Împreună pentru copiii care au nevoie de noi!

DISTRIBUIE, DĂRUIEȘTE ȘI AJUTĂ-NE SĂ AJUNGEM LA CEI CE VOR SĂ AJUTE!
GRĂUNTELE DE IUBIRE 2024!
Dragii mei,
De ani buni vă invit, odată cu venirea iernii, să ne unim forțele pentru cei care au nevoie de dragostea și ajutorul nostru. Ce-i drept, a trecut mult timp de când, prin 2005, duceam către vreo 50 de copii câteva sacoșe cu alimente și hăinuțe.
Bunătatea lui Dumnezeu și dragostea jertfelnică a multor oameni, ne-a ajutat să ne mărim Familia Vieții, an de an, până la a ajunge cea mai ,,bogată” biserică și asociație din România în copii sărmani ori orfani: 𝟏𝟎.𝟑𝟒𝟐.
Se știe că marea parte a acestor copii s-au născut în Maternitatea ,,Cuza Vodă”, locul unde vin pe lume cei mai mulți nou născuți din țară. Față de ei și față de mamele lor înlăcrimate, am făcut făgăduința că vom face tot ceea ce ne va sta în puteri pentru a-i ajuta să crească OAMENI MARI!
Adeseori, am fost întrebat cine sunt acești copii, iar uneori și mustrat că nu facem altceva decât să susținem nașterea lor și nemunca, și asta pentru că da, o mamă cu 5, 7 sau 9 copii nu prea mai poate avea și un serviciu de 8 ore. Și așa are deja nenumărate servicii: de doică, bucătăreasă, spălătoreasă, educatoare, profesor la meditații, asistentă medicală, fapt pentru care pruncii în număr mare ocupă tot timpul unei mame.
Astăzi, aș vrea să vă vorbesc despre o mamă - Simona - și despre Elena, Rareș, Ștefan, Alexandru, Andrei, Raluca, Ioana, Ana și Denisa - copiii ei. Nu sunt doar niște nume din cele 10.342 din lunga Listă a Iubirii, ci suflete curate, pline de bunătate, care se luptă peste puterea lor să biruie încercările și să poarte pe umeri, zâmbind și îmbrățișându-ne, poveri mult prea grele pentru ei.
Simona are o inimă mare și plină de iubire și își crește acești copii în condiții care multora dintre noi ne-ar părea de greu de suportat. Zi de zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu osteneală peste măsură și sprijinul oamenilor dragi, ea se zbate să le ofere acel strict necesar. În fiecare dimineață, se trezește la 5:00, pentru a îngriji văcuța ce i-am dus-o cu câteva zile în urmă și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru cele mai frumoase momente ale vieții, când a devenit mamă și când și-a ținut de fiecare dată pruncii în brațe.
Desigur, grijile că nu va reuși să le pună masa caldă, să-i trimită la școală pe toți cu haine curate sau dacă va avea destul pentru încă o zi de supraviețuire, sunt mereu în mintea și în inima ei și nu o părăsesc nici măcar atunci când pune perna lângă pătuțurile, jos, pe podea, măcar pentru câteva ceasuri pe noapte.
Duminică de duminică la bisericuța din sat este mereu în genunchi, în mijlocul copiilor ei minunați. Visează și la o casă în care să încapă cu toții, pe câte un pat în camere separate pentru băieți și fete, dar puținii bănuți aduși de tatăl copiilor, din munca grea în construcții, nu au fost niciodată destui pentru a o termina pe cea începută în curte. Este acoperită, are chiar și geamuri la exterior și speră ca din bănuții adunați din vânzarea celor 11 purceluși rotofei să poată să o și tencuiască pe interior.
Depre izolație, pardoseli, tavane, ceva mobilier, nici nu poate fi vorba decât peste mulți ani. Dar dacă au trecut deja 15 ani de când au adunat bănuț cu bănuț pentru a ajunge aici, „ce mai contează încă câțiva de dormit pe jos?” „Copiii să fie sănătoși și să aibă ce le pune pe masă.”
Asemeni copiilor Simonei, marea parte a celor 10.342 de grăuncioare de iubire își doresc să fie ca ceilalți, să nu mai simtă povara lipsurilor, să se bucure de copilărie fără a se gândi dacă mâine vor avea ce le trebuie, iar mamele lor să nu mai facă sacrificii inimaginabile.
Pentru copiii noștri dragi, pentru mamele lor sărmane, fiecare zi este o luptă.
Efortul nostru, micul nostru grăunte de iubire, devine, astfel, mai mult decât un gest de omenie. Este un răspuns la nevoia profundă de a le reda speranța, credința și demnitatea, de a-i face să simtă că nu sunt singuri în fața acestei vieți nu tocmai generoase.
Cu fiecare ajutor oferit, munca noastră este răsplătită cu zâmbetele lor, cu bucuria de a vedea că au un loc cald unde să se întoarcă, o haină groasă și încălțări pentru iarnă sau poate doar o masă la care nici nu ar visa de sărbătoarea Nașterii Domnului.
Simona ne-a mărturisit că, deși greutățile sunt mari, nimic nu-i umbrește bucuria de a fi mamă. În inima ei, locuiește o iubire fără margini pentru acești copii, care i-au fost dăruiți să îi crească, să-i învețe și să-i îngrijească, chiar și atunci când are atât de puțin.
Cred cu tărie că pentru mame ca ea și pentru pruncii nevinovați Dumnezeu mai ține lumea și îngăduie să fim ceea ce suntem.
Dragilor, cu Dumnezeu, împreună, putem aduce iubirea și lumina în viețile lor.
Ține numai de noi să le arătăm că nu sunt singuri, că Domnul Iisus Hristos lucrează!