Pace,mare curaj si putere de la Duhul sfant ai frate tonii.Domnul sa te tina tot asa,sa spui pcatului pacat!faraocolisuri si indulcitori....Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Dumnezeu să vă binecuvânteze întreaga familie fr Tony. Dumnezeu să vă țină sănătos fr Tony și să te păzească și ocrotească secundă de secundă ptr că ești vocea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Dumnezeu să-ți ocrotească familia,copii, părinții, nepoții și să te ajute in Lucrarea pură a lui Dumnezeu. Amin Amin
Extraordinar, am știut ca cântările din lume sunt influențate de diavolul ,și noi cum ar trebuie sa fim în fiecare clipa ,sa fim gata de răpire, Doamne ai mila de cei dragi din familia noastră sa aibă parte de mintuire ,ma rog mai mult de 25 de ani ,pentru fratii mei ,Viorel și Florin ,dacă ai timp sa citești acest mesaj ,te rog sa te rogi și tu pt. Frații mei ,te rog .mulțumesc frate Toni.Domnul sa te umple de putere de fiecare dată. Amin
Nu mai vreau nimic de la oameni , vreau doar predicile dvstr Imi hraneste cu bucurie sufletul Slava DUHULUI SFANT ca ne vorbeste prin gurita dumneavoastra Sunteti binecuvantat Amin
Multumesc Domnului Dumnezeu ca ,te -a trimis in casele oamenilor ,iti ascult predicile ,cu multa ,credinta ,si invat ,cum sa lupt cu ,diavolu ,nu stiam multe ,sper sa ajung la predica ta .
Fr Pastor Toni multumesc Domnului pentru aceste predici deosebite ziditoare,cu mare putere Domnul va ales ca sa vestiti Cuvintul Sau,acum ce sa spun am citit comentariile si am vazut multi oameni rai,oameni plini de duhuri rele care ataca cu rautate pe oameni Domnului eu as propune sa puneti comentariile pe off tocmai pentru a inpiedica aceste atacuri rele si sa fim cu toti tulburati inutil de vrajmas
Ioan 3:19-21 VDC [19] Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. [20] Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. [21] Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” Exact așa asociez și reprezentarea bisericii cu întunecimea aceasta în interiorul iei.
Marit sa fie Domnul si Numele Domnului sa fie binecuvintat pentru lucrare minunata a lui ; de eliberare de nantuire de vindecare si salvare in isus Hfistos Aleliiaaaa Mare este Dumnezeu
Dumnezeu sa va binecuvânteze. Am fost la eliberare și demonul a zis ca nu vrea sa iasă pt eu voii scoate draci si ii este frica. Sunt fata 😊. Isus Cristos e Domnul!🙏🏻🔥❤️🔥🔥❤️🔥🔥🙏🏻🔥❤️🔥🔥
Dumnezeu sà và binecuvinteze frate Tony ❤si familia și biserica îmi doresc sa ajung din Italia 1 zi doar sa và ascult personal sa simt lucrarea Duhului Sfint ❤❤
@@DianaRauleaMinciuni. Penticostalismul= eroarea care se considera adevar. Voi calcati in picioare poruncile Lui Dumnezeu..calcati Sabatul ziua Lui cea sfanta..si va inselati crezand ca faceti voia lui Dumnezeu ..cand de fapt faceti voia diavolului. Cascati gura la inselatoriile lui Toni Berbec si o sa va pierdeti mantuirea. -" Caci dragostea de Dumnezeu stã in pazirea Poruncilor Lui..si Poruncile Lui nu sunt grele!". -"Cine zice : i-L cunosc ..si nu pazeste Poruncile Lui ..este un mincinos si adevarul nu este in el!". -"De ce Imi ziceti :" Doamne Doamne ,si nu faceti ce va poruncesc Eu?!". -"Caci nu am venit sa stric Legea,ci sa o implinesc!. Adevarat adevarat va spun ..pana nu va trece cerul si pamantul ..nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege!". -"Asculta si tu pamantule!.iata voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gandurilor lui, caci n-au luat aminte la Cuvintele Mele,si "au NESOCOTIT LEGEA MEA!".(Ieremia 6.19). -"Multi Imi vor zice in ziua aceea:" Doamne !Doamne!..nu am facut noi minuni in Numele Tau?nu am proorocit noi in Numele Tau?nu am scos noi draci in Numele Tau?.Atunci le voi spune curat:" adevarat adevarat va spun..ca nu va cunosc.Plecati de la Mine voi toti care ati lucrat FARA DE LEGE !". ☆☆Acum se naste intrebarea:" e ceva neclar?. De ce voi penticostalii serbati o zi despre care Dumnezeu nu a amintit nimic,o zi care nu e binecuvantata de El,o zi care nu se regaseste in cele 10 Porunci ..o zi care nu este regasita nicaieri in biblie ca fiind ziua lui Dumnezeu si zi de odihna,...iar ziua a7a ziua de Sabat despre care Creatorul a declarat ca este ziua Lui cea sfanta ...pe aceasta o calcati in picioare dar va bateti cu pumnul in piept ca tineti celelalte porunci ..sa nu furi..sa nu minti..sa nu ucizi..sa nu prea curvesti..dar cand ajungeti la porunca a4a care spune clar sa pazesti ziua a7a Sabatul..acolo numai sunteti de acord. Cu ce drept ciuntiti voi Legea aceasta sfanta si desavarsita??doar ca sa fiti cu totii impreuna la gramada facand voia diavolului??. Cuvantul lui Dumnezeu spune clar:" daca cineva pazeste toata Legea si pacatuieste intro singura porunca,se face vinovat de toate!". Asadar cata vreme credeti ca faceti voia lui Dumnezeu si calcati in picioare porunca a4a ,va faceti vinovati de toate poruncile. Si acum se naste o alta intrebare:" oare ceea ce fac penticostalii nu se numeste incumetare..inconstientã..si razvratire fata de adevarul lui Dumnezeu?.Nu fac ei oare voia lui satana care uraste Legea pt ca ea demasca pacatul pe care diavolul la inventat???,. Ganditiva bine...ca va pierdeti mantuirea. Nu plecati urechea la oameni care va duce la pierzare cu biblia in mana. Studiati voi cu rugaciune,si Dumnezeu va va arata adrvarul si voia Sa care duce la mantuire.
Frate Tony, te rog Roagă-te și ptr mine ca Domnul să mă elibereze de mânie și răutate și iuțime! Domnul să-ți dea putere și protecția Divină să fie peste tine!!
Am observat că diavolul nu numai că a lăsat întunecime in inimile oamenilor ,dar chiar și în aspectul bisericii este întuneric. Chiar nu realizați ce întunecime ,ce negreala ați făcut dintr un locaș care îl numiți unde va închinați?
Vă rog în Numele Lui Isus dacă are cineva nr de telefon alu fr Toni Berbece și mă poate ajuta Domnu sa vă binecuvnteze și să lase protecția Lui peste voi tot dauna
Ori e agent Rus ori profita de conflictul dintre SUA si Rusia ca sa-si mareasca ceata se spectatori. Omul face asta pentru ca e unul dintre cele mai populare subiecte de discutie din Europa in momentul de fata si asta atrage atentie. E greu de spus in momentul de fata care dintre cele doua e, dar asteptam...🧐
De-a lungul celor 2000 de ani de existenta crestina, numai credinta ortodoxa si-a pastrat neschimbata Sfanta Predanie a Sfintilor Parinti, precum si Sfintele Dogme ale Bisericii. Sfintele Taine trebuincioase mantuirii sufletelor noastre, ce au fost transmise de Mantuitor sfintilor Sai apostoli, se afla pastrate si se transmit prin episcopii din Biserica Ortodoxa. Ea este singura care se conduce dupa cele 7 Sinoade Ecumenice din primele secole crestine, pastrand neschimbate scrierile si invataturile Sfintilor Parinti, tinand slujbele randuite inca din acele veacuri. Numai ea a biruit veacurile neatinsa, nepatata si neintinata, daruind lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste, ea fiind singura ce va duce lupta impotriva “bisericilor” ce vor incerca sa o uzurpe. Drept aceea doar noi, credinciosii ortodocsi, marturisim despre Biserica in Crez ca fiind: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca”. Precum un singur crez este, tot asa este doar o singura Biserica al carei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim in crez mai multe biserici, hristosi sau botezuri pentru ca avem - ca si Sfintii Apostoli - un Domn, o Credinta, un Botez - cel ortodox. Toata invatatura si predania dreptei Bisericii viaza si se marturiseste in Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apartin altor “credinte”, nu se-ncumeta sa-l rosteasca. Marturisire sau apostazie Biserica este Una si Unul Sfant este Capul ei, si nimeni, niciodata, nu va putea alcatui o alta “Biserica” decat cea lasata de Hristos Sfintilor Parinti. Aceste chemari la “unitate in diversitate” ascund sub chipul faptei bune, departarea crestinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii si de randuielile Sfintilor Parinti. Noi, fara dreptarul vietuirii Sfintilor nu vom putea ajunge in Imparatia Cerurilor spre a ne impartasi din aceeasi odihna cu Sfintii. Adevarul este ca ortodocsii nu se pot uni dogmatic si canonic cu alte biserici atata timp cat acestea nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire etc.) si primesc botezul ortodox hotarat de Sfintii Parinti.
BISERICA ORTDOXA NU SE INCHINA LUI DUMNEZEU VI MORȚILOR ȘI DHURLOR SATANICE CACI NICAERI ÎN EVANGHELIEI ORTODOXA NU ESTE SCRIS SA TE ROJI LA DUMNEZEU TATAL FIUL ȘI DUHUL SFINT
@@valentinbarna9439 Sfintele moaste sunt ramasitele pamantesti facatoare de minuni, ale unora dintre sfinti. Noi le cinstim ca pe niste obiecte in care Dumnezeu isi arata toata puterea minunata a harului Sau. Cat au fost pe pamant, sfintii au avut in ei harul Duhului Sfant intr-o masura foarte mare, facand - prin aceasta - adeseori minuni, harul acesta avandu-l in sufletele lor si in viata cereasca la care s-au dus intr-o masura mai mare. Dar precum sfantul poate sta in legatura cu oamenii cari i se roaga, ajutandu-i in chip minunat cu atat mai mult pastreaza el insusi o anumita legatura cu trupul sau, care a fost si el locasul Duhului Sfant, precum spune apostolul: "Au nu stiti ca trupul vostru este locasul Duhului Sfant care locuieste in voi? ". (I Cor., 6, 19). Sfanta Scriptura ne spune despre minuni facute prin trupurile sfintilor in vremea vietuirii lor pamantesti, marturisind despre puterea ce o au in ele. Multi oameni se vindecau, numai atingandu-se de stergarele si de trupul apostolului Pavel (Fapte, 19, 11-12), iar altii, numai prin trecerea umbrei apostolului Petru peste ei (Fapte, 5, 15). Trupurile oamenilor credinciosi sunt locasuri ale Duhului Sfant care locuieste in ele, apoi ca acelasi Duh Sfant prin trupurile sfintilor face minuni, atat cat sfintii sunt in viata, cat si dupa moarte. O dovada ca trupurile sfintilor si dupa moarte au putere de la Dumnezeu de a face minuni ne-o da Sfanta Scriptura, aratandu-ne ca oasele proorocului Elisei invie un mort (IV Regi, 13, 21). Sintele moaste nu sunt idoli sau zei ori asemanari ale lui Dumnezeu, si nici inchinarea la ele nu este idolatrie. Caci daca insusi Dumnezeu le proslaveste prin puterea minunata ce le-o da si noi trebuie sa le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, si suntem datori sa cinstim puterea dumnezeiasca din ele, iar nu pe ele insele ca atare. Noi nu le ridicam sfintelor moaste biserici, cum faceau paganii zeilor si idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicam biserici lui Dumnezeu si proslavim pe Dumnezeu prin ele. Porunca I si a II-a inlatura cinstirea idolilor, iar nu si pe a sfintelor moaste, caci prin sfintele moaste noi nu inlocuim pe Dumnezeu, asa cum Il inlocuiesc paganii idolatri, prin idolii lor. Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a treia si in ziua a saptea va fi curat; iar de nu se va curati... nu va fi curat... Tot cel ce se atinge de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina locasul Domnului..." (Num., 9, 6-11 ; 19, 11-13 ; Lev., 21, 10-11). - Numai cadavrele din Vechiul Testament spurcau pe cei ce se atingeau de ele, pentru ca erau sub pacat si sub blestem. Totusi, nici chiar acelea nu erau toate spurcate; caci trupul mort al lui Iosif n-a spurcat pe Moise cand acela l-a luat la sine in Egipt (Ies., 13, 19) , cadavrul lui Elisei, proorocul, n-a spurcat pe cel care a fost asezat in mormant peste el, ci l-a inviat (IV Regi, 13, 20-21). In Testamentul Nou, trupurile (cadavrele) crestinilor nu mai sunt spurcate, pentru ca ele sunt biserici sau locasuri ale Sfantului Duh (I Cor., 6, 19-20; 3, 16-17), si sunt curatite de blestemul care venea asupra lor. Prin urmare, ele nu mai spurca pe cei ce se ating de ele. Dar sa stiti ca toate cazurile de neatingere a anumitor lucruri socotite spurcate au alcatuit o invatatura apartinand numai Vechiului Testament, care in Testamentul Nou nu mai are valoare. Apostolul scrie: "Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru stihiile lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati fi vietuind in lume, rabdati porunci ca acestea: Nu lua ! Nu gusta ! Nu te atinge ! - lucruri menite toate sa piara prin intrebuintare potrivit unor randuieli si invataturi omenesti ?" (Col., 2, 20-22). in Testamentul Vechi erau si alte lucruri "necurate" care intinau pe om prin atingerea de ele. Asa erau, de pilda, hainele si patul celor care au avut scurgere de sange (Lev., cap. 15) sau animalele socotite in Vechiul Testament ca necurate (Lev., 11, 24-25 s.a.). - Legea stricaciunii trupurilor moarte este intr-adevar o lege generala, dar, ca orice lege, ea este in primul rand pentru cei pacatosi (I Tim., 1, 9). Neputrezirea trupurilor sfintilor dovedeste ca si legea aceasta - prin exceptiile ce le face - priveste mai mult pe cei pacatosi. De altfel, insasi Biblia ne marturiseste ca exceptii de la aceasta lege au mai fost si ca Dumnezeu, in anumite cazuri, ridica puterea ei. Asa, de pilda, prin voia si puterea lui Dumnezeu, trupul lui Enoh si cel al lui Ilie n-au fost ingropate in pamant spre a putrezi, ci au fost luate in cer, caci Cartea Sfanta zice: "Si a bineplacut Enoh lui Dumnezeu, apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu" (Fac., 5, 24) si iarasi : "Nici unul nu s-a facut ca Enoh pe pamant, pentru ca si el a fost rapit de pe pamant" (Int. Sir., 49, 16). Si apostolul Pavel graieste, de asemenea: "Prin credinta Enoh a fost luat de pe pamant, ca sa nu vada moartea si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase - caci mai inainte, ca sa-l stramute, el a avut marturie ca a bineplacut lui Dumnezeu" (Evr., 11, 5). Tot asa si despre Ilie ni se spune: "Pe cand mergeau ei (Ilie si Elisei) asa pe. drum si graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si despartindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer" (IV Regi, 2, 11; Int. Sir., 48, 12). Despre Melchisedec, apoi, nu avem nici un indiciu in Biblie ca ar fi fost ingropat vreodata, caci era "fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceputul zilelor, nici sfarsit al vietii" (Evr., 7, 3 ; Fac., 14, 18). Dar peste toate, insusi trupul Mantuitorului, care este intru totul asemenea trupurilor noastre, in afara de pacat (Evr., 2, 17; 4, 5 s.a.), n-a suferit putrezire in pamant si totusi s-a inaltat la cer. Prin urmare, Dumnezeu a facut si face cu trupurile sfintilor exceptie de la legea generala - pe care tot El a dat-o - a ingroparii si putrezirii in pamant. In aceasta privinta, istoria crestinismului inca e bogata in marturii asemanatoare celor din Biblie. În citatul acesta este vorba de schimbarea pe care trebuie sa o sufere toate trupurile pentru a putea trece, din timp, in vesnicie, adica pentru a putea fi adaptate vesniciei. Schimbarea aceasta se face de obicei prin moarte. Totusi, sunt si exceptii de la aceasta regula, ca Ilie si Enoh, dupa cum ai vazut, si acestia sunt schimbati la trup, fara sa fi trecut prin moarte, precum apostolul zice: "Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti vom fi schimbati, deodata, intr-o clipeala de ochi, la trambita de apoi" (I Cor,, 15, 51-52; I Tes., 4, 15-17). Astfel se vede ca Dumnezeu poate gasi si alte cai pentru schimbarea trupurilor noastre, fara a fi pentru toate nevoie sa le treaca, numaidecat, prin moarte si putrezire. - Si dupa Testamentul Nou. trupurile sfintilor sunt ingropate - ca si ale tuturor crestinilor - si numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate si li se da o cinste deosebita, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire ele nu sunt idolatrizate, caci a venera nu este acelasi lucru cu a idolatriza. In Testamentul Vechi au fost ascunse moastele lui Moise - si poate ale altor drepti - pentru ca iudeii, intr-adevar fiind inclinati spre idolatrie, avandu-l, l-ar fi zeificat ca pe vitelul de aur (Ies. 32, 1 - 35; Deut., 9, 16). Pentru evitarea acestor rataciri, era bine sa ramana ascunse trupurile unor barbati sfinti si drepti, ca Moise, despre care, de altfel, stim ca insusi arhanghelul Mihail cauta sa nu-l lase in stapanirea diavolului (Iudei, l, 9). Pe atunci trupul mort era socotit ca necurat, caci inca nu sosise Hristos cu harul sau sfintitor si deci trupul omenesc era inca nerascumparat de sub stapanirea diavolului. Iata sa stii si aceasta, ca Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunandu-le cu mare evlavie si grija si zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai tarziu, ingrijindu-se ca in altarul fiecarei biserici, ca si in sfantul antimis de pe altar, sa puna o particica din sfintele moaste, ceea ce se face pana azi. Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul sfantului Policarp, episcopul acelei cetati (+ 166), spune : "Noi am strans oasele lui ca pe un odor mai scump decat aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei mucenicesti, prin cinstirea biruintei si spre intarirea altor luptatori" (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca, IV, 15). Se intelege ca cinstirea sfintelor moaste se indreapta tot spre Dumnezeu, a Carui putere salasluieste in ele. "Cinstim moartele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Acela, ai Carui ucenici sunt, si cinstim pe slujitori in asa fel, ca cinstea lor sa treaca asupra Stapanului care a zis: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste" (Fer. Ieronim, Epistola catre Prezbiterul Ruperiu, 37, I)
@@valentinbarna9439 „Mântuirea noastră s-a săvârşit în trup” Pentru a înţelege menirea eshatologică a sfinţeniei, prin care se argumentează realitatea sfintelor moaşte, învăţătura de credinţă a Bisericii noastre ne îndreaptă spre teologia lucrătoare a harului dumnezeiesc. Aşa se face că „înlăturarea păcatului” aduce cu sine implicita „restabilire a firii omeneşti în conformitatea ei naturală cu Dumnezeu. Venind cu libertatea dumnezeirii în firea noastră robită de păcat, i-a dăruit acesteia libertatea de păcat şi prin aceasta i-a insuflat puterea de a se lupta contra pornirilor ce o opreau de la iubirea liberă a lui Dumnezeu. Prin har şi prin forţa divină cu care a pus în comunicare firea noastră i-a dat puterea de a nu păcătui şi a redobândi mântuirea. De aici decurg valoarea şi importanţa trupului în planul Providenţei dumnezeieşti. Lucrare sinergică, susţinută şi întărită de harul dumnezeiesc, „mântuirea noastră s-a săvârşit în trup”. În acest sens, Sfântul Ioan Evanghelistul spune că „Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr” (In. 1, 14). Noi suntem răscumpăraţi „prin trup” şi „cu Însuşi sângele” Mântuitorului Hristos (cf. Evr. 9, 12). În Fiul lui Dumnezeu înomenit sălăşluieşte „trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Col. 2, 9). Nu în ultimul rând, văzând în chip duhovnicesc toate aceste bunătăţi ale Întrupării, Sfântul Apostol Pavel se minunează, zicând: „Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit întru neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Tim. 3, 16). În această convingere, Biserica a adunat în vistieria ei numeroase argumente privind valoarea de sfinţenie a sfintelor moaşte, ca purtătoare şi vehicule ale harului dumnezeiesc în existenţa omenească. Sfânta Scriptură abundă de texte relevante prin care se susţin cultul şi cinstirea sfintelor moaşte. Există mărturii clare atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament despre faptul că „prezenţa moaştelor este binefăcătoare, făcându-şi evidente darurile şi virtuţile lor duhovniceşti” Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15). Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19). Prin urmare, aceste „fericite excepţii” ale Vechiului Testament, aşa cum le numeşte pr. prof. Constantin Galeriu, „erau semn că pomul vieţii, adâncul dumnezeiesc din noi este păzit de heruvim prin sabia de foc a duhului. Dumnezeu nu a îngăduit lui Satan să se atingă de viaţa lui Iov (II, 6). Dar toate aceste realităţi sacre erau în acelaşi timp şi anticipări profetice, umbră a bunurilor viitoare. În acest sens rostea Sirah despre Elisei: «Întru adormire a prorocit trupul lui». Şi se înţelege că Mântuitorul ne revelează principiul şi condiţia făptuirii noastre, în constituţia ei deplină de suflet şi trup şi pentru totdeauna. În Întruparea şi Învierea Sa se înrădăcinează puterea sfinţilor şi a sfintelor lor oseminte, pârgă a răscumpărării” (pr. prof. Constantin Galeriu, „Cinstirea sfintelor moaşte”, p. 645). „... Vom veni la el şi vom face locaş la el” În Noul Testament, valoarea teologică a sfintelor moaşte se susţine prin actul „sălăşluirii lui Hristos, sau a Duhului Său, respectiv a puterii şi lucrării dumnezeieşti necreate în cei ce se alipesc cu credinţă de Hristos”. Mai lămurit, vorbind despre valoarea lor existenţială, aducem ca justificare realitatea şi necesitatea „sfinţeniei în Ortodoxie”. În acest sens, există numeroase argumente scripturistice, desprinse din învăţătura Mântuitorului sau din experienţa Sfinţilor Apostoli. După cum am arătat mai sus, ascendenţa omului spre desăvârşire se leagă neapărat de „sălăşluirea” în Hristos. Sfintele Evanghelii arată lămurit chemarea omului spre o renaştere duhovnicească, în Persoana Logosului înomenit. „Dacă Mă iubeşte cineva, spune Domnul, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (In. 14, 21). Tot El arată că această sălăşluire duhovnicească va continua neîntreruptă şi după Înălţarea Sa la ceruri: „Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi” (In. 14, 19-20). Omul sfinţit de harul Duhului Sfânt poate asigura pe mai departe cultivarea acestei împărtăşiti dumnezeieşi numai prin participarea personală şi permanentă la actul de iubire. „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui” (In. 15, 9-10). Asumându-Şi firea noastră, Mântuitorul Hristos „a restaurat chipul lui Dumnezeu în om”. În felul acesta, cei care cred într-însul „pot deveni prin har ceea ce Dumnezeu este prin natură, adică copiii lui Dumnezeu” Iată, prin urmare, că „celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (In. 1, 12). Pe de altă parte, atunci când îl ridică din mormânt pe Lazăr, „cel mort de patru zile”, Domnul îi vorbeşte Martei despre părtăşia trupească a Învierii Sale. „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (In. 11, 25-26).
![ทุกครั้งที่หลับตา (Lucid Dream) - AYLA's [ Official MV ]](http://i.ytimg.com/vi/4i1OBAQyv58/mqdefault.jpg)
Pace,mare curaj si putere de la Duhul sfant ai frate tonii.Domnul sa te tina tot asa,sa spui pcatului pacat!faraocolisuri si indulcitori....Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Dumnezeu să vă binecuvânteze întreaga familie fr Tony. Dumnezeu să vă țină sănătos fr Tony și să te păzească și ocrotească secundă de secundă ptr că ești vocea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Dumnezeu să-ți ocrotească familia,copii, părinții, nepoții și să te ajute in Lucrarea pură a lui Dumnezeu. Amin Amin
Extraordinar, am știut ca cântările din lume sunt influențate de diavolul ,și noi cum ar trebuie sa fim în fiecare clipa ,sa fim gata de răpire, Doamne ai mila de cei dragi din familia noastră sa aibă parte de mintuire ,ma rog mai mult de 25 de ani ,pentru fratii mei ,Viorel și Florin ,dacă ai timp sa citești acest mesaj ,te rog sa te rogi și tu pt. Frații mei ,te rog .mulțumesc frate Toni.Domnul sa te umple de putere de fiecare dată. Amin
Nu mai vreau nimic de la oameni , vreau doar predicile dvstr Imi hraneste cu bucurie sufletul Slava DUHULUI SFANT ca ne vorbeste prin gurita dumneavoastra Sunteti binecuvantat Amin
Multumesc Domnului Dumnezeu ca ,te -a trimis in casele oamenilor ,iti ascult predicile ,cu multa ,credinta ,si invat ,cum sa lupt cu ,diavolu ,nu stiam multe ,sper sa ajung la predica ta .
Mă.mir cum de nu ai descoperit Biblia până acum!!!!
❤ Dumnezeu sa va binecuvanteze 🙏
Toni ești un creștin care trebuie sa îți mulțumim ptr trezirea noastră. Ai dreptate. Îți multumesc
Te rog roagate pentru fr.mei Florin și Viorel ca Domnul sa le dea mântuirea. Mulțumesc!
Fr Pastor Toni multumesc Domnului pentru aceste predici deosebite ziditoare,cu mare putere Domnul va ales ca sa vestiti Cuvintul Sau,acum ce sa spun am citit comentariile si am vazut multi oameni rai,oameni plini de duhuri rele care ataca cu rautate pe oameni Domnului eu as propune sa puneti comentariile pe off tocmai pentru a inpiedica aceste atacuri rele si sa fim cu toti tulburati inutil de vrajmas
Mulțumesc pt aceste mesaj! Credeam ca suntem nebuni dar îmi dau seama ca într-adevăr este începutul sfârșitului.
Fiti binecuvintat!
Domnul Isus Hristos să te amărâte cu puterii noii
❤😮Da cred ce zice Domnul
Ioan 3:19-21 VDC
[19] Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. [20] Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. [21] Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
Exact așa asociez și reprezentarea bisericii cu întunecimea aceasta în interiorul iei.
Marit sa fie Domnul
si Numele Domnului sa fie binecuvintat pentru lucrare minunata
a lui ;
de eliberare
de nantuire
de vindecare
si salvare in isus Hfistos
Aleliiaaaa Mare este Dumnezeu
Dumnezeu sa va binecuvânteze. Am fost la eliberare și demonul a zis ca nu vrea sa iasă pt eu voii scoate draci si ii este frica. Sunt fata 😊. Isus Cristos e Domnul!🙏🏻🔥❤️🔥🔥❤️🔥🔥🙏🏻🔥❤️🔥🔥
111😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊😊
Amin amin glorie domnului isus Hristos cred este oamenii demonizați
Dumnezeu sà và binecuvinteze frate Tony ❤si familia și biserica îmi doresc sa ajung din Italia 1 zi doar sa và ascult personal sa simt lucrarea Duhului Sfint ❤❤
Domnul Isus Hristos să te binecuvinteze frate cu puterii noii
🙏❤️🙏💖
Mie unul imi e teama cat poate sa deraieze omul asta.... înfricoșător..
❤🙏✝️🙏❤️👏🏿👏🏿👏🏿
Dr, va rog sa va rugati pentru Adrian,violenta ,vulgaritatea,abuzare, David depresiv,Beki,relativi premaritale etc,.... Domnul sa va intareasca!
Rugativa și pe mine și familia mea s-o mantuiasca saelebereze de subputeria devoloii
As vrea sa vad si eu filmuletele alea de care amintesti in predica!
Multumesc!
Buna! Vino la oricare slujbă și vei vedea cu ochii tai! Duminica de la 10 sau marți de la ora 19!
@@DianaRauleaMinciuni.
Penticostalismul= eroarea care se considera adevar.
Voi calcati in picioare poruncile Lui Dumnezeu..calcati Sabatul ziua Lui cea sfanta..si va inselati crezand ca faceti voia lui Dumnezeu ..cand de fapt faceti voia diavolului.
Cascati gura la inselatoriile lui Toni Berbec si o sa va pierdeti mantuirea.
-" Caci dragostea de Dumnezeu stã in pazirea Poruncilor Lui..si Poruncile Lui nu sunt grele!".
-"Cine zice : i-L cunosc ..si nu pazeste Poruncile Lui ..este un mincinos si adevarul nu este in el!".
-"De ce Imi ziceti :" Doamne Doamne ,si nu faceti ce va poruncesc Eu?!".
-"Caci nu am venit sa stric Legea,ci sa o implinesc!. Adevarat adevarat va spun ..pana nu va trece cerul si pamantul ..nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege!".
-"Asculta si tu pamantule!.iata voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gandurilor lui, caci n-au luat aminte la Cuvintele Mele,si "au NESOCOTIT LEGEA MEA!".(Ieremia 6.19).
-"Multi Imi vor zice in ziua aceea:" Doamne !Doamne!..nu am facut noi minuni in Numele Tau?nu am proorocit noi in Numele Tau?nu am scos noi draci in Numele Tau?.Atunci le voi spune curat:" adevarat adevarat va spun..ca nu va cunosc.Plecati de la Mine voi toti care ati lucrat FARA DE LEGE !".
☆☆Acum se naste intrebarea:" e ceva neclar?.
De ce voi penticostalii serbati o zi despre care Dumnezeu nu a amintit nimic,o zi care nu e binecuvantata de El,o zi care nu se regaseste in cele 10 Porunci ..o zi care nu este regasita nicaieri in biblie ca fiind ziua lui Dumnezeu si zi de odihna,...iar ziua a7a ziua de Sabat despre care Creatorul a declarat ca este ziua Lui cea sfanta ...pe aceasta o calcati in picioare dar va bateti cu pumnul in piept ca tineti celelalte porunci ..sa nu furi..sa nu minti..sa nu ucizi..sa nu prea curvesti..dar cand ajungeti la porunca a4a care spune clar sa pazesti ziua a7a Sabatul..acolo numai sunteti de acord.
Cu ce drept ciuntiti voi Legea aceasta sfanta si desavarsita??doar ca sa fiti cu totii impreuna la gramada facand voia diavolului??.
Cuvantul lui Dumnezeu spune clar:" daca cineva pazeste toata Legea si pacatuieste intro singura porunca,se face vinovat de toate!". Asadar cata vreme credeti ca faceti voia lui Dumnezeu si calcati in picioare porunca a4a ,va faceti vinovati de toate poruncile.
Si acum se naste o alta intrebare:" oare ceea ce fac penticostalii nu se numeste incumetare..inconstientã..si razvratire fata de adevarul lui Dumnezeu?.Nu fac ei oare voia lui satana care uraste Legea pt ca ea demasca pacatul pe care diavolul la inventat???,.
Ganditiva bine...ca va pierdeti mantuirea.
Nu plecati urechea la oameni care va duce la pierzare cu biblia in mana.
Studiati voi cu rugaciune,si Dumnezeu va va arata adrvarul si voia Sa care duce la mantuire.
Frate Tony, te rog Roagă-te și ptr mine ca Domnul să mă elibereze de mânie și răutate și iuțime! Domnul să-ți dea putere și protecția Divină să fie peste tine!!
Am observat că diavolul nu numai că a lăsat întunecime in inimile oamenilor ,dar chiar și în aspectul bisericii este întuneric. Chiar nu realizați ce întunecime ,ce negreala ați făcut dintr un locaș care îl numiți unde va închinați?
Nu opriti filmarea cind incepe rugaciunea. Lasa.ti rugaciunea s.o auzim si noi.
Vă rog în Numele Lui Isus dacă are cineva nr de telefon alu fr Toni Berbece și mă poate ajuta Domnu sa vă binecuvnteze și să lase protecția Lui peste voi tot dauna
Sa meargă la spitale sa vedem dacă e adevărat ce spune cu vindecări batiste etc
😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Va rog rugati. Va pentru filul Adrian abuzator, violent, vulgar SI pentru David care din depresie! Domnul sa va intareasca!
Pocăiește-te Tony , lasă sentimentalismul și studiază scriptura cu adevărat , curând Domnul revine și vei da socoteala .
Nu vă supărați dar de ce spuneți asta ?
nu te ocupa cu exorcizari ca nu esti trimis pentru asta.
Dumnezeu îți arată ca trebuie sa te oprește ,nimik din Duhul Sfânt.Numai da vina pe Diavol
Ori e agent Rus ori profita de conflictul dintre SUA si Rusia ca sa-si mareasca ceata se spectatori. Omul face asta pentru ca e unul dintre cele mai populare subiecte de discutie din Europa in momentul de fata si asta atrage atentie. E greu de spus in momentul de fata care dintre cele doua e, dar asteptam...🧐
Multi predicä pe bani ,au fäcut afacere din evanghelie
Vai de el studiu.
Predicarea Scripturii când? Că tot ce aude lumea aici e Tony și poveștile din lumea lui imaginară.
Primde bine la creduli.
Ce boala v-ați ales toți, cu credinta in gura toată ziua da ei habar nu au cum se respectă seamănul, oameni mici❤
Să-mi arate și mie cineva un drac
Dar curentul electric ți-l poate arata cineva ?
@@ioanpintican7077 da se vede
@@r0mvn602 Dacă îl vezi, stai și uită-te la el.
Mai bine ai tacea
De-a lungul celor 2000 de ani de existenta crestina, numai credinta ortodoxa si-a pastrat neschimbata Sfanta Predanie a Sfintilor Parinti, precum si Sfintele Dogme ale Bisericii. Sfintele Taine trebuincioase mantuirii sufletelor noastre, ce au fost transmise de Mantuitor sfintilor Sai apostoli, se afla pastrate si se transmit prin episcopii din Biserica Ortodoxa. Ea este singura care se conduce dupa cele 7 Sinoade Ecumenice din primele secole crestine, pastrand neschimbate scrierile si invataturile Sfintilor Parinti, tinand slujbele randuite inca din acele veacuri. Numai ea a biruit veacurile neatinsa, nepatata si neintinata, daruind lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste, ea fiind singura ce va duce lupta impotriva “bisericilor” ce vor incerca sa o uzurpe.
Drept aceea doar noi, credinciosii ortodocsi, marturisim despre Biserica in Crez ca fiind: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca”. Precum un singur crez este, tot asa este doar o singura Biserica al carei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim in crez mai multe biserici, hristosi sau botezuri pentru ca avem - ca si Sfintii Apostoli - un Domn, o Credinta, un Botez - cel ortodox. Toata invatatura si predania dreptei Bisericii viaza si se marturiseste in Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apartin altor “credinte”, nu se-ncumeta sa-l rosteasca.
Marturisire sau apostazie
Biserica este Una si Unul Sfant este Capul ei, si nimeni, niciodata, nu va putea alcatui o alta “Biserica” decat cea lasata de Hristos Sfintilor Parinti. Aceste chemari la “unitate in diversitate” ascund sub chipul faptei bune, departarea crestinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii si de randuielile Sfintilor Parinti. Noi, fara dreptarul vietuirii Sfintilor nu vom putea ajunge in Imparatia Cerurilor spre a ne impartasi din aceeasi odihna cu Sfintii. Adevarul este ca ortodocsii nu se pot uni dogmatic si canonic cu alte biserici atata timp cat acestea nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire etc.) si primesc botezul ortodox hotarat de Sfintii Parinti.
BISERICA ORTDOXA NU SE INCHINA LUI DUMNEZEU VI MORȚILOR ȘI DHURLOR SATANICE CACI NICAERI ÎN EVANGHELIEI ORTODOXA NU ESTE SCRIS SA TE ROJI LA DUMNEZEU TATAL FIUL ȘI DUHUL SFINT
A dăruit lumii mortăciune !
Credința nu se moștenește , ci e personală !
@@valentinbarna9439 Sfintele moaste sunt ramasitele pamantesti facatoare de minuni, ale unora dintre sfinti. Noi le cinstim ca pe niste obiecte in care Dumnezeu isi arata toata puterea minunata a harului Sau. Cat au fost pe pamant, sfintii au avut in ei harul Duhului Sfant intr-o masura foarte mare, facand - prin aceasta - adeseori minuni, harul acesta avandu-l in sufletele lor si in viata cereasca la care s-au dus intr-o masura mai mare. Dar precum sfantul poate sta in legatura cu oamenii cari i se roaga, ajutandu-i in chip minunat cu atat mai mult pastreaza el insusi o anumita legatura cu trupul sau, care a fost si el locasul Duhului Sfant, precum spune apostolul: "Au nu stiti ca trupul vostru este locasul Duhului Sfant care locuieste in voi? ". (I Cor., 6, 19). Sfanta Scriptura ne spune despre minuni facute prin trupurile sfintilor in vremea vietuirii lor pamantesti, marturisind despre puterea ce o au in ele. Multi oameni se vindecau, numai atingandu-se de stergarele si de trupul apostolului Pavel (Fapte, 19, 11-12), iar altii, numai prin trecerea umbrei apostolului Petru peste ei (Fapte, 5, 15).
Trupurile oamenilor credinciosi sunt locasuri ale Duhului Sfant care locuieste in ele, apoi ca acelasi Duh Sfant prin trupurile sfintilor face minuni, atat cat sfintii sunt in viata, cat si dupa moarte. O dovada ca trupurile sfintilor si dupa moarte au putere de la Dumnezeu de a face minuni ne-o da Sfanta Scriptura, aratandu-ne ca oasele proorocului Elisei invie un mort (IV Regi, 13, 21).
Sintele moaste nu sunt idoli sau zei ori asemanari ale lui Dumnezeu, si nici inchinarea la ele nu este idolatrie. Caci daca insusi Dumnezeu le proslaveste prin puterea minunata ce le-o da si noi trebuie sa le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, si suntem datori sa cinstim puterea dumnezeiasca din ele, iar nu pe ele insele ca atare. Noi nu le ridicam sfintelor moaste biserici, cum faceau paganii zeilor si idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicam biserici lui Dumnezeu si proslavim pe Dumnezeu prin ele. Porunca I si a II-a inlatura cinstirea idolilor, iar nu si pe a sfintelor moaste, caci prin sfintele moaste noi nu inlocuim pe Dumnezeu, asa cum Il inlocuiesc paganii idolatri, prin idolii lor.
Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a treia si in ziua a saptea va fi curat; iar de nu se va curati... nu va fi curat... Tot cel ce se atinge de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina locasul Domnului..." (Num., 9, 6-11 ; 19, 11-13 ; Lev., 21, 10-11).
- Numai cadavrele din Vechiul Testament spurcau pe cei ce se atingeau de ele, pentru ca erau sub pacat si sub blestem. Totusi, nici chiar acelea nu erau toate spurcate; caci trupul mort al lui Iosif n-a spurcat pe Moise cand acela l-a luat la sine in Egipt (Ies., 13, 19) , cadavrul lui Elisei, proorocul, n-a spurcat pe cel care a fost asezat in mormant peste el, ci l-a inviat (IV Regi, 13, 20-21). In Testamentul Nou, trupurile (cadavrele) crestinilor nu mai sunt spurcate, pentru ca ele sunt biserici sau locasuri ale Sfantului Duh (I Cor., 6, 19-20; 3, 16-17), si sunt curatite de blestemul care venea asupra lor. Prin urmare, ele nu mai spurca pe cei ce se ating de ele.
Dar sa stiti ca toate cazurile de neatingere a anumitor lucruri socotite spurcate au alcatuit o invatatura apartinand numai Vechiului Testament, care in Testamentul Nou nu mai are valoare. Apostolul scrie: "Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru stihiile lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati fi vietuind in lume, rabdati porunci ca acestea: Nu lua ! Nu gusta ! Nu te atinge ! - lucruri menite toate sa piara prin intrebuintare potrivit unor randuieli si invataturi omenesti ?" (Col., 2, 20-22). in Testamentul Vechi erau si alte lucruri "necurate" care intinau pe om prin atingerea de ele. Asa erau, de pilda, hainele si patul celor care au avut scurgere de sange (Lev., cap. 15) sau animalele socotite in Vechiul Testament ca necurate (Lev., 11, 24-25 s.a.).
- Legea stricaciunii trupurilor moarte este intr-adevar o lege generala, dar, ca orice lege, ea este in primul rand pentru cei pacatosi (I Tim., 1, 9). Neputrezirea trupurilor sfintilor dovedeste ca si legea aceasta - prin exceptiile ce le face - priveste mai mult pe cei pacatosi. De altfel, insasi Biblia ne marturiseste ca exceptii de la aceasta lege au mai fost si ca Dumnezeu, in anumite cazuri, ridica puterea ei. Asa, de pilda, prin voia si puterea lui Dumnezeu, trupul lui Enoh si cel al lui Ilie n-au fost ingropate in pamant spre a putrezi, ci au fost luate in cer, caci Cartea Sfanta zice: "Si a bineplacut Enoh lui Dumnezeu, apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu" (Fac., 5, 24) si iarasi : "Nici unul nu s-a facut ca Enoh pe pamant, pentru ca si el a fost rapit de pe pamant" (Int. Sir., 49, 16). Si apostolul Pavel graieste, de asemenea: "Prin credinta Enoh a fost luat de pe pamant, ca sa nu vada moartea si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase - caci mai inainte, ca sa-l stramute, el a avut marturie ca a bineplacut lui Dumnezeu" (Evr., 11, 5). Tot asa si despre Ilie ni se spune: "Pe cand mergeau ei (Ilie si Elisei) asa pe. drum si graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si despartindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer" (IV Regi, 2, 11; Int. Sir., 48, 12). Despre Melchisedec, apoi, nu avem nici un indiciu in Biblie ca ar fi fost ingropat vreodata, caci era "fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceputul zilelor, nici sfarsit al vietii" (Evr., 7, 3 ; Fac., 14, 18). Dar peste toate, insusi trupul Mantuitorului, care este intru totul asemenea trupurilor noastre, in afara de pacat (Evr., 2, 17; 4, 5 s.a.), n-a suferit putrezire in pamant si totusi s-a inaltat la cer. Prin urmare, Dumnezeu a facut si face cu trupurile sfintilor exceptie de la legea generala - pe care tot El a dat-o - a ingroparii si putrezirii in pamant. In aceasta privinta, istoria crestinismului inca e bogata in marturii asemanatoare celor din Biblie.
În citatul acesta este vorba de schimbarea pe care trebuie sa o sufere toate trupurile pentru a putea trece, din timp, in vesnicie, adica pentru a putea fi adaptate vesniciei. Schimbarea aceasta se face de obicei prin moarte. Totusi, sunt si exceptii de la aceasta regula, ca Ilie si Enoh, dupa cum ai vazut, si acestia sunt schimbati la trup, fara sa fi trecut prin moarte, precum apostolul zice: "Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti vom fi schimbati, deodata, intr-o clipeala de ochi, la trambita de apoi" (I Cor,, 15, 51-52; I Tes., 4, 15-17). Astfel se vede ca Dumnezeu poate gasi si alte cai pentru schimbarea trupurilor noastre, fara a fi pentru toate nevoie sa le treaca, numaidecat, prin moarte si putrezire.
- Si dupa Testamentul Nou. trupurile sfintilor sunt ingropate - ca si ale tuturor crestinilor - si numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate si li se da o cinste deosebita, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire ele nu sunt idolatrizate, caci a venera nu este acelasi lucru cu a idolatriza. In Testamentul Vechi au fost ascunse moastele lui Moise - si poate ale altor drepti - pentru ca iudeii, intr-adevar fiind inclinati spre idolatrie, avandu-l, l-ar fi zeificat ca pe vitelul de aur (Ies. 32, 1 - 35; Deut., 9, 16). Pentru evitarea acestor rataciri, era bine sa ramana ascunse trupurile unor barbati sfinti si drepti, ca Moise, despre care, de altfel, stim ca insusi arhanghelul Mihail cauta sa nu-l lase in stapanirea diavolului (Iudei, l, 9). Pe atunci trupul mort era socotit ca necurat, caci inca nu sosise Hristos cu harul sau sfintitor si deci trupul omenesc era inca nerascumparat de sub stapanirea diavolului.
Iata sa stii si aceasta, ca Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunandu-le cu mare evlavie si grija si zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai tarziu, ingrijindu-se ca in altarul fiecarei biserici, ca si in sfantul antimis de pe altar, sa puna o particica din sfintele moaste, ceea ce se face pana azi.
Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul sfantului Policarp, episcopul acelei cetati (+ 166), spune : "Noi am strans oasele lui ca pe un odor mai scump decat aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei mucenicesti, prin cinstirea biruintei si spre intarirea altor luptatori" (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca, IV, 15). Se intelege ca cinstirea sfintelor moaste se indreapta tot spre Dumnezeu, a Carui putere salasluieste in ele. "Cinstim moartele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Acela, ai Carui ucenici sunt, si cinstim pe slujitori in asa fel, ca cinstea lor sa treaca asupra Stapanului care a zis: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste" (Fer. Ieronim, Epistola catre Prezbiterul Ruperiu, 37, I)
@@valentinbarna9439 „Mântuirea noastră s-a săvârşit în trup”
Pentru a înţelege menirea eshatologică a sfinţeniei, prin care se argumentează realitatea sfintelor moaşte, învăţătura de credinţă a Bisericii noastre ne îndreaptă spre teologia lucrătoare a harului dumnezeiesc. Aşa se face că „înlăturarea păcatului” aduce cu sine implicita „restabilire a firii omeneşti în conformitatea ei naturală cu Dumnezeu. Venind cu libertatea dumnezeirii în firea noastră robită de păcat, i-a dăruit acesteia libertatea de păcat şi prin aceasta i-a insuflat puterea de a se lupta contra pornirilor ce o opreau de la iubirea liberă a lui Dumnezeu. Prin har şi prin forţa divină cu care a pus în comunicare firea noastră i-a dat puterea de a nu păcătui şi a redobândi mântuirea. De aici decurg valoarea şi importanţa trupului în planul Providenţei dumnezeieşti.
Lucrare sinergică, susţinută şi întărită de harul dumnezeiesc, „mântuirea noastră s-a săvârşit în trup”. În acest sens, Sfântul Ioan Evanghelistul spune că „Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr” (In. 1, 14). Noi suntem răscumpăraţi „prin trup” şi „cu Însuşi sângele” Mântuitorului Hristos (cf. Evr. 9, 12). În Fiul lui Dumnezeu înomenit sălăşluieşte „trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Col. 2, 9). Nu în ultimul rând, văzând în chip duhovnicesc toate aceste bunătăţi ale Întrupării, Sfântul Apostol Pavel se minunează, zicând: „Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit întru neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Tim. 3, 16).
În această convingere, Biserica a adunat în vistieria ei numeroase argumente privind valoarea de sfinţenie a sfintelor moaşte, ca purtătoare şi vehicule ale harului dumnezeiesc în existenţa omenească. Sfânta Scriptură abundă de texte relevante prin care se susţin cultul şi cinstirea sfintelor moaşte. Există mărturii clare atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament despre faptul că „prezenţa moaştelor este binefăcătoare, făcându-şi evidente darurile şi virtuţile lor duhovniceşti”
Cinstirea trupurilor sfinte în Vechiul Testament
În Vechiul Testament, prorocul Elisei poate fi socotit un exemplu grăitor al cinstirii pe care poporul ales o aducea trupurilor sfinte. Despre el, aflăm din cea de-a IV-a Carte a Regilor că, după ce a murit, „l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele lui” (IV Reg. 13, 20-22). Tot despre el vorbeşte şi Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah: „Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a prorocit trupul lui. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înţelepciunea 48, 11-15).
Tot în Vechiul Testament se descoperă cuvenita cinstire în care „toate trupurile celor drepţi” erau aşezate. Amintim aici de rămăşiţele pământeşti ale patriarhilor, ale prorocilor, precum şi ale tuturor bărbaţilor care fuseseră cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. Aşa se face că trupul lui Iacov este purtat de Iosif şi de fraţii săi în Egipt (Cf. Fc. 50, 1-14), iar la rândul său Moise „a luat cu sine oasele lui Iosif” (Cf. Ieşire 13, 19). Regele Iosia aduce cinstire osemintelor „prorocului care venise din Samaria” (IV Reg. 23, 16-18). Din toate aceste exemple reies prezenţa şi lucrarea Sfântului Duh în trupurile omeneşti, chiar şi după moarte. Despre aceştia, psalmistul spune că „Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi” (Ps 33, 19).
Prin urmare, aceste „fericite excepţii” ale Vechiului Testament, aşa cum le numeşte pr. prof. Constantin Galeriu, „erau semn că pomul vieţii, adâncul dumnezeiesc din noi este păzit de heruvim prin sabia de foc a duhului. Dumnezeu nu a îngăduit lui Satan să se atingă de viaţa lui Iov (II, 6). Dar toate aceste realităţi sacre erau în acelaşi timp şi anticipări profetice, umbră a bunurilor viitoare. În acest sens rostea Sirah despre Elisei: «Întru adormire a prorocit trupul lui». Şi se înţelege că Mântuitorul ne revelează principiul şi condiţia făptuirii noastre, în constituţia ei deplină de suflet şi trup şi pentru totdeauna. În Întruparea şi Învierea Sa se înrădăcinează puterea sfinţilor şi a sfintelor lor oseminte, pârgă a răscumpărării” (pr. prof. Constantin Galeriu, „Cinstirea sfintelor moaşte”, p. 645).
„... Vom veni la el şi vom face locaş la el”
În Noul Testament, valoarea teologică a sfintelor moaşte se susţine prin actul „sălăşluirii lui Hristos, sau a Duhului Său, respectiv a puterii şi lucrării dumnezeieşti necreate în cei ce se alipesc cu credinţă de Hristos”. Mai lămurit, vorbind despre valoarea lor existenţială, aducem ca justificare realitatea şi necesitatea „sfinţeniei în Ortodoxie”. În acest sens, există numeroase argumente scripturistice, desprinse din învăţătura Mântuitorului sau din experienţa Sfinţilor Apostoli.
După cum am arătat mai sus, ascendenţa omului spre desăvârşire se leagă neapărat de „sălăşluirea” în Hristos. Sfintele Evanghelii arată lămurit chemarea omului spre o renaştere duhovnicească, în Persoana Logosului înomenit. „Dacă Mă iubeşte cineva, spune Domnul, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (In. 14, 21). Tot El arată că această sălăşluire duhovnicească va continua neîntreruptă şi după Înălţarea Sa la ceruri: „Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi” (In. 14, 19-20). Omul sfinţit de harul Duhului Sfânt poate asigura pe mai departe cultivarea acestei împărtăşiti dumnezeieşi numai prin participarea personală şi permanentă la actul de iubire. „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui” (In. 15, 9-10). Asumându-Şi firea noastră, Mântuitorul Hristos „a restaurat chipul lui Dumnezeu în om”.
În felul acesta, cei care cred într-însul „pot deveni prin har ceea ce Dumnezeu este prin natură, adică copiii lui Dumnezeu”
Iată, prin urmare, că „celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (In. 1, 12). Pe de altă parte, atunci când îl ridică din mormânt pe Lazăr, „cel mort de patru zile”, Domnul îi vorbeşte Martei despre părtăşia trupească a Învierii Sale. „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (In. 11, 25-26).
@@valentinbarna9439da asa este aveti dreptate este asa greu cu aceste traditii ortodocsi