O poezie recitata de o persoană cu o coardă a inimi sensibilă când recită despre marele adevăr cu care fiecare ne confruntăm când trebuie să facem binele. Recitând transmite mesajul real al dragostei lui Isus,...felicitări, Dumnezeu are oameni în toate domeniile de activitate. Dumnezeu să te binecuvânteze!!!
Poezie și interpretare eterne, folosite uneori și ca material didactic! Mii de mulțumiri pentru Costache Ioanid, Daniela Nane iar Dumnezeului nostru slavă!
Minunata poezie, minunata interpretare, minunata emisiune. Totul la SUPERLATIV! Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti, chiar si pe cei ce asculta o asemenea emisiune.
Deosebita poezia si interpretarea. In viata de Crestin, trebuie sa luam de multe ori sa luam stergarul slujirii. Ma rog ca asa cum Domnul l-a luat, ca Unul care stia Cine este, tot asa, din dragoste pentru semenii nostri sa-l luam si noi.
Recitare superba. Poezia transmite mesajul de permanenta umană al iubirii de om și Dumnezeu. Autorul a fost membru al Bisericii protestante Lutherane condusă de pastorul Wurbrandt întemnițat de comuniști pentru msi mult de zece ani. Autorul acestei poezii de asemenea a fost întemnițat și după aceea supus investigațiilor securitatii in acel timp. Comunismul a distrus mari valori ale poporului Roman și produs desacralizarea culturii și sufletului Românesc.
Ooo, dacă oameni ar lua aminte la fiecare cuvânt din aceasta poezie, sar da seama cit de mult nea iubit, ,,,ne iubește, ,,,,și ne va iubi ,,,,pina la capat,,,DOMNUL Dumnezeu, ,Creatorului și Salvatorul nostru Isus Hristos, ,care este FRATELE TĂU MAI MARE,,ȘI CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI ORI CARE AI FI TU,,,,,,LA CARE POȚI SA MERGI LA ORICE ORA ȘI SĂI SPUI CU TOATĂ ÎNCREDEREA, ,,,,BUCURILE TALE,,,,NECAZUL TĂU, ,,, DORINȚELE TALE ,,,,DURERILE TALE,,,, DESCHIDEȚI INIMA ÎNAINTEA LUI SPUNEI TOT. O SATE ASCULTE CU TOATĂ ATENȚIA. PUNEL LA ÎNCERCARE ȘI NU TE VA DEZAMĂGI.EL TE IUBEȘTE ATIT DE MULT ÎNCÂT A MURIT ÎN LOCUL TĂU, !NU UITAȚI LUCRUL ACESTA.
Sper că această superbă recitare sa nu fie doar o interpretare extraordinară, ci și dânsa să-si pună "ștergarul" mântuirii oferite gratuit de "Stăpânul" Cel din cer. Dacă încă n-a făcut-o, i-o doresc din toată inima! Au fost mulți actori și cântăreți ce au interpretat și cântat lucruri deosebite, dar au rămas doar la interpretări. Doamna sau Domnișoară, dacă n-ați luat încă "ștergarul" Domnului Isus, gândiți-vă că azi, încă se mai poate, dar mâine, va fi prea târziu! Domnul să vă binecuvânteze cu credința, care aduce mântuire și viață veșnică. V-o spune și v-o dorește un roman din îndepărtata Americă!
Dvs nu observați că o spune din tot sufletul și inima ei? Mai ascultați încă de câteva ori și analizați totul. Dvs ați luat stergarul? Nu cred. Nimeni în afară de IISUS, nu a luat și nici nu va lua stergarul.
@@viorelgradinariu7484 si Elvis Pressley canta multe cantari crestine foarte frumoase, dar viata lui era teribila... Si Florin Piersic recita superb poezii crestine, dar ... Nu asta conteaza, ci relatia personala cu Domnul Isus Cristos! Sper ca aceasta doamna sa inteleaga, daca cumva nu a inteles pana acum, ca doar recitatul frumos al unor poezii crestine nu-i da intrare in Imparatia lui Dumnezeu! Multi cred ca prin ce fac ei Dumnezeu ii accepta, dar se inseala, fiindca este o singura cale spre Dumnezeu, si anume prin credinta in Mantuitorul Isus Cristos, care a spus El Insusi "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. NIMENI nu vine la Tatal (adica Dumnezeu - nota mea) decat prin Mine".
Cea mai frumoasă poezie,,,,,,,A cîtă oară te ntreabă azi ISUS,,,,,,,,Minunată,,,,,,,Sunt oameni singuratici ce așteaptă in tăcere,,,,,,,Să rabzi si să mîngîi,,,,Chiar i??????Chiar eu ,,,,,De fapt asta e esența credinței adevărate, pentru care el ,Domnul ne v a RĂSPLĂTI in marea aceea zi.Dar cine ia stergarul acela ia cununa,,,,,Domnul să ne AJUTE.
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!..
Chiar crezi asta? Dacă "da", atunci fii binecuvãntată de Dumnezeu, "nu", atunci ma rog să ai parte de întîlnirea spirituală cu protagonistul descris de aceste versuri.
Ce frumos!!!! Superlativ !...Vai de noi ,cum o sa jucam "tzontzoroiul "in smolika... N-avem timp ptr ștergar că trebuie să stăm pe fbc ...Sa ne rugăm ptr. intelepciune sa devenim așa cum vrea Dumnezeu să fim...
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul... fără vină... Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă? Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă? O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân... - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns... - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială... - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...? Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus. Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?... Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?... Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, batiste-n care lacrimi în taină se preling, sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere, sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital, bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal. Se cere osteneală şi jertfă uneori. Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori. Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat, cât mătura şi acul şi rufa de spălat, cât cratiţa, toporul şi roata la fântână. ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi; să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul. ... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul? - Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân... - Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns. Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina, iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina, încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus. Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă, El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă. Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână! Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână! Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!... * Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul! Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul! Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
O poezie recitata de o persoană cu o coardă a inimi sensibilă când recită despre marele adevăr cu care fiecare ne confruntăm când trebuie să facem binele. Recitând transmite mesajul real al dragostei lui Isus,...felicitări, Dumnezeu are oameni în toate domeniile de activitate. Dumnezeu să te binecuvânteze!!!
Poezia este recitat cu atâta trăire, ca tresare sufletul creștinului, am plâns pentru toate greșelile omenești!
Poezie și interpretare eterne, folosite uneori și ca material didactic! Mii de mulțumiri pentru Costache Ioanid, Daniela Nane iar Dumnezeului nostru slavă!
Minunata poezie, minunata interpretare, minunata emisiune. Totul la SUPERLATIV! Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti, chiar si pe cei ce asculta o asemenea emisiune.
Am asculta to be de 9 oro dumnezeu sa fie cu tine si cu toata lumea am 65 de ani dar pling amarnoc cind aud cuvantul dumnezeu multumim 🙏🙏🙎🙎🙏🙏🙏
Superbă recitare ptr o poezie de maximă sensibilitate 🤗
Felicitări!!!
Cât adevăr , mă înfioară.
Frumoasă recitare !
O poezie ce-ți atinge sufletul.
Deosebita poezia si interpretarea. In viata de Crestin, trebuie sa luam de multe ori sa luam stergarul slujirii. Ma rog ca asa cum Domnul l-a luat, ca Unul care stia Cine este, tot asa, din dragoste pentru semenii nostri sa-l luam si noi.
SUBLIM ! DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVINTEZE !
Recitare superba. Poezia transmite mesajul de permanenta umană al iubirii de om și Dumnezeu. Autorul a fost membru al Bisericii protestante Lutherane condusă de pastorul Wurbrandt întemnițat de comuniști pentru msi mult de zece ani. Autorul acestei poezii de asemenea a fost întemnițat și după aceea supus investigațiilor securitatii in acel timp. Comunismul a distrus mari valori ale poporului Roman și produs desacralizarea culturii și sufletului Românesc.
Veniți să ne închinăm și să cădem înaintea Domnului , Împăratul vieții , veniți !
Aceiași poezie, aceleași sentimente și trăiri dat in alte vremuri. Superba interpretare. Mulțumim Daniela.
Spui DANIELA NANE ???
Un fenomen tot mai rar de găsit
Bravo și mă înclin.
Am ascultat până la sfârșit și am plâns și eu o dată cu artista Daniela Nane😭😭😭😭😭
Ce frumos! Actrița aceasta,, o piatra pretioasa,,....șlefuită la Iași...in școală ieșeană...merita ,,o mare de flori,,..iubirea noastră ...sincera
Ooo, dacă oameni ar lua aminte la fiecare cuvânt din aceasta poezie, sar da seama cit de mult nea iubit, ,,,ne iubește, ,,,,și ne va iubi ,,,,pina la capat,,,DOMNUL Dumnezeu, ,Creatorului și Salvatorul nostru Isus Hristos, ,care este FRATELE TĂU MAI MARE,,ȘI CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI ORI CARE AI FI TU,,,,,,LA CARE POȚI SA MERGI LA ORICE ORA ȘI SĂI SPUI CU TOATĂ ÎNCREDEREA, ,,,,BUCURILE TALE,,,,NECAZUL TĂU, ,,, DORINȚELE TALE ,,,,DURERILE TALE,,,, DESCHIDEȚI INIMA ÎNAINTEA LUI SPUNEI TOT. O SATE ASCULTE CU TOATĂ ATENȚIA. PUNEL LA ÎNCERCARE ȘI NU TE VA DEZAMĂGI.EL TE IUBEȘTE ATIT DE MULT ÎNCÂT A MURIT ÎN LOCUL TĂU, !NU UITAȚI LUCRUL ACESTA.
Daniela, Dumnezeu sa te binecuvinteze cu viata vesnica 💝🙏🌺😘
Superba poezie ,superba interpretare. Florin Piersic are cui lasa harul recitări de poezii. (Daniela Nane).👍👍👍
Daniela Nane, o actrita pentru eternitate! Minunata poezie, minunata interpretare!❤
Mulțumim, Nane că ai arătat calea spre Măntuire! Doamne ajuta!
DOMNUL DUMNEZEU să te binecuvinteze!
O interpretare de excepție!!.....multe avem de învățat!!!...
Doamne ajuta ne!!!🙏🙏🙏
Extraordinara interpretare.Amin
Amin.....pentru cine are sufletul si duhul viu......
Domnul Isus sa o binecuvinteze, am plans impreuna cu ea 😭
Si pe tine!
DOMNUL IISUS HRISTOS se scrie cu doi de " I".
cu un singur" I" ISUS =MAGAR in ebraica .
Sau voi sinteti satanisti sectanti ?
Sublim ! Felicitări ,Daniela Nane !
Domnul Isus sa te binecuvinteze.
Slavă Lui Dumnezeu!
Mulțumim pentru regal, doamna Daniela Nane!
Domnul sa te binecuvânteze !!
Cât este de frumoasa recitarea, la atât de grea este împlinirea acestor versuri, mai ales,
acolo unde se da porunca.
Sper că această superbă recitare sa nu fie doar o interpretare extraordinară, ci și dânsa să-si pună "ștergarul" mântuirii oferite gratuit de "Stăpânul" Cel din cer. Dacă încă n-a făcut-o, i-o doresc din toată inima! Au fost mulți actori și cântăreți ce au interpretat și cântat lucruri deosebite, dar au rămas doar la interpretări. Doamna sau Domnișoară, dacă n-ați luat încă "ștergarul" Domnului Isus, gândiți-vă că azi, încă se mai poate, dar mâine, va fi prea târziu! Domnul să vă binecuvânteze cu credința, care aduce mântuire și viață veșnică. V-o spune și v-o dorește un roman din îndepărtata Americă!
Dvs nu observați că o spune din tot sufletul și inima ei? Mai ascultați încă de câteva ori și analizați totul. Dvs ați luat stergarul? Nu cred. Nimeni în afară de IISUS, nu a luat și nici nu va lua stergarul.
@@viorelgradinariu7484 si Elvis Pressley canta multe cantari crestine foarte frumoase, dar viata lui era teribila... Si Florin Piersic recita superb poezii crestine, dar ... Nu asta conteaza, ci relatia personala cu Domnul Isus Cristos! Sper ca aceasta doamna sa inteleaga, daca cumva nu a inteles pana acum, ca doar recitatul frumos al unor poezii crestine nu-i da intrare in Imparatia lui Dumnezeu! Multi cred ca prin ce fac ei Dumnezeu ii accepta, dar se inseala, fiindca este o singura cale spre Dumnezeu, si anume prin credinta in Mantuitorul Isus Cristos, care a spus El Insusi "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. NIMENI nu vine la Tatal (adica Dumnezeu - nota mea) decat prin Mine".
Cu tot respectu va doresc din suflet sarbatori fericite hristos a inviat va mai rog ceva trimitemi aceasta poezie in scris te rog frumos 🙏🙏🙏🙏🙏🙏
FRUMOASĂ INTERPRETARE, FRUMOASĂ POEZIE,SUBLIM SUBIECT!
Domnul sa te binecvanteze
Dumnezeu sa te binecuvanteze,suflet drag!😇🙏
O poezie superbă, recitată excepțional!
Cea mai frumoasă poezie,,,,,,,A cîtă oară te ntreabă azi ISUS,,,,,,,,Minunată,,,,,,,Sunt oameni singuratici ce așteaptă in tăcere,,,,,,,Să rabzi si să mîngîi,,,,Chiar i??????Chiar eu ,,,,,De fapt asta e esența credinței adevărate, pentru care el ,Domnul ne v a RĂSPLĂTI in marea aceea zi.Dar cine ia stergarul acela ia cununa,,,,,Domnul să ne AJUTE.
Simplu superb! Nu mai am ce sa mai zic
Un recital extraordinar!
FELICITĂRI, 💎, EȘTI DESĂVÂRȘITĂ, DANIELA NANE 💎💙🙏😥🍀😢......
Trist...dureros..adevarat...DOMNUL ISUS SA FIE LAUDAT❤
Domnul sa te binecuvînteze si sa ne dea duhul lui sa ne faca slujitori ai lui. Amin.
Doamne ce frumos. Divinitate
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!..
IMI PLACE DE ACEASTA DOAMNA ARTISTĂ IN TOT CE FACE SI CREDINȚA, CU RESPECT SI MULTUMESC.
Felicitări pentru aceasta interpretare de excepție!!!👏👏👏🙏😇
Superbă poezie și mult adevăr!Măntuire, Amin!
Superb! Va mulțumesc . ❤️
Eşti binecuvântată,dincolo de artă şi de suflet fin,Doamne ajută
Foarte frumos excelent felicitari
Fiti binecuvantati!
Te felicit din suflet.
Frumos ai recitat !.
Frumos recital !
Extraordinară recitare !!!
F frumos!
Bravo!
Am ramas fără cuvinte...
Extraordinar... Bravooo !!!
Minunate versuri și interpretare...
Splendid... Dacă știți aceste lucruri. Ferice de voi dacă le Faceți
Felicitări pentru versuri și interpretare!💋
respect...putini mai cred.
F.f.frumos bravooo.
Nu se poate ceva mai frumos ♥️♥️🙏🙏
Bravo, Daniela! Extraordinara interpretare!
Chiar crezi asta? Dacă "da", atunci fii binecuvãntată de Dumnezeu, "nu", atunci ma rog să ai parte de întîlnirea spirituală cu protagonistul descris de aceste versuri.
Domnul sa te binecuvinteze
Domnul sa te binecuvinteze
Ce frumos!!!! Superlativ !...Vai de noi ,cum o sa jucam "tzontzoroiul "in smolika... N-avem timp ptr ștergar că trebuie să stăm pe fbc ...Sa ne rugăm ptr. intelepciune sa devenim așa cum vrea Dumnezeu să fim...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu harul si iubirea sa ,ca talent ti-a dat !!
Iisus Hristos este domnu aleluia aleluia aleluia amin amin multă pace și liniște sufletească
Fără cuvinte!!!!!
Am.plans lmpreuna cu tine.Daniela...felicitari.
Mulțumesc ❤🧡💛💚💙💜🤍💫💫💫💫💫💫
Felicitari!🥰
Foarte frumos!
Doar de ascultat.
Uf !! Tare Frumos 👋👋👋🥰😘
ADINCA PRETUIRE SI MULTUMIRE!
🙏🙏🙏🌹⛪️🌹
Extraordinar de frumoasă poezie!
Sevede o mare artista!
Felicitări!
F.frumos
Slava Dumnezeului Nostru Iisus Hristos,Cu Dragoste Ne Mlnglie Ne Ridica Atunci Clnd Am picat ..Mmmmmmultumesc Pentru Tot și pentru Toate..Amin
Fi Binecuvîntată. .......
Cum n-ar dori Împăratul frumusețea ta, domniță?
CE PACAT CA SI FRUMUSETILE IMBATRANESC...
Comoditatea este mai bună decât cununa cerească
Te iubesc TATA CERESC !
Maria Goga ,,Amin, Amin!
❤😢
Divin
😍😍😍😍😍👏👏👏👏👏👏
Sublim
🙏🙏
Psalmul 41.
Ea frumoasă, ea recită superb, dar îmi pare rău că divorțează
plang ori de cate ori vizionez
La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân...
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
- Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
Iisus se scrie si nu cu un singur I.
Mulțumim pentru că ti ai ostenit și ai pus versurile poeziei. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Domnul sa fie laudat pt ca ne invata sa calcam pe urmele sale intro singura poiezie recitata de un copil al
Sau .
Este creștină actrița? Ma bucur sa aud asta! A fost în clasa cu S Thaci și el credincios de mic.
Interpretare artistica și atât.
Supetlative terminate !!!!
La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân...
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
- Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân...
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu ce ţii doar punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum - a câta oară? - Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
- Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet - a câta oară? - Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!