Sclavie modernă - Monotonie

Lyrics \\\\\\\
(Vers 1)
Sună ceasul, e timp de trezire,
Mă târăsc prin viață, fără vreo sclipire.
Totul e gri, totul e la fel,
Aceleași fețe, aceleași roluri de fier.
Cafea amară, drumul cunoscut,
Prinsă într-un cerc, caut răspunsul pierdut.
Trăiesc la nesfârșit aceeași zi,
Iar timpul trece fără să mă-ntreb ce va fi.
(Refren)
Toată lumea știe, rutina ne prinde,
Viața se scurge, speranța se stinge.
Plictiseala e reală, nimic nu mai e viu,
Îngropată în monotonia acestui pustiu.
(Vers 2)
În birou, totul pare de ceară,
Aceleași priviri și aceiași fișă goală.
Orele trec, dar eu stau pe loc,
În aceleași rânduri fără vreun rost.
Îmi simt sufletul ruginit de timp,
Ca un ceas fără sunet, fără vreun ticăit.
Speranțe pierdute, visele stinse,
Într-o viață ce-ncepe și se sfârșește în vise.
(Refren)
Toată lumea știe, rutina ne prinde,
Viața se scurge, speranța se stinge.
Plictiseala e reală, nimic nu mai e viu,
Îngropată în monotonia acestui pustiu.
(Bridge)
Aș vrea să scap, să fug de aici,
Să sparg zidurile ce-mi țin visele mici.
Dar frica mă ține prinsă într-un joc,
Și timpul își bate același vechi toc.
(Refren)
Toată lumea știe, rutina ne prinde,
Viața se scurge, speranța se stinge.
Plictiseala e reală, nimic nu mai e viu,
Îngropată în monotonia acestui pustiu.
(Outro)
Zilele trec, toate la fel,
Mă scufund încet într-un ocean de oțel.
Dar poate într-o zi, voi găsi curajul să plec,
Să las totul în urmă, altă viață să încep.
Versuri: RedNoise
Muzica: remusic.ai