”,,,Şi mai pretindeţi că trăiţi în Epoca Luminii! ...” - Jakob Lorber - profetul necunoscut

Perfect conştienţi de acest lucru, patriarhii au început să cultive cu
ardoare iubirea pentru Dumnezeu. Unica lor preocupare a devenit aceea de
a-Mi câştiga iubirea şi graţia asociată cu ea, aceasta fiind singura şcoală de
care aveau nevoie şi unica menire a vieţii lor pământeşti. Aşa se explică de
ce până şi copiii lor cu vârste cuprinse între şase şi zece ani erau infinit mai
înţelepţi şi mai sensibili decât oamenii care trăiesc în actuala epocă
întunecată şi cu adevărat abominabilă în ochii Mei, şi care se consideră
mari savanţi, deşi nu cunosc aproape nimic în plus decât ştiau copiii care
sugeau în acele timpuri la sânul mamei.
Căci laptele matern din acele timpuri conţinea mai multă substanţă -
chiar într-un sens material - decât conţin astăzi marile biblioteci mâncate
de molii ale savanţilor voştri. Şi mai pretindeţi că trăiţi în Epoca Luminii
Ce conţine laptele matern la ora actuală? Mai bine nu vă spun! - O,
ce diferenţă există între femeile care trăiau în acele timpuri şi cele de astăzi!
Adevăr vă spun, cu greu vei găsi astăzi o singură femeie care să nu
comită într-o singură secundă o sută de păcate mortale, din cauza vanităţii
ei şi a iubirii pentru lucruri sordide. Ascultaţi ce vă spun!
Cum poate fi etichetat modul aberant al femeilor de a se îmbrăca,
îndeosebi atunci când ies în public?
Nu vreau să intru în detalii, dar vă pot spune că pe timpul lui Enoh,
chiar şi în zilele din urmă, când depravarea atinsese cote maxime, până şi
cea mai decăzută prostituată se îmbrăca cu mai multă modestie,
acoperindu-şi părţile intime mai bine decât o fac astăzi femeile cele mai
smerite!
Chiar şi atunci când avea relaţii cu un bărbat, abandonându-se lui,
prostituata din acele timpuri îşi păstra trupul acoperit, astfel încât păcătosul
să nu poată vedea nimic mai mult din trupul ei decât partea pentru care
venise la ea.
În schimb, în zilele acestea, până şi fetele de numai zece ani sunt
conştiente de farmecele lor fizice, privindu-se în neştire în oglindă. După ce
cresc şi se dezvoltă plenar, ele ies pe jumătate dezbrăcate, dacă aşa o cere
moda şi dacă autorităţile permit acest lucru.
Chiar dacă nu îndrăznesc întotdeauna să facă deschis anumite
lucruri, ele le comit oricum în inima lor, făcând tot felul de planuri şi
inventând tot felul de subterfugii pentru a-i atrage în mrejele lor pe bărbaţi
Adevăr, adevăr vă spun, o femeie care trăieşte în aceste timpuri este
mai rea decât o sută de mii dintre cei mai cumpliţi diavoli din iadul cel mai
de jos. Cel puţin, ei fug atunci când aud numele Meu, dar o asemenea
femeie nu face decât să râdă de Mine şi de numele Meu, fără să
îngenuncheze în faţa Mea, aşa cum se cuvine, ca să nu mai vorbim de
numele Meu, în faţa căruia toate cerurile, toate lumile şi toate iadurile
trebuie să se încline cu respect.
Adevăr, adevăr vă spun - aşa cum le-am spus multora dintre voi în
aceste timpuri, fie deschis, prin cuvinte directe, fie în secret, în inimile lor:
ar fi mai bine ca femeile de astăzi să fie posedate de zece milioane de
demoni, căci de aceştia s-ar mai putea elibera! Puterea numelui Meu este
suficient de mare pentru a-i scoate instantaneu pe aceştia din trupurile şi din
sufletele lor.
În schimb, predicaţi-i în numele Meu, timp de zece ani, unei femei
din aceste timpuri, şi vă asigur că ea nu va renunţa la o singură iotă din
neruşinarea ei, din iubirea de podoabe, din vanitatea şi din dorinţa ei de
seducţie.
Credeţi cumva că aceste fiinţe vor ajunge vreodată în iad, fie el şi
cel mai de jos? Vă înşelaţi. Oricât de cumplit ar fi acolo, aceste locuri ar fi
mult prea bune pentru asemenea fiinţe, căci acolo toţi demonii şi toţi
diavolii fug atunci când aud numele Meu şi cad la pământ în faţa îngerilor
trimişi să îi pedepsească. Credeţi că aceste creaturi terestre care trăiesc
printre voi ar face vreodată la fel?
De aceea, vă asigur că cu ele voi proceda altfel, într-o manieră de
care nu au auzit nici chiar cei mai presus dintre îngeri.
Vă asigur că dacă îşi vor încheia mizerabila viaţă pământească fără
nici o încercare de îmbunătăţire şi fără nici un fel de căinţă din partea lor,
vor avea parte de mânia Mea în toată plenitudinea ei.
O, pura Mea Ghemela, ce diferenţă imensă există între tine şi
femeile din timpurile acestea! Ce abis între două infinităţi!
Tu, o, Ghemela, sălăşluieşti în inima Mea. Dar aceste femei care îşi
bat joc de Mine s-au rătăcit atât de departe încât mâna Mea, oricât de
departe s-ar întinde, nu mai poate ajunge la ele. Iată, ele s-au rătăcit într-o a
doua infinitate, da, în infinitatea mâniei Mele cele mai severe.
Dar să nu mai vorbim despre aceste lucruri, - căci nu a sosit încă
timpul mâniei Mele.
Să revenim aşadar la timpurile bune de altădată