RUGĂ de IERTARE, de Ben Todica, versuri MIRCEA DORIN ISTRATE
ฝัง
- เผยแพร่เมื่อ 17 ต.ค. 2024
- Un clip recitare la versurile poetului intitulate: În rugă de iertare,
vă fie al nostru Paște,
Preasfântă sărbătoare
(prima parte)
Motto:
Cum de-ai putut Iisuse-a ne ierta,
Când cuiul răstignirii,
E chiar trădarea
Mea?
Cum încă Doamne ne mai porți iubire
Când suntem lași și mincinoși din fire,
Și de povețile ce încă ni-i le-ai dat
Noi surzi am fost și nu le-am ascultat.
Și-n Raiu Tău ne-aduni să fim vecie
Ca-n viața ce-o veni, ea să ne fie
O lume nouă, cum pe-aici n-a fost,
Ca cea trăirea-n ea să aibă un alt rost,
Să fie cum a fost la început,
Când pe Adam l-ai plămădit, din lut.
*
Îngenunchind,
Smeritul gând spre cer urcând,
La Domnul Sfânt
pe largi cărări, ar vrea iertări
Și împăcări.
**
Vă fie Paștile, BUNĂVESTIRE,
Să știți că Iertătorul nostru o să vie,
Ne judece de faptele făcute
Cu voia noastră toate încă vrute.
***
Mereu a noastre PAȘTE să ne fie,
Înevoită jale, și-apoi la urmă
Mare bucurie
Poezii pentru Sfintele noastre Paște
***
Urcând Golgota
motto
De greutatea crucii gârbovit
Și sub povara ei umilitoare,
De ura celor mulți, El, hăituit,
Cară păcatul lumii trădătoare.
L-ați pus pe El, cel BLÂND și PREACURAT
Cel IERTĂTOR și fără de PĂCAT
Pe care într-o clipă l-ați TRĂDAT
Să fie cel din urmă VINOVAT
Și, Ridicat ca un tâlhar pe CRUCE
O altă zi nicicum să n-o apuce,
Că voi n-ați înțeles cum URA duce
La MOARTE și RĂZBOAIE uitând de PACEA dulce.
El, v-a-ndemnat să-mi fiți toți IERTĂTORI
Și BUNI cu ceilați, chiar de-s TRĂDĂTORI,
C-acestea-s ale inimii COMORI,
De vreți să fiți în rai, VEȘNICITORI,
Da-n loc de LAUR, voi i-ați pus pe frunte
Coroana cea de SPINI, ca să înfrunte
Batjocura și vorbe grele multe
Pe al GOLGOTEI drum, până la MUNTE.
*
El v-a iertat și-a spus că ia cu SINE
A voastre RĂUTĂȚI, PĂCATE, VINE,
Ca de acuma-n colo, orișicine,
Ce va trăii sub LEGILE CREȘTINE
Să fie-n RAIUL sfânt, mereu cu TINE.
Tu, iartă-ne Mărite, că-n vremi te-am c-am uitat
Și-ajuns-am azi robiții la dulcele păcat,
De-aceea dă-ne Doamne nevoi și suferință,
Să revenim la sfânta cea credință,
Ce ne-a ținu ființa ne-ntinată
Ca să răzbim vecia, ce ni-i dată.
**
Și când îi crede Doamne că-i de-ajuns,
La timpul ăsta fă-i atunci apus,
Și-un altul dă-ne fie-ne sortit,
Cu pace, bunăstare, fericit,
Să fie-al vieții lumii, împlinit.
***
Sfânta Înviere
Miroase-a sfânt în coşul, cu calzii cozonaci,
Şi a păgân miroase cea oală cu sarmale,
Iar ouăle-n cuibarul culorilor de maci
Ne amintesc de-acuma, de vremurile Tale.
Când cu poveţi de bine umplut-ai reaua lume,
S-o scapi din nepuţinţă şi multele-i păcate,
Să fie, cum Tu vrut-ai, în veci de veci purure,
Curată,’nălţătoare si-n vrednicite fapte.
Dar s-au găsit în juru-Ţi şi răi şi multe Iude
Şi temători că poate le va scădea mărirea,
Şi laşi şi pricopsiţii veniţi de orişiunde
Ce Te-au trădat, Iisuse, cercându-ţi nemurirea.
*
Ai îndurat osânda cu multă demnitate
Şi-ai coborât din viaţă în moarte împăcat,
Lăsând ca Tatăl Nostru, să facă ce-a dreptate
Ca toţi aceşti să vadă, cum El, te-a înviat.
*
Înfricoşaţi atuncea, mi te-au crezut vrăjmaşii
Că Tu ai fost Mesia, de-atâtea ori promis,
Şi-n urma Ta, aceştia îţi tot sărută paşii
Să-i ierţi, Tu, Iertătorul, să între-n paradis.
***
Cărarea vieții
Ne ’nalţi Mărite Doamne, în lume cât trăim
Şi-n scaunul măririi ne urci s-avem putere,
Ca Tu să vezi în viaţă, ce noi mai mult iubim:
Măruntul om nevolnic, ori setea de avere?
Pe mulţi i-mbată gândul că-n mâna lor stă soarta
Acelora ce-n frică pe ei îi slugăresc,
De-aşa gândesc, fiţi siguri că li-i închisă poarta
Spre lumea veşniciei ce urcă din lumesc.
De-aceea soarta sigur ne-o facem pe pământ
Prin faptele ce încă le vom lăsa în urmă,
Iar judecata asta o face Domnul sfânt
În clipa când de-apururi, al vieţii fir se curmă.
Veţi fi vecii de timpuri de faptele vi-s bune,
Şi nebăgaţi în seamă de nu faceţi nimic,
Huliţi şi-n neiertare, de rău veţi face-n lume,
Să ştie următorii c-avut-aţi suflet mic.
***
Lăsaţi-vă cărarea cu flori vă fie toată
Şi nu cu spini ce-nţeapă o frunte-a celor drepţi,
De e înmiresmată de mulţi va fi călcată,
Şi ocolită fi-va, de plină-i de scaieţi.
***
...................................
***
Mircea Dorin Istrate
🙏🙏🙏