lepădarea de estetic (blues hop), leonard ancuta

lepădarea de estetic
în nuanțele fine ale vomei, grotesc și firesc
este și chipul tău, scos afară din trupul înghesuit
de măreția ta, care augumentată de iubire ajunsese chin
un munte pe inimă, un chist pe libido
o maimuță turbată pe un cal maro
dacă aș fi avut vagin, te nășteam pe cale naturală
dar bărbatul din mine a urlat ca un cîine
care a scos o preafrumoasă lună pe gură
și s-a vindecat peste noapte de ură
grotescul meu atinge sublimul, atunci cînd mă muști de buză
să sorbi o iubire nespusă ca o lăuză care a născut o promisiune
promiscuă, o promisiune ca o intromisiune într-o emisiune
de genul politic, anal și analitic, cu spirit critic și geopolitic
sublimul e o flacără care bate într-un clopot
dar se crede ecou în fîntînă, astenic, termic, nemernic
tînguiri și șoapte în hohot
bărbatul din mine a urlat ca un cîine-ntr-o gară
de zici că a supt țignalul trenului și a făcut gargară
apoi a scos o preafrumoasă lună pe gură
și s-a vindecat peste noapte de ură
absurd, neconvențional, stau la poarta sărutului
să parchez leșinuri la masa tăcerii, în umbra durerii
sunt un băutor de vînt, un consumator de cețuri
mă doare și pe mine, mă doare, un nerv oarecare
sublimez ca sublimul în grotesc și mi se pare firesc
am chipul transcedental, mi se schimbă din iubire în singurătate
mă revolt în absurd și în precaritate
nu sunt bolnav, nu am sifilis, am sisifilis, nu-mi pot duce viața la gură
grotesc și hilar, cînd îți spun te iubesc are urme de ură
bărbatul din mine a urlat într-o apoteoză minimală
de zici că a răcit focul pînă la critica barbară
apoi a scos o preafrumoasă lună din piept
și a murit cu ștremeleagul erect
e absurd să spun că nu am nici un defect
mă bazez pe frumusețe ca pe orice afect
parchez leșinuri la masa tăcerii, în umbra durerii
sunt un băutor de vînt, un consumator de cețuri
sunt tristan
sunt tristan
absurd și golan.