Da, și apoi am dat de oameni care inconștient vedeau că sunt people pleaser și fiind frustrați mă "manipulau" sau reproșau de ce nu fac x lucru pentru ei, deși eu nu voiam să mut o cană cu prea mult zgomot să nu-i deranjez.
Salut Pera, Mă regăsesc în ceea ce ai spus însa la mine este puțin diferit. Am această atitudine de a fi mereu băiat bun, sa nu deranjez, doar când vine vorba de anumite persoane (colegi, prieteni îndepărtați, rude, parteneri etc). Însă in cazul persoanelor apropiate (iubita, părinți, prieteni foarte apropiați) mă exprim așa cum sunt, spun lucrurilor pe nume și nu caut neapărat aprobarea și validarea lor. Acele "antenute" și în cazul meu sunt foarte dezvoltate, la modul în care de exemplu daca un coleg de munca a terminat sa fumeze o țigară și nu are unde sa arunce chiștocul, automat simt să vin să-l ajut să-și rezolve problema. Sunt niste detalii la care sunt atent când vine vorba de ceilalți oameni din jurul meu. Mi-aș dori tare mult daca ai veni și cu niște soluții pentru a rezolva aceasta "problema". Multă baftă și spor in tot ceea ce faci.
Acum ceva ani in spate vreo 5 ,am auzit intrun video in care spunea de ce dai? 8 ore din viața ta cuiva pentru orice fel de activitate!!! Si de atunci mi sa schimbat viaţa in mult mai bine!!!
Uită-te de pilda la mine astăzi! I-am spus sincer mamei că mă simt judecat și neînțeles si mai apoi furios când mă întreabă mai mult de o singură dată pe zi ,,la ce ai mai lucrat (pentru examen)?''. De ce mă simt judecat? Păi se intampla sa învăț când am chef eu și foarte rar se întâmplă să lucrez la romana sau istorie când vrea ea să lucrez; orarul, idealurile, planurile noastre despre ce inseamna sa inveti ,,ca la carte'' nu coincid. Și ca urmare îmi spune mereu pe tonul ăla pe care nu-l suport ,,da, dup-aia sa nu vii la mine să te plângi și intri in panică ca vară-ta'' , ,,ai să plângi tu, ai să plângi...'' sau îmi spune ceva ce inevitabil in mintea mea o sa sune ca o porunca, un trigger: ,,Albert, du-te și ia de învață, copile!'' Din păcate, lucrurile au mers prost în cazul în speță. Mi-am pierdut calmul cand m-a rugat a 3-a oară în 6 ore sa o țin la curent cu ce fac. Am inceput sa ii imit comportamentul de parca stiu ce gandeste in fiecare secunda: ,,Bine, iti spun ce am făcut in ultimele doua ore in casa. Dupa aia tu o să sugerezi ca trebuie sa fac exact ca tine, ca de nu o sa vin sa ma vaiet si o sa am de suferit ca urmare a faptului ca nu te am ascultat. Tu ce mesaj imi transmiti interesandu-te peste masura de ce fac eu? Ca eu nu iau decizii bune fara tine?'' Nu trebuia sa o iau peste picior. Auzind acestea s-a intristat si aici am facut a doua greseala: ,,Ia, și acum ai să plângi, ăsta e tiparul, evident!'' Am realizat imediat că nu trebuia sa o pun in postura de a-si inghiti sentimentele dar prea tarziu, se pare ca taica-meu avea si el ceva de zis si a profitat de ocazie ca sa si verse si el of-ul pe ea. Eu murmuram acolo ,,imi pare rau, nu esti nici tu de piatra, sunt in regula cu oricum alegi sa reactionezi'' si tata se stramba incercand sa ii arate mamei cum ar trebuie sa zambeasca toata ziua si sa fie mai veselă. Groaznic, absolut teribil... inca ma intreb daca chiar am reusit sa ma fac auzit sau totul a fost in van? Serile o mai aud din cand in cand spunandu-mi ca nu o iubesc sau certandu ma pentru ca nu-s de acord cu toate sfaturile ei pe cat sunt de acord cu sfaturile unor oameni de pe TH-cam ca Pera sau altii. Cum o să îmi vrăjesc oare limba ca să zic cuvintele magice si sa reduc toată animozitatea asta crescanda din familie? Ramane de vazut.
Să nu o supăr pe mama pentru că e bolnavă...să nu-l supăr pe tata pentru că e agresiv..așa am crescut! Acum, spun ce simt și îmi exprim liniștită părerea, chiar dacă e negativă...însă această autenticitate mă face, după un timp, să mă simt anxioasă - dacă am greșit că mi-am spus clar părerea? nu era mai bine să mă abțin? Totul devine despre mine, devin nesigură, paranoică și celelalte persoane se comportă de cele mai multe ori firesc, îmi răspund sau nu, pentru ei totul e normal. La mine, faptul că sunt autentică sau mă vulnerabilizez se transformă ulterior într-o furtună emoțională...cum se va întâmpla și acum...
Daca ati crescut in Timisoara atunci ni sunteti strain de ceea ce vreau ss va spun e am locuit Ianga gara mare pe str Pop de basesti am lucrat la Fabrica Electromotor
🙂.....INTREBARI NIRMALE....INSEAMNA CA TI A PASAT !!!! CE MAI CONTEAZA DE UNDE APARE ASA CEVAAA ....NU VEZI CA APARE INDIFERENTA LA COTE SERIOASE !!!!!
Tăti faine si frumoase dar eu iar am de zis ceva. Ca e invatatura aia simpla, dom' le , care zice asa : ca poti sa zici orice dar depinde de cum o zici. Si acum , sa dau un exemplu practic Urania Cremene. Cu ea nu poti sa te certi, poate varsta , cunostintele acumulate, experienta de viata , constientizarea a ceea ce functioneaza si ce nu , acceptarea etc. Dar nu e un om cu care te poti certa ci poti vorbi. Si le zice, dom' le , pe toate, fara masti ! Si primeste cu zambetul pe buze o critica pentru ca observa , no 1 intentia buna si no 2 ca nu ai skills s-o exprimi. Si n-o ia personal daca tu/ partenerul de discutie nu e la acelasi nivel de constientizare.
Pera imi place mult de tine si m-ai ajutat mult prin ce scriai dar in videouri, ai ceva dubios in exprimare, parca vorbesti ca un martor al lui iehova, mi e greu sa te urmaresc, ai intonatia.. neplacuta.
Chiar aveam nevoie de asta acum. Multumesc, Pera!
Mult adevar si multa sinceritate este in ceea ne spui, multumim mult, Pera !
Cel mai mult ma reprezinta acest clip...cel nai mult!
Super,mulțumesc!
Dezvolta te rog cel mai mult acest subiect!
Nu multa lume va fi destul de profunda sa te inteleaga dar tu mergi inainte Pera! Your fan for life!
Vai... Parca e la fix asta pentru mine! Mulțumesc!
Multă valoare, mulțumim Pera!
Pera este un Om adevărat !🤗
Grație, și eu la fel,cu un tată cam alcoolic dar pașnic dar rece, dezvoltam antenele de detectam și tot ce era în regula......😮😮😮
Da, și apoi am dat de oameni care inconștient vedeau că sunt people pleaser și fiind frustrați mă "manipulau" sau reproșau de ce nu fac x lucru pentru ei, deși eu nu voiam să mut o cană cu prea mult zgomot să nu-i deranjez.
Vara asta se poartă albastru. Super bun clipul.
Salut Pera,
Mă regăsesc în ceea ce ai spus însa la mine este puțin diferit. Am această atitudine de a fi mereu băiat bun, sa nu deranjez, doar când vine vorba de anumite persoane (colegi, prieteni îndepărtați, rude, parteneri etc). Însă in cazul persoanelor apropiate (iubita, părinți, prieteni foarte apropiați) mă exprim așa cum sunt, spun lucrurilor pe nume și nu caut neapărat aprobarea și validarea lor.
Acele "antenute" și în cazul meu sunt foarte dezvoltate, la modul în care de exemplu daca un coleg de munca a terminat sa fumeze o țigară și nu are unde sa arunce chiștocul, automat simt să vin să-l ajut să-și rezolve problema. Sunt niste detalii la care sunt atent când vine vorba de ceilalți oameni din jurul meu.
Mi-aș dori tare mult daca ai veni și cu niște soluții pentru a rezolva aceasta "problema".
Multă baftă și spor in tot ceea ce faci.
Mă simțeam mereu iubită nu știu din care cauză 🤗
Acum ceva ani in spate vreo 5 ,am auzit intrun video in care spunea de ce dai? 8 ore din viața ta cuiva pentru orice fel de activitate!!!
Si de atunci mi sa schimbat viaţa in mult mai bine!!!
Deorece mi-am dat seama câtă Dreptate are .
Îți mulțumesc Pera pentru tot ce ne'ai oferit!
Multă sănătate ţie și intregii familii! 😊🥰🖐️
Mai ales pentru faptu că părinții noștri nu sunt supuși să ne iubească 🙏
Uită-te de pilda la mine astăzi! I-am spus sincer mamei că mă simt judecat și neînțeles si mai apoi furios când mă întreabă mai mult de o singură dată pe zi ,,la ce ai mai lucrat (pentru examen)?''. De ce mă simt judecat? Păi se intampla sa învăț când am chef eu și foarte rar se întâmplă să lucrez la romana sau istorie când vrea ea să lucrez; orarul, idealurile, planurile noastre despre ce inseamna sa inveti ,,ca la carte'' nu coincid. Și ca urmare îmi spune mereu pe tonul ăla pe care nu-l suport ,,da, dup-aia sa nu vii la mine să te plângi și intri in panică ca vară-ta'' , ,,ai să plângi tu, ai să plângi...'' sau îmi spune ceva ce inevitabil in mintea mea o sa sune ca o porunca, un trigger: ,,Albert, du-te și ia de învață, copile!'' Din păcate, lucrurile au mers prost în cazul în speță. Mi-am pierdut calmul cand m-a rugat a 3-a oară în 6 ore sa o țin la curent cu ce fac. Am inceput sa ii imit comportamentul de parca stiu ce gandeste in fiecare secunda: ,,Bine, iti spun ce am făcut in ultimele doua ore in casa. Dupa aia tu o să sugerezi ca trebuie sa fac exact ca tine, ca de nu o sa vin sa ma vaiet si o sa am de suferit ca urmare a faptului ca nu te am ascultat. Tu ce mesaj imi transmiti interesandu-te peste masura de ce fac eu? Ca eu nu iau decizii bune fara tine?'' Nu trebuia sa o iau peste picior. Auzind acestea s-a intristat si aici am facut a doua greseala: ,,Ia, și acum ai să plângi, ăsta e tiparul, evident!'' Am realizat imediat că nu trebuia sa o pun in postura de a-si inghiti sentimentele dar prea tarziu, se pare ca taica-meu avea si el ceva de zis si a profitat de ocazie ca sa si verse si el of-ul pe ea. Eu murmuram acolo ,,imi pare rau, nu esti nici tu de piatra, sunt in regula cu oricum alegi sa reactionezi'' si tata se stramba incercand sa ii arate mamei cum ar trebuie sa zambeasca toata ziua si sa fie mai veselă. Groaznic, absolut teribil... inca ma intreb daca chiar am reusit sa ma fac auzit sau totul a fost in van? Serile o mai aud din cand in cand spunandu-mi ca nu o iubesc sau certandu ma pentru ca nu-s de acord cu toate sfaturile ei pe cat sunt de acord cu sfaturile unor oameni de pe TH-cam ca Pera sau altii. Cum o să îmi vrăjesc oare limba ca să zic cuvintele magice si sa reduc toată animozitatea asta crescanda din familie? Ramane de vazut.
Să nu o supăr pe mama pentru că e bolnavă...să nu-l supăr pe tata pentru că e agresiv..așa am crescut! Acum, spun ce simt și îmi exprim liniștită părerea, chiar dacă e negativă...însă această autenticitate mă face, după un timp, să mă simt anxioasă - dacă am greșit că mi-am spus clar părerea? nu era mai bine să mă abțin? Totul devine despre mine, devin nesigură, paranoică și celelalte persoane se comportă de cele mai multe ori firesc, îmi răspund sau nu, pentru ei totul e normal. La mine, faptul că sunt autentică sau mă vulnerabilizez se transformă ulterior într-o furtună emoțională...cum se va întâmpla și acum...
Da dar parintii ne iubește uniii nu înțelege
Eu nu am dat șansa la părinți sa nu mă iubească :-)
Daca ati crescut in
Timisoara atunci ni sunteti strain de ceea ce vreau ss va spun e am locuit
Ianga gara mare pe str
Pop de basesti am lucrat la
Fabrica
Electromotor
🙂.....INTREBARI NIRMALE....INSEAMNA CA TI A PASAT !!!! CE MAI CONTEAZA DE UNDE APARE ASA CEVAAA ....NU VEZI CA APARE INDIFERENTA LA COTE SERIOASE !!!!!
Tăti faine si frumoase dar eu iar am de zis ceva. Ca e invatatura aia simpla, dom' le , care zice asa : ca poti sa zici orice dar depinde de cum o zici.
Si acum , sa dau un exemplu practic Urania Cremene. Cu ea nu poti sa te certi, poate varsta , cunostintele acumulate, experienta de viata , constientizarea a ceea ce functioneaza si ce nu , acceptarea etc. Dar nu e un om cu care te poti certa ci poti vorbi. Si le zice, dom' le , pe toate, fara masti ! Si primeste cu zambetul pe buze o critica pentru ca observa , no 1 intentia buna si no 2 ca nu ai skills s-o exprimi. Si n-o ia personal daca tu/ partenerul de discutie nu e la acelasi nivel de constientizare.
Pera imi place mult de tine si m-ai ajutat mult prin ce scriai dar in videouri, ai ceva dubios in exprimare, parca vorbesti ca un martor al lui iehova, mi e greu sa te urmaresc, ai intonatia.. neplacuta.