa fiu foarte departe de casa am ales un profil care nu avea nici o legatura cu idee de profil uman si totusi imi era mai la-ndemana sa zic asa, si anume management. Am rezistat o luna si am renuntat din motive de care toata lumea isi poate da seama😌 Dupa esecul asta am incercat alt drum, Scoala de Subofiteri de Politie, care nu m-a placut (ea pe mie) pe motiv ca nu eram destul de inalta.
Dupa acest al doilea esec am plecat in UK unde, dupa 3 ani am ajuns sa studiez Interior Design (acum fiind anul doi) si cred ca vorba aia "a treia oara-i cu noroc" imi guverneaza momentul asta al vietii. Nu stiu exact cum e sistemul pentru invatamantul gimnazial si liceeal aici insa cel universitar e lejer si foarte flexibil. In cazul meu 95% e practica, adica proiecte de tot felul (digitale sau fizice). Acum fierb de curiozitate cum se invata Interior Design in Romania, daca e la fel de multa practica sau e mai multa teorie.
In orice caz, sper la un sistem mai bine gandit in Romania in anii ce vor urma, pentru ca o sa vreau sa ma intorc inapoi in tara si viitorii mei copii sa aiba parte de o educatie care poate sa-i formeze pe orice plan isi aleg ei.
P.S Esti minunata si multumesc pentru toata munca depusa!❣
Multumim mult!!!!! ❤️❤️❤️ un videoclip super asteptat, sunt foarte fericita ca impartasim aceleasi idei 🫶🏻 pupici si imbratisari!!
Cata dreptate ai in legatura cum ca elevii ar trebuie sa isi aleaga materiile pentru viitor. Sa stii ca nici mie nu imi placea matematica ( mi-a ramas in minte cum unii colegii de clasa se miditau iar cand aveam ora ii asculta exact pe ei si luau note mari, asta m-a scarbit tare mult) . Anii au trecut am terminat liceul de arta, dar tata a murit si nu am mai avut ocazia sa studiez la cluj, acolo se indreptau unii colegi ai mei, mama fiind secretara m-a luat cu ea si asa am ajuns sa am primul job, secretara, dupa ce m-am casatorit, mi-a placut tare O editura de carte unde m-am reangajat ca tehnoredactor pc, ce rau le-a parut colegilor atunci ca am plecat , sefii iubeau cafeaua facuta de mine. Am iubit ce am facut ca tehredactor am ajuns chiar sa imi pun imaginatia mea pe grafica unei masini, invitatie de nunta samd...deci viata m-a adus cumva tot acolo la arta. Ma bucur din suflet ca in prezent copiii mei urmeaza un alt sistem de invatamant, locuiam in Wales de ceva ani si baiatul cel mare a terminat ,,Queen Elizabeth high school, si-a ales materiile precum ai mentionat tu, ani foarte frumosi de scoala au urmat se ducea de drag chiar asa imi zicea, acum in septembrie incepe anul 2 ,,level 3 business", iar de la anul Universitate. Cel mic inca trece in Year 5 ,,Primary school" dar atat de mult imi place ca nu ii incarca mult, sunt scurt zi la obiect. Mandrii de copiii nostrii! Imbratisari si o saptamana usoara draga Andreea ❤️🤗😘
Buna, Andreea! Complet de acord cu tot ce ai zis in clip.
Legat de ambrozie, am vazut ca te chinuie si pe tine. Recomand niste picaturi de nas, Dymista. Eu sunt alergica si la ambrozie si la pisici, am un pisicot acasa iar in perioada in care planta este inflorita alergiile mele se suprapun si devin un calvar. Am incercat si aerius si claritin, iar cand am fost la alergolog mi a recomandat picaturile minune.
Sper tare mult sa te ajute! Pupici ❤️
Buna Andreea ,sunt de o varsta cu tine si m-am regasit(am simtit ca stau la cafea cu o prietena si povestim,ai darul vorbirii) si mi-a placut enorm subiectul abordat de tine in acest videoclip mai ales concluziile si sfaturile intelepte pe care le-ai dat la final astfel incat nu m-am putut abtine sa nu-ti las un comentariu de apreciere la adresa ta(foarte rar las comentarii de orice fel,iau informatia ca atare). Mi-as fi dorit ca in liceu sa dau peste o persoana ca tine,de la care sa am ce sa invat asa ca consider ca cei care sunt acum in scoala/liceu au un mare avatanj,un mare plus daca stiu sa asculte pe cine trebuie, modelezi frumos "tanara generatie" . As vrea ca pe viitor sa vad videoclipuri cu si despre educatie (despre viata) ,despre carti care iti modeleaza gandirea , consider ca tot timpul avem de invatat ceva si daca iti va permite timpul poate niste live-uri aici pe YT gen sambata sau duminica la cafeluta(de relaxare). Te pup si te imbratisez.
Ai foarte mare dreptate, lucrez în învățământ și cred că este crunt faptul că nu se pune accent pe înclinațiile elevilor pentru că un comportament precum al profesoarei de matematică despre care ai povestit poate crea chiar traume ale unui viitor adult. Îmi face plăcere să te urmăresc de fiecare data!
Am absolvit liceul acum 6 ani si totusi inca mai am cosmaruri cu profesori de atunci si traume din acea perioada. Prefer sa lucrez 12 ore in costructii decat sa ma mai intorc o ora la scoala… nu mi-a placut, nu imi doresc sa ma intorc in acea perioada si ma simt mult mai relaxata acum cand am de platit facturi, taxe, chirii + sa merg la munca, decat sa ma intorc in stresul groaznic din scoala.
Am fost convinsa ( sau prostita mai bine zis) ca doar profilul mate-info-intensiv e bun, iar pentru mine care nu am nici o inclinatie spre partea reala, a fost pur si simplu ingrozitor si chinuitor.
De la 8 AM la 3 PM zilnic chinuindu-ma sa inteleg ceva din materiile cu profil real la care stateam cu frica de a nu ma asculta, stres continuu ca trebuia sa copiez de la alti colegi ca sa pot trece, si teama de a nu ma face de rusine ca nu am nici cel mai mic habar ce caut acolo.
Din pacate, la materiile cu profil real stateam cu groaza din cauza ca nu intelegeam nimic din ce se preda si la materiile cu profil uman stateam cu stres pentru ca profesorii erau nepotriviti ( ca sa nu spun mai urat)…practic eu nu aveam nici o materie sau vreo ora din zi in care sa nu am anxietate, stres si groaza.
Dupa ce am dat bacul, instant m-am angajat, mi-am strans vreo 2 salarii (2500 de lei) si m am dus la 600 km de casa in Bucuresti fara ajutorul nimanui.
Intr-o saptamana am gasit job si in capitala, 1200 de lei fara bonuri (ca nici nu stiam ca exista asa ceva) din care am platit mancare, chirie, transport, medicamente + cele necesare. Eu cu aceasta suma lunara am trait aproape 2 ani in București deci se poate, si eram foarte mandra de mine ca reusesc si ca am scapat de stresul din timpul scolii.
Ulterior am incercat sa lucrez in mai multe domenii si am acumulat foarte multa experienta, iar acum sunt angajata la cea mai mare firma de vanzari online din Romania si sunt foarte multumita atat din punct de vedere financiar cat si din cel al activitatii zilnice.
Din propria experienta pot sa spun ca nici un angajator nu m-a intrebat ce note am avut la scoala, ce nota am avut in bac sau de ce nu am studii superioare. Tot ce conteaza si este de interes pentru un angajator e experienta ta ca si candidat si skill-urile pe care le dobandesti in urma muncii prestate la diverse locuri de munca.
Am facut si niste cursuri: insotitor de bord si stilist protezist, acestea fiind domenii pe care le pot practica oricand doresc. E bine sa ai planul A, B sau C mereu.
Eu am avut ambitia de a demonstra ca voi ajunge mult mai sus decat isi imaginau parintii mei, profesorii din scoala sau alte persoane care ma judecau cand eram eleva, iar in momentul de fata, deja am ajuns la un nivel mult peste asteptarile multora.
Buna Andreea,te urmaresc de mult timp,esti minunata si naturala si te ador,dar acum este prima data cand"imi fac curaj"sa iti scriu😊,si asta pentru ca acest videoclip m-a dus cumva in trecut,sunt aceeasi generatie cu tine,si eu am "detestat" matematica,si tot ce a tinut de ea,si avand diriginta de matematica in clasele 5-8,am fost terorizata de orele acelea,imi amintesc ca nu aveam nici ore de dirigentie,nu o interesa decat sa ne predea matematica,si ne "baga pe gat" tot felul de culegeri,nu mai spun de teme interminabile pe perioada vacantelor,ba chiar ne obliga sa alegem la materia optionala,tot matematica era "matematica distractiva",imi amintesc si acum😅,numai distractie nu era pentru noi.Asa ca si tine,am mers la un liceu cu profil uman,filo-bilingv,unde,intr-adevar am scapat de materiile reale,insa stiu si acum ce teama aveam,la orele unde profesorii puneau accent pe gandirea noastra si pe creativitate(pentru ca mai aveam si astfel de ore,mai rar,evident)sa ma exprim,fix din acelasi motiv,ca toti profesorii te puneau sa inveti mot-a mot,si nu puteai sa ai tu o parere,cred ca avem un sistem foarte prost,care mai degraba ar vrea sa ne faca sa fim "roboti",sa credem ca tot ce ne invata ei este corect,si din acest motiv cred ca foarte multe persoane nu au o directie in viata,pentru ca termina scoala,unde li se spune ce sa faca si sa spuna,si cand termina anii de scoala,se simt "pierduti",cel putin asa cred eu,si imi este groaza cand ma gandesc in ce directie va mai merge sistemul nostru de invatamant peste cativa ani,cand baietelul meu va merge la scoala,ma ia panica si durerea de cap cand stau sa ma gandesc ce va fii.Te pup cu drag
Îmi plac mult clipurile astea cu pălăvrăgeală, parca îmi mai deschid ochii și mintea și ma fac sa privesc viața și din alt unghi 🥰🥰
Ești mereu o inspirație, draga mea Andreea! Te pup 😘😘
Tare as vrea despre joburi(interviuri, cum sa scrii un Cv bun), inca mai vreau si despre designers daca mai sunt care nu au aparut🙈😘😘
Văd că în Romania multă lume se uită de sus la cei crescuți „cu lingura de argint în gură”. Mie mi s-a schimbat complet abordarea când am ajuns să studiez la școli unde, pe lângă bursiere de merit ca mine, erau și studenți ai căror bunici sau străbunici fondaseră facultatea sau donaseră clădiri întregi, laboratoare, sisteme de burse etc. Aveau ceea ce se numește „bogăție generațională”. Toți erau decenți, respectau profesorii și studenții fără deosebire de starea materială, nu epatau prin nimic și treceau examenele fără să comenteze. Dar - și aici este marele DAR - se vedea clar că își primeau educația și din alte surse.
Acolo mi-am dat seama că școala - orice școală - este un sistem care te învață cum să fii angajat undeva. Să fii o rotiță în sistem. De la unele școli ieși cu o meserie mai bănoasă, de la altele de-abia îți duci existența, dar oricum ar fi tot angajat rămâi. Școala nu te învață să-ți îngrijești sănătatea, nu te învață să-ți gestionezi finanțele, nu te învață să iei hotărâri și să ai inițiative independente, nu-ți deschide orizonturile. De la ei am învățat să-mi creez propria programă de învățământ și să nu mă bazez pe școală pentru că, pe lângă unele discipline utile, școala pierde timpul copiilor cu tot felul de bazaconii. Cât despre profesori, au existat și dascăli adevărați, dar în general este valabil proverbul: cine poate - face; cine nu - învață pe alții.
Sincer ma regăsesc printre ce ai povestit , mia plăcut mereu școala ba chiar profesori se rugau de mine sa plec acasă:} nu pot sa zic ca am trecut ca rata prin apa dar de multe ori eram parca invizibila mai ales când profa de franceza m-ia pus absenta deși eram chiar în fata ei 😅 într-adevăr școala nu ne pregătește pentru viata dar are destule aspecte faine și îți dă ocazia sa vezi ce îți place, să-ți faci prieteni sa mergi în excursi etc.
Trebuie sa ne bucuram de școală asa cum este ea, nu pot sa zic ca nu m-am bucurat însă când a fost la facultate am dat-o in bara căci nu știam ce vreau cu adevărat și perioada online a fost nașpa însă acum as dori sa continui și voi încerca pe cât de mult sa ma bucur pentru ca senzația ca înveți ceva nou, de studiu alături de alți este minunata.
Îți mulțumesc pentru sfaturile pe care le dai, ești o persoana minunata 🤗💗pot spune sincer ca ma inspiri atât pe mine cât și pe mulți alți, chiar dacă nu am văzut tot ce ai postat vreau sa ma uit la cat mai multe.
(Imi pare rău că e așa lung comentariul dar simțeam nevoia sa scriu) 💖
Cu mare drag te-am ascultat, foarte bun subiectul și e foarte mult de discutat pe tema scolii, învățământ, profesori, etc. Vreau sa las dpua opinii :ca mama de copil (clasa a IV-a) și bineînțeles fost elev😅. Ca mama, am băiețelul cu TSA și ADHD, este înscris în învățământul de masa, am fost cu el din clasa pregătitoare. Este multă materie, multe informații și se merge în ritm alert cu predatul. De acord cu tine ca nu va folosi în viata tot ce i se impune sa învețe! Are deficit de atenție ceea ce presupune munca i plus acasă și multa repetiție pentru fixarea cunoștințelor! Dar, am observat probleme cu atenția și la ceilalți copii! Manuale încărcate, profesori prea "ambițioși" si părinți dornici de "copii perfecți de zece"! Din experienta de eleva, scoala gimnaziala și liceu, într-adevăr mult mai mult bun simt era în perioada mea(generația 1991-2002).Nu era acces la informație ca și acum, nu erau atâtea tentații, nu erau multe... De acord și cu faptul ca ar trebui libertate de alegere, fiecare elev sa se îndrepte spre ce îl interesează de fapt. De acord și cu faptul ca nu toată lumea este pregătită să lucreze în învățământ! Succes tuturor în noul an școlar inclusiv mie care mai "predau" o data acasă copilului cum ma pricep mai bine! 🙏🙂
Cel mai fain clip de-al tau pana acum (dupa gustul meu). M-am regasit in multe experiente din liceu pe care le-ai povestit ( dintre cele nu foarte placute). In Romania sistemul de invatamant e invechit si la fel de plin de limitari ca si acum 20 de ani. Si nu cred ca se va schimba curand....Iar vocatia de profesor e la noi doar la nivel de vorbe.
Iti doresc calatorii placute, pe unde te vei mai plimba, si alte clipuri cu teme faine! Pupici🥰 🤗
Waaa ce subiect😍
Ma pun pe vizionat🤗🥳🥳
Bravo !! Foarte bine spus 🤗😘Sunt de aceeasi parere cu tine.. Si eu eram sefa de clasa , aveam numai note bune dar la mate eram coada.. toti se mirau de ce la celelalte invat asa bine si la mate abia ma trecea.. Si eu am ramas cu traume de la mate...Acum am copii, si sper sa nu repete greselile mele si sa aleaga ce le place !
Mult succes Andreea ! 🤗😘😘Te pup !!
Bună, Andreea. Te ascult cu drag de fiecare dată ❤️ M-am regăsit în acest videoclip, terifianta oră de matematică din școala generală și-a pus oarecum amprenta asupra mea. Din fericire, am reușit să scap de frici și să evoluez datorită filologiei.
Ce mi place ca începi videoclipurile cu asmr uri 🥰🥰🥰
Bună, Andreea! Este una din puținele sau poate singurele dați când ma decid sa îți scriu un comentariu. Însă videoclipul asta mi-a deschis cumva ochii. Nu am pretenția sa citești tot ce îți scriu aici, însă ca de fiecare data și din punctul meu de vedere ai perfecta dreptate! În câteva zile voi trece clasa a 11-a și sunt sincer entuziasmata și curioasa de cum va decurge acest an școlar! Norocul meu, fără nici o lauda, este ca mi-a plăcut mereu sa învăț și sa acumulez cât mai multe cunoștințe! Poate a fost și presiunea din partea părinților sa am note bune ca să am un viitor bun și o cariera pe care sa o urmez cu placere, însă îmi amintesc cu drag mult mai mult de anii de generala decât cei de liceu. Sunt din generația celor care au făcut prima clasa de liceu online odată cu pandemia. Lucrurile se îndreaptă și revenim ușor ușor la cum era înainte. Cu lacrimi în ochi, asa cum am avut și când te-am întâlnit pentru prima data în Sun Plaza vara aceasta, îți mulțumesc pentru aceste cuvinte și as asculta cu mare drag o a doua parte! Pupici❤️❤️
Foarte bine punctat! 👍👍👍
Vorbesti atat de fain! Iubesc sezatorile astea. Sa ne mai spui povesti.. mai ales din alea cu cladiri vechi si stranii 😜
M-a relaxat clipul tău. Sunt de acord în mare cu opiniile tale legate de sistemul de învățământ (aici un om de 28 de ani care are și pregătire pedagogica printre altele). Eu de exemplu am fost elevul care a încercat sa fie bun la toate- nu la nivel de "olimpiada", dar ma descurcam si la romana si la matematica (mi-a plăcut matematica, am mers pe profilul real). Aceasta alergătura nu mi-a făcut bine pt ca m-a ținut în stres și mereu am considerat ca ma pricep la toate, dar nu excelez la nimic ceea ce m-a făcut sa îmi fie greu sa aleg un drum în cariera. Realmente vorbind m-a ajutat tot puterea de a ma dezvolta și de a lupta cu greutățile pe cont propriu. Evident ca m-au ajutat și cunoștințele acumulate și am realizat ca pot face multe și ca sunt mai buna decât credeam. Sper din suflet ca pt generațiile următoare sa existe loc de schimbare și de deschidere. Mulțam de clip și de ora de relaxare 😄😁
Bună, Andreea. Am urmărit tot clipul tau și m-am regăsit foarte tare în ceea ce ai spus, și eu am fugit de matematică și tot ce înseamnă partea de real toată viața. Sistemul nostru de învățământ are foarte multe carențe și sunt de acord cu tine în mare parte. De curând, am înțeles totuși că acest sistem trebuie privit și din cealaltă perspectivă. Într-adevăr, comentariile de la limba română pentru bac trebuiau memorate pentru notă mare și chiar dacă opinia ta era aceeași cu cea din comentariu, tot nu era bună pentru că nu era formulată ca acolo:)), dar, practica asta cu comentariile date de profesori gata făcute a început din cauza faptului că elevii scriau porcării, nu-și dădeau interesul și/sau unii chiar erau prea leneși și/sau "neinteligenți" pentru a scrie niște comentarii care să poată trece bacul. În principiu, elevii au început să ceară comentariile gata-făcute la meditații, și având în vedere că profesorii erau plătiți, trebuia, oarecum, să asculte de dorința lor. În plus, vina profesorilor care nu mai au răbdare și nici nu le pasă atât de mult încât să explice opera și toate elementele ei pe care poate nu le înțelegi doar citind cartea. E mai ușor pentru ei să dicteze/trimită comentariul gata făcut.
Cât despre flexibilitatea pentru programa școlară de care vorbeai, ar fi foarte greu ca ea să existe. Elevii sunt foarte diferiți, și ar fi aproape imposibil ca flexibilitatea asta să se muleze și pe numărul și programul profesorilor, pe capacitatea liceelor și mai ales, pe nevoile elevilor. Mai ales că, din punctul meu de vedere este cam prematur să pui un copil de 14 ani să-și aleagă, relativ, parcursul în viață. Chiar dacă liceul nu-ți dictează, evident, nici primul job și nici restul vieții profesionale, este un punct de plecare. În principiu, după ce face filologie, nu te vei apuca de programare. Pe lângă asta, din ce in ce mai puțini tineri devin profesori, iar majoritatea profesorilor din sistemul de învățământ din momentul de față sunt trecuți de prima tinerețe, ceea ce da, îi face cu mai multă experință și cu mai multe lucruri de împărtășit, dar în același timp îi face și mai arțăgoși, fără rabdare și mai ales, înapoiați când vine vorba despre nevoile elevilor din ziua de azi. (Profesoara mea de "informatică" nu știa să deschida o nouă pagină într-un document word, decât dând enter până apărea următoarea.)
Apreciez mult că ai citit toată povestea asta, am simțit nevoia să-mi trec și eu părerea aici. Te apreciez mult și-ți ador clipurile
De abea il asteptam😍😘
Si MAI VREAU SĂ SPUN CEVA. Cele mai importante lucruri, nu le-am invătat la scoală, ci de-a lungul timpului, din experiente. Si eu am detestat matematica. M-am mutat la uman la liceu. Nu, nu esti doar tu. Nici mie nu-mi place matematica. Mie imi plac limbile străine. Dorinta de a excela in tot este a parintilor frustrati .
Pentru mine 1-4 a fost lux din toate punctele de vedere, clasele 5-8 au fost groaznice din cauza unor profesori (ultimul video de pe canalul meu este despre abuzul din scoli), liceul a fost suportabil, iar acum la facultate nu pot zice ca e totul roz. Probabil experienta mea la facultate nu e asa de placuta pentru ca noi suntem o grupa mica si trebuie sa interactionam tot timpul, apar si glume si barfe de domeniul liceului. Sper ca altii sa aiba o experienta mai placuta pe parcursul lor scolar!
Bunaa
Îmi plac maxim topicurile de genul asta și mi ar plăcea sa mai faci cât mai multe “sezatori” in care sa dezbatem(tu in video noi in comentarii) sau sa povestești prin ce ai trecut și cum a fost
Acum, pentru ca subiectul e fain și ma simt “provocată” :)))) o sa zic ca in mare parte sunt de acord cu tine, cu câteva amendamente, și anume faza cu matematica și alte discipline reale. Nici mie nu mi-a plăcut in mod excepțional, era o relație love-hate, pur si simplu îmi plăceau anumite capitole, altele mi se păreau oribile si nu lucram așa mult la ele, daaar sunt de părere ca indiferent cât de mult sau puțin îți place trebuie “sa te chinui” cu materii de genul pentru ca îți dezvolta imens capacitatea de a lua decizii, memoria, modul in care privești lucrurile și felul clar și practic in care vezi anumite situații. Și ca exemple care și pe mine m-au uimit in care folosești matematica practic, pe lângă calcule :)), ar fi ca am văzut un florist care participa la o competiție in străinătate și care spunea ca pe lângă simtul estetic și îmbinarea culorilor sunt necesare noțiuni matematice și fizice, de genul proporțiilor 😦 (si încă ceva de genul asta dar nu am reținut exact :)))) )
Sau altul in care nu mi știam măsura la inel si mi a spus prietenul meu sa masor diametrul unui inel pe care îl am. Și după am stat si m am gândit.. hmm diametrul sau raza(?) si care dintre ele e mai potrivit si cum sa calculez dacă o știu pe una din ele. Și din aproape in aproape mi-am amintit formula si iată alt exemplu practic la care nu ma așteptam ca o sa ma ajute când eram in generala si studiam cercul 😬
Eu sunt la medicina si chiar dacă e disciplina “reala” nu folosesc mate/fizica/chimie practic, dar folosesc logica din ele si îmi dau seama ca ma ajuta si la facultate dar si in viața de zi cu zi. Acum eu nu te “corectez” sau “cert” :))))) ca nu e cazul. E o părere, in special pentru copiii de aici (de liceu probabil) de la cineva care regreta ca profa de fizica nu a insistat puțin mai mult si ne lasă sa învățam la bio pentru admitere sau pentru ca nu am avut prof de chimie bun la clasa and so on, ca văd cum alții prind lucruri mai repede sau aplica altfel, iar eu ar trebui sa ma întorc la baze.
Materia e arida la noi, dar nu e degeaba. Asta consideram când eram eleva, ca studenta realizez ca nu e chiar așa, vorbind in special de obiectele ce tin de real, caci la limba romană ar trebui muuulte schimbări, de genul gramatica in liceu si împrospătata lista de lectura.
Foarte buna ideea cu educația sexuală sau financiară in scoli, lipsesc cu desăvârșire si e păcat.
O idee faina ar fi cam ce se petrece in America, si anume fiecare își alege ce materii sa studieze si nivelul materiei(I, II, III sau ceva de genul begginer intermediate advanced) in funcție de viitoarea facultate si cât considera ca se descurca. Așa ar fi cu adevărat potrivit pentru fiecare in parte chiar dacă s ar impune măcar nivel de începător la 2-3 materii pentru a nu alege doar sport religie si desen :))))
Ar fi multe de spus dar deja comentariul meu e huuuuuge, așa ca ma opresc aici si aștept cu drag si alte subiecte sau povestiri de genul asta 😍😍 kisses 😘
Total de acord. Leonardp Da Vinci, daca ar merge la scoala in vremurile noastre, ar trebui sa traga tare, ca sa se mentina macar la un nivel decent.
Mai am un cui cu autorii interbelici, si cu niste carti care efectiv nu au ce cauta in lecturile obligatorii ale unui adolescent. E vorba de niste experiente prin care au trecut oameni la 20 de ani, la 30 de ani... Cum poti sa pui un adolescent, care abia deschide ochii catre lume, sa analizeze niste drame, niste dileme existentiale care tin de intelegerea si experienta unui adult?!...
Pentru mine anii de scoala au fost destul de dificili!
Nu mi-e dor nici macar 1% sunt mult mai fericita acum, adult fiind, chiar daca muncesc, am cheltuieli si multa treaba, imi place asa!
De cand ma stiu, cu familia nu m-am inteles, chiar si ei ma puneau la zid. Clasele 1-4 si 5-8 nu au fost chiar atat de rele ( mai exact nu au avut amprenta asupra mea, ma duceam la scoala si cam aia era, mai erau si pe acolo lucruri nasoale...insa in limita bunului simt).
Ei bine, liceul a reprezentat cea mai urata perioada din viata mea, eram clasa de baieti (22-baieti si 2 fete, eu si prietena mea cu care vorbesc si acum) erau foarte rai cu noi, se comportau atat de urat, incat intregul liceu nu ne-a primit la balul de clasa a 12-a din cauza lor. Stricau, faceau galagie, isi bateau joc de profesori, de fetele din alta clasa, de noi, chiar si ei intre ei se luau la bataie.
Era jungla, ce sa mai...ne-au mutat in alta clasa drept pedeapsa pentru alte rautati.
Dar nu pot sa zic ca am ramas cu traume, chiar deloc, poate ca asa este firea mea, niciodata nu pun la suflet, ma supar si eu dar nu tine mai mult de o zi. Cred ca daca eram altfel, acum eram traumatizata. Insa chiar deloc, mereu mi-am vazut de treaba mea si ma amuzam de cele mai multe ori.
Oarecum vedeam de ce fac ei acele lucruri. Multi aveau probleme acasa, parinti decedati, lipsa banilor etc.
Si de multe ori ei erau asa pentru ca erau in gasca, cand nu erau toti la scoala, nu mai era cazul de asa ceva.
Ba chiar, dupa liceu majoritatea mi-au dat mesaj ca le pare rau pentru comportament si ca erau niste copii.
Cu unii m-am si intalnite pe strada si chiar s-au bucurat sa ma vada.
Deci, sa spuneam ca s-au trezit la realitate.😇 Dar oricum pentru mine scoala a fost naspa, nu m-a ajutat cu nimic, ce stiu acum am invatat singura,
Cu exceptia sa scriu si sa citesc, absolut nimic nu mi-a fost folositor...puteam sa ma opresc la 8 clase si era la fel ca acum🤣🤣🤣 am mai facut si Facultate( tot degeaba) unde m-am angajat n-a cerut nimeni Bac, facultate si nu stiu ce aptitudini, absolut deloc. Trebuia sa te duca pe tine capul si atat!
Pupici si mi-a placut mult materialul!😍🥰🤩
Mi as dori tare mult sa ne mai faci video cu combinari de haine,culori chiar si ce incaltaminte s ar potrivi la unele sau la altele haine,multumesc
Buna Andreea. Eu am plecat din Romania in America in 2015 cand baiatul meu a inceput class a 7-a. In Ro a fost aproape sa ramana repetent. De cand ne-am mutat aici copilul meu a devenit foarte bun la invatatura. A terminat liceul si a facut 1 an de facultate si pentru ca nu vrea sa se inprumute de multi bani de la stat, a intrerupt facultatea ca sa faca armata pentru ca statul plateste scoala pentru militari. Anul asta face armata si job training. O sa fie specialist in IT si o sa lucreze pentru guvern. Dar anul viitor merge inapoi la facultate (specialist IT) dar statul ii va plati studile. Ce vreau eu sa spun e ca scoala in Ro este foarte grea si asa cum spui tu, te obliga sa inveti lucruri inutile. Plus ca scoala USA e mai interactiva si tu ca si elev ai voie sa iti spui parerea si esti ascultat. Baiatul meu daca ramanea in Ro probabil nu ar fi ajuns asa sus... si are doar 20 de ani.
Eu nu prea comentez dar sa sti ca ai in mine un mare fan peste ocean. Te imbratisez cu drag.