Multumesc pentru video. Multe teme de gandire... Am crescut o stancuta cazuta din cuib. Era deja destul de mare, dar nu putea inca zbura. Ne-am imprietenit, o hraneam din mana, mi se aseza pe umar... Cand a inceput sa zboare, i-am lasat la dispozitie o camera intreaga, mare si inalta. Totul mergea bine. In momentul in care deja zbura bine am decis sa scot complet un ochi de la geam, sa poata iesi si intra, dupa placul ei. Am indepartat geamul... si dintr-o data au patruns in camera toate zgomotele de afara, de pe strada (chiar daca geamul da intr-o curte). S-a panicat stancuta. A inceput sa zboare haotic, fara coordonare, se izbea de celalalt geam, de perete, de obiecte, era ingrozita. Nu ma recunostea, nu recunostea spatiul familiar pana atunci. Atunci am inteles cel mai bine ce inseamna frica. Fiinta de alaturi nu poate face nimic, totul e in mintea proprie si in acelasi timp devenim inchisi in acel sentiment, fara a mai vedea iesirea, ne zdrobim de pereti fara a intelege ca nu s-a schimbat mai nimic si ar fi suficient doar sa ne oprim, sa privim si sa ne privim frica... Incidentul s-a rezolvat cu bine (am astupat geamul, pasarea s-a calmat, de atunci e demult eliberata), dar imi voi aminti mereu acea neputinta cu care o fiinta isi punea integritatea in pericol de frica pe care nu o intelegea si o alta fiinta nu putea comunica faptul ca nu exista motive de frica. Fiecare pas e important, dar primul e intr-adevar acceptarea fricii in loc sa ne zdrobim de pereti, fara sa vedem ca orice alta optiune e mai buna decat auto-zdrobirea... Bineinteles, e doar o poveste despre o stancuta, orice asemanare cu orice altceva este pur intamplatoare 🙂
Mergeți la un psihiatru,si eu ma confrunt cu aceeași problemă! Iau niste pastile si reusesc sa dorm si sa mănânc,înainte nu puteam face lucrurile astea,dar in urma tratamentului vad o schimbare in bine! Mergeți la medicul de familie,daca sunteti asigurat si cereri bilet de trimitere la psihiatru! Pe baza biletului consultația este gratis si beneficiați de tratament gratuit dar si de psihoterapie! Si mie imi este frica,dar trebuie sa ne trăim viața asa cum este ea.
Poate suna aiurea, dar mie mi e frica sa intru in mare. Am impresia ca mi fuge pământul de sub picioare. Dacă e cineva care a mai trecut prin frica de a intra in apa, v as ruga sa mi Spune-ți și Mie cum ați trecut prin asta. Multumesc!!!😩🥰
S ar putea sa fie o frică de spații deschise (agorafobie) . Am suferit și eu, și chiar de rău de înălțime. Ma simțeam în nesiguranță, mi se făcea un gol în stomac, îmi scădea brusc tensiunea și resimteam o frică teribilă. Este doar o perioadă, va trece cu siguranță fără tratamente și consiliere psihologica. Teama de apă este și ea stran legată de ceea ce v am spus. Cunosc sentimentul și da, este unul greu de suportat, dar va asigur ca trece de la sine.
O filozofie a vietii bazate pe gandirea pozitiva! Multumim , dle Marian!
Vă mulțumesc foarte mult. Chiar mi a fost de mare ajutor.
Multumesc .Uite asa ajungem sa ne cunoastem noi pe noi ....
Multumesc pentru video. Multe teme de gandire...
Am crescut o stancuta cazuta din cuib. Era deja destul de mare, dar nu putea inca zbura. Ne-am imprietenit, o hraneam din mana, mi se aseza pe umar... Cand a inceput sa zboare, i-am lasat la dispozitie o camera intreaga, mare si inalta. Totul mergea bine. In momentul in care deja zbura bine am decis sa scot complet un ochi de la geam, sa poata iesi si intra, dupa placul ei. Am indepartat geamul... si dintr-o data au patruns in camera toate zgomotele de afara, de pe strada (chiar daca geamul da intr-o curte). S-a panicat stancuta. A inceput sa zboare haotic, fara coordonare, se izbea de celalalt geam, de perete, de obiecte, era ingrozita. Nu ma recunostea, nu recunostea spatiul familiar pana atunci. Atunci am inteles cel mai bine ce inseamna frica. Fiinta de alaturi nu poate face nimic, totul e in mintea proprie si in acelasi timp devenim inchisi in acel sentiment, fara a mai vedea iesirea, ne zdrobim de pereti fara a intelege ca nu s-a schimbat mai nimic si ar fi suficient doar sa ne oprim, sa privim si sa ne privim frica...
Incidentul s-a rezolvat cu bine (am astupat geamul, pasarea s-a calmat, de atunci e demult eliberata), dar imi voi aminti mereu acea neputinta cu care o fiinta isi punea integritatea in pericol de frica pe care nu o intelegea si o alta fiinta nu putea comunica faptul ca nu exista motive de frica. Fiecare pas e important, dar primul e intr-adevar acceptarea fricii in loc sa ne zdrobim de pereti, fara sa vedem ca orice alta optiune e mai buna decat auto-zdrobirea... Bineinteles, e doar o poveste despre o stancuta, orice asemanare cu orice altceva este pur intamplatoare 🙂
Mulțumesc frumos pentru sfat acum știu cum să acționeze
Bună dimineața am întrebare dacă ma puteți ajuta?
Imi este frica ca mor daca dorm dorm f putin 4 ore pe noapte ce sa fac
Mergeți la un psihiatru,si eu ma confrunt cu aceeași problemă! Iau niste pastile si reusesc sa dorm si sa mănânc,înainte nu puteam face lucrurile astea,dar in urma tratamentului vad o schimbare in bine! Mergeți la medicul de familie,daca sunteti asigurat si cereri bilet de trimitere la psihiatru! Pe baza biletului consultația este gratis si beneficiați de tratament gratuit dar si de psihoterapie! Si mie imi este frica,dar trebuie sa ne trăim viața asa cum este ea.
@@gabrielb126 Acum sunt bine dorm mi au disarut fricile gandesc pozitiv multumesc lui dumnezeu a trecut ce a fost rau
@@lenticabaciu6059 Doamne ajuta,sper sa reusesc si eu fără pastile.
Poate suna aiurea, dar mie mi e frica sa intru in mare. Am impresia ca mi fuge pământul de sub picioare. Dacă e cineva care a mai trecut prin frica de a intra in apa, v as ruga sa mi Spune-ți și Mie cum ați trecut prin asta. Multumesc!!!😩🥰
Si la mine e la fel. Mi-e frica sa privesc un volum mare de apa, de intrat in ea, nu mai zic😅 simt un mare discomfort.
S ar putea sa fie o frică de spații deschise (agorafobie) . Am suferit și eu, și chiar de rău de înălțime. Ma simțeam în nesiguranță, mi se făcea un gol în stomac, îmi scădea brusc tensiunea și resimteam o frică teribilă. Este doar o perioadă, va trece cu siguranță fără tratamente și consiliere psihologica. Teama de apă este și ea stran legată de ceea ce v am spus. Cunosc sentimentul și da, este unul greu de suportat, dar va asigur ca trece de la sine.
Mie mieste frică de momo şi acum esre frica 😣😣😔😓
este scuze
Cine este momo?