Pastor Ștefan Radu Vorbește Biblia „Pericolul lașității”

Termenul lașitate este explicat ca lipsă de curaj și de sentimentul onoarei, manifestându-se în multe feluri: în acuzarea altora, în minciună, în tăcere. Avem exemple biblice de lașitate.
Adam a acceptat să mănânce din fructul oprit ca să împărtășească soarta soției sale, dar înaintea Domnului a acuzat-o pe ea, zicând că ea i-a dat din pom și de acea a mâncat (Geneza 3,12). La aniversarea zilei de naștere a împăratului Irod, fiica Irodiadei a dansat în fața mesenilor și Irod i-a făgăduit că-i va da orice va cere; la sfatul mamei ei, ea a cerut capul lui Ioan Botezătorul. Irod a fost îngrozit și n-ar fi vrut să o facă; a așteptat un cuvânt de protest, de dezlegare din partea mai marilor iudeilor care erau prezenți, dar aceștia au tăcut (Matei 14,1-12), o tăcere lașă și ucigașă.
Corabia care transporta 276 de călători spre Roma și pe care se afla ca deținut păzit de soldați romani apostolul Pavel a suferit naufragiu aproape de insula Malta; marinarii încercau să fugă de pe corabie, dar soldații, la avertizarea lui Pavel, au lăsat să cadă în mare barca de salvare (Fapte 27,30-32), zădărnicind astfel încercarea criminală a marinarilor.
Isus a zis că El este „Păstorul cel bun; Păstorul cel bun Își dă viața pentru oile Lui” (Ioan 10,11). Și a arătat acest contrast: „Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie. Cel plătit fuge pentru că e plătit și nu-i pasă de oi” (versetele 12 și 13). Toți lașii (sau fricoșii) vor fi arși în lacul de foc, care este moartea a doua (Apocalipsa 21,8).
Hristos, Păstorul cel bun, Și-a dat viața pentru noi, oile Sale. Noi suntem în siguranță dacă acceptăm jertfa Sa și Îl urmăm cu bucurie.