Foarte interesanta aceasta editie à emisiunii pe care o urmaresc constant.Mi'a dat niste chei cu care sa pot deschide complet anumite porti, pe care , prin intuitie si nu prin rationare le intredeschisem cu bijbîiala. Va multumesc.
Avantajul de a deveni emigranti 🎉❤🎉este ca suntem constrinsi sa ne aducem aminte de educatia de acasa...buna sau rea nu conteaza. De pe vremea dacilor, cultura romaneasca este independenta, cind parintii fac lucruri gresite, copii trebuie sa stie sa fie mai buni....pt ca strabunii au stiut sa fie buni. Sa puneti rautatile la spate si sa mergeti inainte ca adevarati eroi di luptatori de dreptate, cind altii te injosesc, trebuie sa stii sa iti faci bine singur.. ca de exemplu, o cutie de inghetata, o tura de jogging sau o carte buna, cultura romaneasca este facuta din iubire de sine. Daca socotiti cita energie risipeste lumea pt ca este obsedata de altii, de rautati, de razbunare, de invidie, de pica, de platit cu tifla ..in loc sa se concentreze sa transforme o suparare intr-o resursa de bunastare pt sine. Ca asa spun legendele ca erau dacii strabuni...care nu au avut cei mai instruiti educati si masterati parinti din lume, dimpotriva, au fost crescuti in cruzime si violenta ca sa stie sa se apere de dushmani, crescuti ca supravietuitori la orice...trauma. In vremuri moderne...avem informatia stiintifica, se spune ca folosim 14% din capacitatea creierului omenesc.. de ce nu 16%? Puteti sa incepeti imediat cu...cel mai mai greu exercitiu cerebral...numarati pina la zece. In orice situatie, cind exista persoane care fac totul sa te infurie sa iti dea pe nervi sa te provoace ..inainte de a reactiona, ca iti vine sa omori pe cine ai in fata, se intimpla tocmai in familie, un parinte te jigneste, te injoseste, te supara, ia vezi daca ai nervii de otzel sa numeri pina la zece sa hotarasti peste zece secunde daca vrei sa-i dai in cap de nervi sau...intorci spatele si te ocupi de ale tale.. sa vezi ce efect se produce, cind nu raspunzi la o rautate, cind nu dai satisfactie unei provocari ..te simti mai puternic decit un Dzeu😮😮😮
Se intimpla mereu sa judecam parintii, ca nu au niciodata indeajuns timp pt noi copii, ca nu ne inteleg, ca nu ne iubesc indeajuns.. in strainatate am vazut o multime de copii care au luat calea drogurilor, a criminalitatii sau prostitutiei tocmai ca sa se razbune pe parinti pt ca..erau personalitati si erau importanti. ...relatiile omenesti sunt de construit singuri si nu trebuie conditionate de traume, de repros sau razbunare. Tocmai in cele mai "norocoase"familii de aristocrati si intelectuali, iubirea parinteasca este foarte des o relatie de tip ..afaceristi, iti dau bani ca sa iti arat cit te iubesc, cind copilul devine adolescent incepe sa judece...mami ma mituieste cu o mina de banutzi cind cheltuie sute de mii pe bijuteriile ei si ...gaseste un logodnic numai cu obiectivul de a jefui familia pt ca.. mama nu o iubeste indeajuns sa-i dea toti banii...deci, nu gresiti sa cadeti in capcana prejudecatilor pt ca romanii nu sunt educati.. ca nu e adevarat.
Buna! Nu există viață pe pământ fără a simți o doza de anxietate. Anxietatea resimțită este necesară supraviețuirii și apoi viețuirii, fiindcă ea ne ajuta sa mobilizam resurse din noi spre a ne dezvolta și a depăși obstacolele - reale sau percepute - cu care ne confruntăm. Spre exemplu, copilul simte anxietate atunci când îi este foame. El plânge pentru a-și face auzită nevoia, pe care altfel nu o poate exprima. Daca mama sau îngrijitorul este aproape și îi percepe nevoia, ea sau îngrijitorul vine către copil spre a-i satisface nevoia. Anxietatea a fost un catalizator către mobilizare (pentru plâns) și către obținerea rezultatului dorit. Da, exista copii care se formează în familii reglate emoțional, unde emoțiile le sunt oglindite, iar ei cresc in armonie cu ceilalți și cu sine, însă chiar și acolo este posibil, din varii motive, sa existe traume, fiindcă noi copilul îl creștem într-un sistem, nu într-o bula. Ce pot sa îți spun din experiența mea (nu sunt psihoterapeut, ci un om interesat de psihologie), este că nu este necesar sa resimțim zero anxietăți pe parcursul vieții (este chiar toxic) pentru a ajunge adulți sănătoși emoțional. Este necesar sa existe, cândva, în viața noastră, aceasta oglindire a ceea ce simțim pe interior, pentru a putea înțelege mai bine de ce simțim cum simțim, de ce trăim cum trăim. Un adult sănătos emotional este cel ce își poate identifica emoțiile atunci când apar, cel care poate pune pauza înainte de a avea o reacție, cel care poate alege cum acționează în loc să reactioneze. Cel care este integrat in mediul familial și în societate, care se ocupa de fiecare bucățică din viața lui (familie, relație de cuplu, prieteni, munca, sănătate, hobbyuri, educație, societate) și știe că dacă una dintre aceste bucatele, dintr-un motiv sau altul, se clatină sau se dărâmă, celelalte aspecte rămân în picioare și are o construcție emoțională suficient de stabila încât să nu cedeze, iar viața sa își urmeze cursul. Concluzia mea este că nu trebuie sa ne dorim ca bebelușii noștri să trăiască într-o bula, feriți de orice stare de anxietate. Acest lucru este imposibil și, dacă ni l-am propune, ar fi chiar dăunător (ca in povestea cu împăratul care a vrut să își ferească copilul de tot ceea ce este rău pe lume, însă copilul, părăsind bula ideala formată de tatăl său în jurul lui, a dat ochii cu boala, cu moartea, cu suferinta și durerea și a pornit într-o lungă călătorie de cunoaștere de sine). Adulții reglați emoțional cresc bebeluși reglați emoțional, deci tot ce putem face mai bine pe aceasta lume pentru copiii noștri este sa ne educam emoțional, sa ne cunoaștem pe noi înșine întâi. Copiii ne vor urma exemplul.
Multumesc frumos pentru emisiune. Sarbatori fericite si multa sanatate va doresc, tuturor.
Stima, Respect si Admiratie!🙏♥️
Felicitări pentru emisiune! ❤
Foarte interesanta aceasta editie à emisiunii pe care o urmaresc constant.Mi'a dat niste chei cu care sa pot deschide complet anumite porti, pe care , prin intuitie si nu prin rationare le intredeschisem cu bijbîiala. Va multumesc.
Avantajul de a deveni emigranti 🎉❤🎉este ca suntem constrinsi sa ne aducem aminte de educatia de acasa...buna sau rea nu conteaza. De pe vremea dacilor, cultura romaneasca este independenta, cind parintii fac lucruri gresite, copii trebuie sa stie sa fie mai buni....pt ca strabunii au stiut sa fie buni. Sa puneti rautatile la spate si sa mergeti inainte ca adevarati eroi di luptatori de dreptate, cind altii te injosesc, trebuie sa stii sa iti faci bine singur.. ca de exemplu, o cutie de inghetata, o tura de jogging sau o carte buna, cultura romaneasca este facuta din iubire de sine. Daca socotiti cita energie risipeste lumea pt ca este obsedata de altii, de rautati, de razbunare, de invidie, de pica, de platit cu tifla ..in loc sa se concentreze sa transforme o suparare intr-o resursa de bunastare pt sine. Ca asa spun legendele ca erau dacii strabuni...care nu au avut cei mai instruiti educati si masterati parinti din lume, dimpotriva, au fost crescuti in cruzime si violenta ca sa stie sa se apere de dushmani, crescuti ca supravietuitori la orice...trauma. In vremuri moderne...avem informatia stiintifica, se spune ca folosim 14% din capacitatea creierului omenesc.. de ce nu 16%? Puteti sa incepeti imediat cu...cel mai mai greu exercitiu cerebral...numarati pina la zece. In orice situatie, cind exista persoane care fac totul sa te infurie sa iti dea pe nervi sa te provoace ..inainte de a reactiona, ca iti vine sa omori pe cine ai in fata, se intimpla tocmai in familie, un parinte te jigneste, te injoseste, te supara, ia vezi daca ai nervii de otzel sa numeri pina la zece sa hotarasti peste zece secunde daca vrei sa-i dai in cap de nervi sau...intorci spatele si te ocupi de ale tale.. sa vezi ce efect se produce, cind nu raspunzi la o rautate, cind nu dai satisfactie unei provocari ..te simti mai puternic decit un Dzeu😮😮😮
Se intimpla mereu sa judecam parintii, ca nu au niciodata indeajuns timp pt noi copii, ca nu ne inteleg, ca nu ne iubesc indeajuns.. in strainatate am vazut o multime de copii care au luat calea drogurilor, a criminalitatii sau prostitutiei tocmai ca sa se razbune pe parinti pt ca..erau personalitati si erau importanti. ...relatiile omenesti sunt de construit singuri si nu trebuie conditionate de traume, de repros sau razbunare. Tocmai in cele mai "norocoase"familii de aristocrati si intelectuali, iubirea parinteasca este foarte des o relatie de tip ..afaceristi, iti dau bani ca sa iti arat cit te iubesc, cind copilul devine adolescent incepe sa judece...mami ma mituieste cu o mina de banutzi cind cheltuie sute de mii pe bijuteriile ei si ...gaseste un logodnic numai cu obiectivul de a jefui familia pt ca.. mama nu o iubeste indeajuns sa-i dea toti banii...deci, nu gresiti sa cadeti in capcana prejudecatilor pt ca romanii nu sunt educati.. ca nu e adevarat.
Există oare situatii ideale, in care bebelușii simt zero anxietati? Cum arată adulții rezultati din ele?
Buna! Nu există viață pe pământ fără a simți o doza de anxietate. Anxietatea resimțită este necesară supraviețuirii și apoi viețuirii, fiindcă ea ne ajuta sa mobilizam resurse din noi spre a ne dezvolta și a depăși obstacolele - reale sau percepute - cu care ne confruntăm. Spre exemplu, copilul simte anxietate atunci când îi este foame. El plânge pentru a-și face auzită nevoia, pe care altfel nu o poate exprima. Daca mama sau îngrijitorul este aproape și îi percepe nevoia, ea sau îngrijitorul vine către copil spre a-i satisface nevoia. Anxietatea a fost un catalizator către mobilizare (pentru plâns) și către obținerea rezultatului dorit.
Da, exista copii care se formează în familii reglate emoțional, unde emoțiile le sunt oglindite, iar ei cresc in armonie cu ceilalți și cu sine, însă chiar și acolo este posibil, din varii motive, sa existe traume, fiindcă noi copilul îl creștem într-un sistem, nu într-o bula.
Ce pot sa îți spun din experiența mea (nu sunt psihoterapeut, ci un om interesat de psihologie), este că nu este necesar sa resimțim zero anxietăți pe parcursul vieții (este chiar toxic) pentru a ajunge adulți sănătoși emoțional. Este necesar sa existe, cândva, în viața noastră, aceasta oglindire a ceea ce simțim pe interior, pentru a putea înțelege mai bine de ce simțim cum simțim, de ce trăim cum trăim. Un adult sănătos emotional este cel ce își poate identifica emoțiile atunci când apar, cel care poate pune pauza înainte de a avea o reacție, cel care poate alege cum acționează în loc să reactioneze. Cel care este integrat in mediul familial și în societate, care se ocupa de fiecare bucățică din viața lui (familie, relație de cuplu, prieteni, munca, sănătate, hobbyuri, educație, societate) și știe că dacă una dintre aceste bucatele, dintr-un motiv sau altul, se clatină sau se dărâmă, celelalte aspecte rămân în picioare și are o construcție emoțională suficient de stabila încât să nu cedeze, iar viața sa își urmeze cursul.
Concluzia mea este că nu trebuie sa ne dorim ca bebelușii noștri să trăiască într-o bula, feriți de orice stare de anxietate. Acest lucru este imposibil și, dacă ni l-am propune, ar fi chiar dăunător (ca in povestea cu împăratul care a vrut să își ferească copilul de tot ceea ce este rău pe lume, însă copilul, părăsind bula ideala formată de tatăl său în jurul lui, a dat ochii cu boala, cu moartea, cu suferinta și durerea și a pornit într-o lungă călătorie de cunoaștere de sine). Adulții reglați emoțional cresc bebeluși reglați emoțional, deci tot ce putem face mai bine pe aceasta lume pentru copiii noștri este sa ne educam emoțional, sa ne cunoaștem pe noi înșine întâi. Copiii ne vor urma exemplul.