Prelucrarea lutului - Pascaniuc Dumitru

Documentar etnografic
PAȘCANIUC DUMITRU, Marginea, județul SUCEAVA
MEȘTEȘUG POPULAR - OLĂRITUL
Dumitru Pașcaniuc, olar din tată în fiu, din vestitul centru de ceramică Marginea, județul Suceava, practică olăritul de la 18 ani. A moștenit mesteșugul de la bunici si părinți. Ceramica făurită de el este una utilitară. Modelarea unei ulcele pe roata formată din discuri unite între ele printr-un ax, durează doar câteva minute. Dar, deși pare simplu la prima vedere, nu este deloc așa, deoarece povestea vasului de lut, de la pământul simplu din care e făcut până la forma sa finală, este lungă și pe cât de frumoasă pe atât de complexă. Pământul, o argilă nisipoasă, este adus dintr-un loc bun, bine știut de către olarii din zonă, din generație în generație, este lăsat la dospit, apoi frământat bine de tot cu picioarele și transformat în bulgări mari. Acest procedeu durează câteva zile. După aceea, bulgării mari devin bulgărași pe roata olarului. Odată forma modelată, urmează ornamentarea. Iar de aici până la trainica ceramică utilitară de Marginea mai este cale lungă. Modelele vaselor realizate de meșterul Pașcaniuc ar fi următoarele: oale de sarmale, ulcioare, lăptare, babe pentru cozonaci, oale pentru smântână, canițe, ghivece pentru flori, vaze, castroane, coșulețe. Vasele sunt lăsate apoi la uscat într-un loc special, nu în soare direct și nici într-un loc unde sunt curenți de aer. Oalele mari, precum cele de sarmale, se usucă cele mai greu. De aceea ele se modelează primele, iar în vreme ce ele se zvântă, meșterul modelează forme din ce în mai mici, cât să încapă în cuptorul special care arde neîntrerupt timp de 14-15 ore (aprox. 250 de vase, de toate dimensiunile). Lemnul pe care îl folosește în special la ars este bradul, acesta fiind foarte bine uscat înainte de întrebuințare. Produsele sale finite sunt comercializate apoi în târguri și piețe sau sunt expuse în diferite expoziții temporare sau permanente. Din cei trei copii ai familiei Pașcaniuc, doi băieți și o fată, doar mezinul și-a arătat dragostea față de acest meșteșug milenar. Deși lucrul la roata olarului este o muncă de bărbat, unde îți trebuie pricepere și putere, meșterul nostru ne destăinuie că fără sprijinul soției sale, Pașcaniuc Angela, nu ar fi reușit să meargă pe acest drum. „Nu putem unul fără altul. Dacă ea nu ar fi, m-aș lăsa de meserie“. Spune ca va învârti roata atât cât îi va permite Bunul Dumnezeu. „Olăritul îți intră în sânge. Nu te poți lăsa de el, fie că câștigi sau nu. Dacă nu stau pe roată, simt că îmi lipsește ceva. Aici îmi găsesc eu liniștea, orice problemă aș avea“, ne-a mărturisit meșterul nostru drag, Dumitru Pașcaniuc.
meșter popular: Pașcaniuc Dumitru, Marginea
expert etnograf: Eutasia Rusu
editor imagine: inginer Gabriel Sandu